Pâinea nopţii

Răsturna-m-aş răsturna
mândro peste umbra ta
cu noaptea din carnea mea
s-o frământ să crească stea

poezie de Costel Zăgan din Hiperbole blitz
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pâinea nopţii

Răsturna-m-aş răsturna
Mândro, peste umbra ta:
Cu noaptea din carnea mea
S-o frământ, să crească stea!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (2005)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

O noapte genială

Întunericul n-aşteaptă
noaptea însă e a mea
te iubesc este o treaptă
mă iubeşti este o stea

Noaptea însă e a mea
hai s-o dăm de-a dura
Dacă vrei eu aş putea
luna s-o probez cu gura

Hai s-o dăm de-a dura
te iubesc este o treaptă
şi-o să dăm altora ura
întunericul n-aşteaptă

Noaptea însă e a noastră
eu maestru tu măiastră

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (30 septembrie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fiecare despărţire
mai rupe
un haiku însângerat
din
carnea mea

gogyohka de Costel Zăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

un luceafăr de nisip
se prelinge
din clepsidra cerului
noaptea mi-a împietrit
pe buze

Costel Zăgan, Traiectorii fragile

a star made of sand
is dropping
from the hourglass of the sky
night has frozen
on my lips

Costel Zăgan, Fragile trajectories, 2018
traducere Sebastian Ciortea

gogyohka de Costel Zăgan din Traiectorii Fragile (2018), traducere de Sebastian Ciortea
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inflaţie dureroasă

Nu
doar
că
mă
rog

Să
nu-mi
crească
aripi

Ci
zilnic

Le
smulg
din
rădăcini

Pană
dureroasă
după
pană
dureroasă

Zadarnic
însă

A
doua
zi
trebuie

S-o
iau
de
la
capăt

Rugăciuni
şi
aripi
smulse

Aripi
smulse
şi
rugăciuni

Doamne

Iartă-le
umbra
vinovată

N-am
să
mai
zbor

NICIODATĂ

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (29 iulie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nedumeririle unui român din România

Bine voi chiar asta vreţi
ca să fug din ţara mea
să-mi las fete şi băieţi
şi să umblu brambura

Zău să fug din ţara mea
crucea s-o cioplească vântul
loc să n-am sub nicio stea
alţii să-mi rostească gândul

Crucea s-o cioplească vântul
să las fete şi băieţi
să vă sape-n cer mormântul
hoţilor voi asta vreţi

Să las naibii ţara mea
străinii să moară-n ea

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 septembrie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pedeapsa mamei

Mi-a dat mama peste mână,
Mama mea mi-a dat,
Să las oala cu smântână,
Că nu-s Împărat!

Că în mânurile mele
Stă Împărăţia,
Care-n oale şi ulcele-şi
Ţine avuţia!

Însă pân-la avuţie,
Stirpea cu sămânţa
A întors ţărâna gropii,
Să hrănească fiinţa!

Mama mea, din pleazna ta,
Rotită peste suflet,
Carnea mea şi umbra mea
Au învăţat să umble!

poezie de Teodor Laurean
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars poetica mirabilis

Noaptea s-a urcat pe gard
Şi n-a fost zărit vreo stea:
Căci pe foaie toate ard -
Eu o luminez pe-a mea!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (septembrie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căntec

foaie verde trei lămâi,
de ce, mândro, nu rămâi,
să-ţi pun zarea căpătâi,
cu iubirea cea dintâi,
să te sărut, să te mângâi.
să-ţi sorb din ochi culoarea lor
si merele obrajilor
şi vraja dulce-a buzelor
şi rodiile ţâţelor,
să fur pe veci savoarea lor...
să joc norocul tău pe cer
şi-apoi frumos în iad să pier.
şi foaie verde măr rotat,
de ce, mândro, m-ai blestemat
să tot te caut în zadar
ca să te joc din nou la zar?
să fii ispită şi noroc
într-un şăgalnic tragic joc.
şi foaie verde de-un dudău,
nu mă vorbi, mândro, de rău,
că ţi-am fost dor când tu plângeai
şi-ţi voi fi pavăză în rai
şi ţi-am mai fost si altceva
când nimeni nu te mai iubea.
şi foaie verde de stejar,
te caut, mândro, în zadar,
tu te-ai ascuns pe veci în flori,
ca să-mi dai mie iar fiori
şi te-ai ascuns, mândro, -ntr-o stea
să fii pe veci averea mea.

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (5 august 2007)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbatul hăituieşte lumina din carnea femeii!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (iulie 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mândro, mândro

Mândro, mândro, vrei nu vrei
Un inel şi doi cercei,
Dă-mi să-ţi sărut ochii tăi;
De vrei roche de mireasă
Cingătoare de mătase,
Părul să-ţi încurc mă lasă;
De beteală o cunună
Vrei pe fruntea ta cea jună,
Dă-mi o gură, numai una!
Iar de vrei un bărbăţel
Să-l iubeşti, să crezi în el,
Nu-l căta - că iacătă-l!

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerul din prăpastie

De umbra mea nu-ncape lumea
şi-au încolţit-o într-o vale
şi tot săpând i-au găsit culmea
dar alta stă să se prăvale

poezie de Costel Zăgan din Poeme infracţionale (20 martie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

o femeie
îşi dezbracă
firmamentul
stea
cu stea

gogyohka de Costel Zăgan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prăpastie în ceaţă
poetul aşteaptă
o stea mălăiaţă
o stea mai coaptă

catren de Costel Zăgan din Ia catrenul, neamule! (aprilie 1999)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unora

Mi-aţi furat destinul iarăşi!
Tot ce-am scris e viaţa mea.
Domnilor, mă rog, tovarăşi,
Din stilou îmi cade o stea!

epigramă de Costel Zăgan din Epigrame disponibile (mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoluţia era în mine, în noi, în dorinţa noastră de-a înşfăca munţii, de a-i răsturna şi de a-i pune la loc! La locul lor: lângă cer!

Costel Zăgan în Deşertul de catifea, Addenda (1) (2015)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din valurile vremii...

Din valurile vremii, iubita mea, răsai
Cu braţele de marmur, cu părul lung, bălai -
Şi faţa străvezie ca faţa albei ceri -
Slăbită e de umbra duioaselor dureri!
Cu zâmbetul tău dulce tu mângâi ochii mei,
Femeie între stele şi stea între femei
Şi întorcându-ţi faţa spre umărul tău stâng,
În ochii fericirii mă uit pierdut şi plâng.

Cum oare din noianul de neguri să te rump,
Să te ridic la pieptu-mi, iubite înger scump,
Şi faţa mea în lacrimi pe faţa ta s-o plec,
Cu sărutări aprinse suflarea să ţi-o-nec
Şi mâna friguroasă s-o încălzesc la sân,
Aproape, mai aproape pe inima-mi s-o ţin.

Dar vai, un chip aievea nu eşti, astfel de treci
Şi umbra ta se pierde în negurile reci,
De mă găsesc iar singur cu braţele în jos
În trista amintire a visului frumos...
Zadarnic după umbra ta dulce le întind
Din valurile vremii nu pot să te cuprind.

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-am cerut îngerului de pază să-şi ridice umbra, de pe mâna mea dreaptă: să pot scrie şi dincolo de mormânt. Mai departe!

aforism de Costel Zăgan
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu nu ai curajul

Tu nu ai curajul
Sa vezi de umbra ta
Sa vezi dincolo de ea
Tu nu ai curajul
Sa vezi de umbra ta,
sa vezi dincolo de ea
Chiar de ai avea curajul
sa vezi de umbra ta
Ai vedea camuflajul,
sigur te-ar alina
Mai mult decat vocea mea

Sterge-ti iar machiajul
Traieste in insula ta
Uita-ti iar mariajul
Descopera un alt DA
Da da da da
Totdeauna inca un da

Tu nu ai curajul
Sa vezi de umbra ta
Sa vezi dincolo de ea

Si de-ai avea curajul
Sa pleci odata cu ea
Ai uita tot blindajul
Ai sti ca e viata mea
Ai vrea sa te pierzi in ea
Alaturi de persoana mea

Priveste peisajul
Dincolo de stea
Incepe vernisajul
Te urneste catre ea
Priveste catre stea

Tu nu ai curajul
Sa vezi de umbra ta
Sa vezi dincolo de ea

poezie de Ana-Maria Bitună
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scenariu de viaţă

frământ entuziastă în coca nopţii stele
sa dospească în tihnă pâinea de lumină
dulci clipe de visare-s căutările mele
eu mi-am ţesut credinţa pe o etamină.

gânduri mă frământă ca pe un aluat
să crească în mine pronia cerească
am avut în viaţă un destin minunat
sufletul a ştiut lumea s-o iubească.

voi lăsa în urmă roiuri de poeme
stoluri de vise să zboare peste munţi
poveşti neţărmurite despre trăiri boeme
cu iubirea mea pentru îngeri şi sfinţi.

dar până la final mai e destulă vreme
să cuceresc cerul cu gânduri cuminţi.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!