Antimateria ta

Antimateria materiei mele
Era golul unde era locul
Antimateriei tale.
În sărut de antimaterializare
A timpului duşman antimaterial
Oricărei iubiri concurente cu parfum loial,
Spre infinitul amaterial.
Unde gelos bate pe masa tăceri
Vâzând cum se deschide Universul
În fanta iubirii adevărate cu sărutul!
Ce într-un fuior de trupuri
Ne contopeşte etern
Atingând infinitul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde infinitul începe...

Inima-mi pulsează in quasar
Zărindu-ţi chipul avatar
Răzbind, intunericul,.. cosmosul
Când mi-o mângâi cu zâmbetul

Şi buzele prelungi-n raze
Coboară să sărute talpa...
De unde infinitul incepe
Şi urcă dincolo de stele

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De unde

De unde până unde
Ţine... şi infinitul?
Sau e în cerc, rotire.
A unui început, ce...
Îşi caută sfârşitul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doarme infinitul

Aiurit de simplă... în inimă te-ai infipt
Tandră aură de răsărit,
Clipind din pleoape adormită, aştept..
Şi privesc cum infinitul doarme la mine pe piept,
Să-mi dai foc cu un zâmbet
Să colorezi zorii... cu irişi si bujori
Acoperiţi in rouă de sărut
Pe a mea câmpie de lut,
Imi esti răsărit şi apus
Să-mi spui ce nimeni nu mi-a spus,
Să uit de timpul căruia sunt supus
In răsărituri de puls cu minus şi plus
Sedus... sedus de al tău surâs solar.
Ca un bob de rouă mă prăbuşesc
Când pleoapele răsar universul unde mă regăsesc...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muguri de lumină

Drumul spre moarte
are o singură cale
iubirea infinită
ce reînvie totul
din orice colivie
materiei întunecate
ce nu poate ţine
două suflete unul de altul
departe
chiar de ar fi cu cuie
de intuneric răstignite
căci din ele răsar muguri
de lumină din rugină
de eternitate
a intunericului
ce înfloreşte din atractia
rădăcini sufletului
spre alte universuri
ca doi trandafiri agătători
unul roşu şi unul alb
într-un fuior mărţişor
din iarna zăpezi negre
ce ascunde nisipul timpului
cu trupuri sfărmate
in dorinţe efemere
in coconi clepsidere
ce se amăgesc
cu reflexia pereţilor de oglindă
a narcisismului superiorităţi
ce nu are ce căuta
în aceea egalitate
a privirilor şi inimilor
ce se imbină in infinit
căci semnul lui
ne arată două inimi
într-un sărut
de nici o forţă
nedezlipit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

O duceam cu gândul
până unde se termina universul
şi-mi lăsa dorul
de a o căuta
unde nici
nu exista universul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă un sărut...

Când inima îmi simte
Că ea,.. e-nviere,.. moarte
Din piept bate să iasă
Să zboare la cea aleasă

Ca două ciocârlii spre soare
In triluri de dor răvăşitore
Una în alta să topească
Si infinitul o să le dorească

Muzica lui divină, senină
Printr-o fantă de curcubeu
Să moară de ciudă orice zeu
Când spre tine zbor... eu
Să te iubesc un infinit
Şi incă un sărut..
In triluri curcubeu
Ce le simt când ştiu
Că exişti pe pământ
Si mai renăscut din lut
Cu un sărut de infinit
Ce-l ador sfânt

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ştiu...

De ce te-am ales pe tine
Din atâtea priviri feline,
Şi te-am ascuns in mine
În tăceri de peşteri..
Unde ţi-am inchis ecoul
În sunetul din căuşul...
De unde sorbeai apă
de izvoare
Ca dintr-o scoică de mare.
Şi... ucis de intrebări
Nu ştiu,.. nu găsesc răspunsul
Care mi-l dă sărutul.
Ca un răsărit de soare
Într-o peşteră pe un mal de mare...
În stânca pieptului
Măcinată de valurile timpului...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimpurile iubirii

iubeşte-mă femeie în noapte
în noaptea cu căderi de şoapte
e timpul sărutului în ţipătul vântului
sărutul, mângâierea sufletului
sufletul, taina nestinsă a gândului
gândul, lacrima universului
revărsat pe corzi de violă
cântă pe tărâmuri de tainic fior
femeie, senzuală, te înfăşori
în culori, în flori
flori de liliac, primăvara
primăvara sufletului şi lacrima crudă a sărutului
trandafiri, în veri aprinse
de nimeni cuprinse, nestinse
de iubiri pătimaşe,
adânc, prelung, în trupul dorului
anemone în toamne târzii
pe unde treci, pe unde vii
flori de gheaţă
cristale pure de iubire
pe trupuri de jad, ce ard
să stingă, să stingă dogoarea iubirii
alerg pe câmpuri cu flori
aleg, culeg
un vis, un gând, o femeie
o prind, o culeg
te port pe braţe vrăjite de amor
plecăm în zbor
un zbor etern
pe ţărmuri de dor
căutând împreună infinitul iubirii
iubeşte-mă femeie în noapte

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apostolul pietrei

Privind infinitul
la masa tăcerii
ascultând cocoşul inimii
apostolul pietrei
zărind cât e de lung drumul
să-i spovedească sufletul
într-o poartă veşniciei
să-i simtă-mpietrirea ei sărutul
ridică chironul daltei
urmându-şi neabătut drumul
cu palme însângerate
doar de piatră auzite

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Jocul palmelor...

Mi-am lipit palmele
de palmele tale
şi am ales infinitul...
Ochii erau verzi
ca pādurea
şi mi-am dorit marea...
Pārul avea miros
de busuioc
si am ales asfintitul...
De data asta,
mi-am lipit palmele
de inima ta
si am simtit cum bate,
lupta pentru viatā...
Trupul meu voia
sā respire alāturi de tine
si cerea iubire...
Era bine, era rāu,
sau era jocul
palmelor mele
si ale tale
lipite de iubire?

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de infinit

Infinitul e în fiecare
In care treapta din spate dispare
Depinde ce ai ales
Să urci spre lumină
Sau să cobori in abis

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceas al iubirii

Ceas al iubirii,
Bătăi arhanghelice
Ce străpung,
Balaurul timp,
Pulsezi lichid stelar,
Oprind universul,
Minutarul, secundarul
Măsoară clipe
Cât veacuri,
Purtate de un sărut!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem

Din vidul buzelor în sărut
tu-mi naşti universul unde cânt
stelelor mărilor lumilor
eşti primul cuvânt
dinaintea primului cuvânt
ce a născut ceea ce sunt

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuibar sub pleoapă de univers

Hai vino
să zburăm până la capătul înălţimii
adorato
să-mi fi vioara tandră inimii
şi eu
la naiul venelor
să te înalţ în zbor măiastru
cu trilul ciocârliilor
şi dacă se va termina albastrul
dincolo de el vom răsări
în fuior de cântece
ce universului o să-i spintece
o fantă
ca un cuib ascuns sub pleoapă
cuibăriţi cu infinitul

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ce sunt... nu mai ştiu nici eu
Nu am găsit pe cineva
Încă...
Să mă înţeleagă
Căutând infinitul meu...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem matrice

Potcovit cu caiele de viermi
Înhămat clipelor de ieri
Din ce in ce mai grele
Cu cele de azi mute în pietre

M-am asezat pe iarba ta şoaptă
Şi nebunie s-au îndrăgostit
De tine şi ambra rouă, viermii
Ce-mi răsăreau din toată clepsidra trupului

Spărgând coconul ei de sticlă
In clipe fluturi in roiuri
Oprind nisipul să-i admire
Cu zborul lor efemer de mirare

Ce răsărea altul din cel ce moare
În fuiorul ce se înălta in zare
Cu două trupuri îmbrăţisate
In matricea de eternitate

Cu ploi de aripi căzătoare
Si cu un fuior de fluturi curcubeu
Ce se ridica in continuare in mirare
Privirilor ce din patru ochii s-au topit

In cea de infinitul nedefinit
Cu utopii ce doar iubirea le poate trăii
In matricea nemuririi energiei
Ce nu se pierde veşniciei

Atrăgându-se din orice zare
De aceaşi lumină are
Şi tel de zbor de fluture
În infinitul de mirare

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem sărutul

Blestem sărutul buzelor nebune
Şi-mbrăţişările fără de rost,
Cuvintele, ce nu mai pot a spune
Nimic din inocenţa... unui fost.

Aş fi gelos, însă nu am pe cine,
Iertările-s la margini de păcat
Şi leagă neputinţa de suspine
Cu valurile... unui bal mascat.

Blestem destinul clipelor rebele
Şi frumuseţea sufletului, care
Va scutura, peste iubire stele,
Dar calcă infinitul... în picioare.

Dinspre tăceri, uitările mă cheamă
Spre ascunzişuri albe ca un dor,
Ce leagă aşteptările-n năframă,
Minciuna... risipind-o pe covor.

Blestem culoarea cerului ce plânge
Şi timpul ce-i mereu neputincios,
În faţa unui curcubeu de sânge,
Când bate ceasul... ca un ticălos.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză catharsis

De nu erai tu...
Pentru cine existam
De nu erai tu... izvor heruvim
De unde setea mi-o ostoiam
De nu erai tu... munte Sinai de pe Venus
Unde focul-l şimţeam
De nu erai tu... şotron de Univers
Unde mă prăbuşeam ca un astru in vers
De nu erai tu... nur de Golgotă
Unde-mi răstigneam chinurile
De nu erai tu... vitraliu de Notre-Dame
Unde aş putut cu ochii vede
De nu erai tu... coapsă de curcubeu
Unde curgeam in sudoare eu
De nu erai tu... sărut de Magdalenă
Unde tălpile mi le odihneam..

De nu erai tu... frunză catharsis
De unde respiram...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am ales orbirea

Infinitul nu are ziduri
Sunt de noi, ridicate cu ochii
Inima degeaba bate şi le
sparge
Privirea imediat le reface...
Nu mai privesc cu ei
Au creat iaduri multe..
Şi de aceea...
Am ales să privesc cu inima

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul

Sărutul durerii, sărutul sec şi rece
nu mă părăseşte, ci mă strânge în
menghina buzelor ce nu mă ating,
ci mă strivesc fără milă.
Sărut aerul, cerul şi stelele,
Soarele, infinitul şi pe Dumnezeu,
sărut pe scumpa mea fiică, Liana,
ce mă cuprinde cu căldura ei iubitoare!
Moartea nici nu o aprob şi nici nu o doresc!
Răceala ei mă doare, mă chinuie,
deşi cunosc destinul ei negru.
Sărutul pe care îl aştept nu apare,
mă doare sărutul ce îl aştept şi nu vine,
prăpastia sărutului nu-mi place
şi totuşi aştept sărutul dragei mele fiice, Liana.
Aştept pe-o margine de val,
aştept sărutul aerului să mă dezbrace
să mă ridice în zări la fiica-mi preaiubită,
să o sărut pe frunte şi să o aud
spunându-mi "Sunt fericită!"

poezie de Constantina Gina Dumitrescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!