Plăsmuire
S-a oprit în vânt de seara
O făptura cam hilara
Cu ochii din prune coapte
Și parul zburlit pe spate
Rochița din micsunele
Și papuci din albastrele
Se pierdea într-o gradina
Printre valuri de lumina.
Râd si eu, râde si cerul,
Unde-i oare Dumnezeul
Ce-a creat acea faptura
Plasmuită doar din huma
Mirosind a flori și iarba
Și cu dorul prins in salba.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Râde iarna
ger la munte, ger la mare
și cu el albă ninsoare
și pe stradă si pe casă
iarna asta nu ne lasă
a glumit destul cu noi
în papuci cu umeri goi
și acum s-a repezit
cu vânt aprig și-a-nflorit
flori de gheață în fereastră
țurțuri albi în colț de casă
cer cu nori albastru-gri
iarna mea de unde vii?
mi-era bine fără tine
acum pun cojoc pe mine
arde focul într-o sobă
maronie teracotă
stă zăpada în pervaz
iarna-mi face în necaz
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Terține-n cinstea unui vânt nebun
Era doar vânt. Doar cine-avea curajul
să-i strige-n față adevărul? Iarba
servea în vârf de suliți echipajul.
"Tu nu ești primul care-mi smulge barba."
Era doar vânt. Cutreiera pământul.
Sub tălpi se viscolea în hohot oarba
zgrăbunță risipită, jurământul
cocoarelor, pe care-l spulberase.
Era doar vânt. Și nu-și găsea mormântul.
Îl însoțea, învârtejit în grase,
hilare arătări sporindu-i hora,
un praf gălbui ce năpădea terase.
"Aruncă-mă în ochii tuturora."
Era doar vânt. Și-n zarea bleumarină
un pâlc de nori umfla multicolora
iluzie a formelor, cortină
cu stâlpi și turle scânteind prin țară.
"Ți-ai numărat orașele, țarină?"
Era doar vânt. Și forfota sprințară
a văilor care-i spuneau pe nume
îi strălucea pe mână, ca brățară.
Era doar vânt. Se-ncoronase-anume
să logodească flori, s-aducă ploaie.
Dar prelungea un sterp surâs prin lume
și, măgulit că salcia se-ndoaie
în fața lui, obișnuia să fure
slugărnicia frunzelor vioaie.
Era doar vânt. Și năvălea-n pădure
ca vizigoții-n temple. Dar gorunii
sfidau tăcuți, cu trunchiurile dure,
sminteala lui, visau în raza lunii
sub cerul pustiit de mere coapte.
"O, împărații lumii și nebunii!"
Era doar vânt. Și se stingea în noapte.
Și cerul negru se făcea de lapte.
poezie celebră de Ștefan Augustin Doinaș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căsuța din pădure
La căsuța din pădure
Liniste e peste tot
Doar o salba de muscate
Vor miros de busuioc
Ploaia curge si adapa
Versul cu melancolie
Ochii tai la geam asteapta
Pasul meu dinspre campie
Raul curge, povesteste
Despre vara ce-a trecut
Eu ti-aduc in palma calda
Mângâiere și sărut.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iarba verde
Astazi plec la mine-n sat
Internet.... deconectat
Vreau sa vad paduri, livezi
Vreau sa vad doar pomii verzi
Vreau sa-mi sufle vantu-n plete
Vreau desculta pe-ndelete
Sa ud florile-n gradina
Sa fac baie de lumina
Vreau sa am gaini in curte
Sa-nsiram vrute, nevrute...
Vreau s-aud mierla in prun
Vreau sa vad ariciu-n drum
Nu vreau strada si asfalt
Vreau pamantul desfundat
Mustind apa sub zapada
Colt de iarba in ograda
Vreau s-aud cucul in deal
S-ascult fluier de cioban
-Nu se poate, inutil...
Astazi nu mai esti copil
Cu alti ochi o sa privesti
Iarba verde in livezi
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtună de vară
Aleargă nebună
Se zbate și urlă,
Crengi le apleacă
Nori se adună,
Lumina o fură,
Nu știu unde tună
Pământul îl udă,
Se zbuciumă tare
Liniște n_are
Vânt se-ntețește,
Cerul troznește,
Fulgere cad,
Cer despicat,
Frunzele zboară,
Haos afară.
Si brusc s_a oprit,
Cer limpezit
Furtună de vară...
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de păducel
Era o zi de primăvară
Mi-a-ntins o mână înghețată
Un zâmbet trist
Acoperea tăcerea.
Doar ochii vorbeau
-Ce știi tu despre mine?
-Nimic...
Dar lasă-mă să-ți încălzesc
Sufletul.
Zgomotul orașului
Se auzea undeva departe
Lânga noi
Flori albe de păducel
Adunau în petale primăvara
Un câmp nesfârșit
Încearcă să ne adopte.
Apusul își trimitea razele roșii
Miros de iarbă
Și adiere de vânt.
Se lasă seara,
Cuprinzând în îmbrățișarea ei
Gândurile noastre nerostite
Și florile albe de păducel.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mii de flori
Mii de flori ți-aș da în dar,
Nopțile să-ți fie jar...
Zilele cu cerul plin
De iubire și senin!
Mii de flori adun din câmp,
Mlădiate de un vânt,
În nuanțe rogvaiv,
Să-ți pun gândurilor tiv.
Mii de flori ți-aștern în cale,
Să-mi fii vis cu alb de cale,
Să-mi fii zâmbet, împăcare,
Să-mi fii ziua cea cu soare!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbetul tău
te văd zâmbind...
zâmbetul tău
îmi este răsărit și apus
o vrajă
în care sunt prins
fără să vreau
gândurile se opresc in loc
doar ochii mei
sorb cu nesaț
zâmbetul tău
o floare
roșu aprins
șăgalnic... timid...
ascunde o taină
de nepătruns
cine ești tu?
vorbește...
zâmbetul tău
cu aromă
de fructe coapte
lasă-mă să-l sărut
odată... de multe ori
până îmi va răspunde.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul tău de floare
flori de măr... ce amăgire
într-o iarnă argintie
vis în nopțile de iarnă
dorul viu de primăvară
pe un colț de cer in soare
zăresc chipul tău de floare
întind mâna să-l cuprind
dar dispare-n infinit
a fost numai o părere
nu sunt flori și nu sunt stele
doar o iarnă cam geroasă
ce mă ține-nchis în casă.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îndrăznesc
îndrăznesc să sper
într-o zi...
când cerul se va sparge
și nori risipiți
de furtună
lasă să văd
lumina
unei stele care arde
doar pentru mine!
e mult...
prea mult ce-mi doresc..
și atunci deschid ochii
mă aplec..
spre inima ta!
o simt mai fierbinte
decât oricare stea
de pe cer!
îndrăznesc s-o ating
și zâmbesc....
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună dimineața
pentru ochii mei frumoși
am primit în dar o floare
nu vreau ca să fac reproș
așteptam o sărutare!
însă vremea a trecut
vânt și ploaie e afară
din ce-a fost îmi fac un scut
din petale, primăvară.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fantazia
Nu am uitat cerul pe care-l sarutai in ochii mei,
Padurile noastre intinse intr-o intreaga lume,
Cu oameni pe care-i intalneam, cautandu-ne,
Printre imbratisarile verzi si pline de zambet..
Eram unul dincolo de celalalt, intotdeauna,
Doi rataciti ce-si schimba buzele in lumina,
In bucuria de a se fi nascut din nou,
Intr-o poveste careia ii desluseam doar impreuna intelesul.
S-a intamplat apoi sa nu mai fie cer,
Indeajuns de mult pentru albastrele noastre suflete.
De atunci nu mai sunt paduri in lumea mea,
S-au stins in tacere... de dorul tau
poezie de Ionut Simion
Adăugat de Yunonna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pic... Pic...
Astăzi lângă un izvor
Am zărit un caprior
Cu ochii sclipind de dor...
- Du-te acum, vino la noapte
Cand e luna jumatate
Și iarba numai smaralde
Deschid ochii, nu-i nimic
Doar un păducel pitic
Și un nor șoptind pic... pic.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasă femeie
vremelnică soartă
mă ispitești
să cred azi în tine
nu știu cine ești
născută din mare
îți simt legănarea
rochița din valuri
acoperă zarea
șiraguri de perle
sidef risipesc...
frumoasă femeie
de ce m-ai ales?
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Si se facu lumina
Si se facu lumina,
Iar cerul se-negri.
Si omul fu creat
Doar pentru a muri.
Si se facu lumina,
Iar raiul se-ncalzi.
Si marul fu mai copt
Doar pentru-a ispiti.
Si se facu lumina,
Si se deschise haul,
Iar El intreg fu bine
Doar pentru-a naste raul.
Si se facu lumina,
Si ura incolti,
El deveni iubire
Doar pentru-a pedepsi.
Si se facu lumina,
Si ochiul Sau orbi,
Iar iadul fu creat
Din gandul Lui de-o zi!
poezie de Carmen Petraru
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer fără nor
Toamna mea, toamnă bogată
Frumoasă ca niciodată
Soare cald intr-o gradina
Tricolor prins in tulpina
Mere, pere, struguri copti
Fac de straja pe la porti
Asta este Romania
Pentru mine e mandria
M-am nascut si aici mor
Țara mea, cer fără nor!!!
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mac roșu
maci roșii care au răsărit
în lanul de secară.
se unduiesc ușor în vânt
în zilele de vară...
eu îi privesc din mocănița
ce urcă încet un deal
trăgând cu ea două vagoane
și fluierând prelung
că peste șine au trecut
vreo câteva mioare...
privesc prin geamul coborât...
cu părul meu zburlit de vânt
spre luncă...
văd lanul de secară
cu macii roșii unduind
în prag de seară...
și n-am să-i uit nicicând.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vișinul
în gradină lângă casă
am un vișin înflorit
crengi se lasă-n iarba deasă
cu flori albe de mătasă
sufla vânt de primăvară..
soare cald într-un pervaz..
albinuțele se-nșiră..
zumzăindu-mi pe obraz
pentru mine-i bucurie
să îl văd așa vrăjit
va rămâne veșnic vie
dulcea mea copilșrie
casa... vișinu-nflorit!
poezie de Doina Bonescu din Clepsidra
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zâmbetul dimineții
dacă vrei să-mi fii alături
gândul tău nu ți-l opri
uită de asfaltul străzii
și-om porni ca doi copii
valuri, valuri se revarsă
zările deschise-n zori
fără a avea zăgazuri
curge timpul inapoi
cu fior de bucurie
prindem clipele din zbor
râde fir de păpădie
ne zâmbeste un cocor.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Steaua
dacă frâng în brațe timpul ca pe-o stea
oare cine, cine oare, te-ar avea
dacă pașii tăi în noapte s-ar scurge pe pământ
atunci cine, cine oare, eu mai sunt
dacă astăzi te ascunzi într-un tainic suspin
lung e drumul către al meu destin
pe masă a rămas doar un pahar cu vin
cum pot acum să spulber al meu chin
s-a scurs iarăși promoroaca în sat
mi-e frig și mă plâng în iarba ce-a plecat
iubirea plecase să moară
iar pe drum nici-o moară
mai macină timpul ultimul ceas
rămas doar sărutul de tainic pripas
ce trist că mai suntem, noi, amândoi
doar triste amintiri dintre doi
te întrebasem într-o doară, în șoapte tăcute
de ce-ai plecat atunci, printre sălcii mute
tu surâdeai, erai tainic descânt
eu am rămas, pribeag să mai cânt
și te chemam femeie într-o noapte
tot sărutând a tale șoapte
mă întorceam mereu în depărtarea mea
tot căutând prin valuri doar o stea
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!