Gelozie

Atât sunt de gelos, încât îmi vine
Să te ascund adânc în catacombe
Şi-apoi, anxietatea-mi să se-aline,
Să potopesc Pământu-ntreg cu bombe!

Ca nimeni între noi să nu se bage,
Te-aş duce, azi, departe, în pustiu
Si-n jurul tău m-aş apuca şi-aş trage
Cu foc automat în tot ce-i viu!

Ţi-aş pune pe figură văluri mate,
Mănuşi în mâini, picioarele-n botine,
Să nu inspire gânduri necurate
Vederea pielii tale albe, fine.

Pe cel ce se apropie de noi,
Privindu-te atent în timp ce trece
Şi, fluierând, se uită înapoi,
L-aş împuşca atunci, cu sânge rece!

Pe şeful tău, ce ştiu că te alintă
Atunci când îţi întinde câte-o filă,
L-aş pune la perete ca pe-o ţintă
Şi foc cu foc aş trage, fără milă!

De te-aş găsi, ferească Dumnezeu,
Fflirtând cu unul, chiar din depărtare,
Aş năvăli asupră-i ca un leu
Şi, chiar în timp ce-ar implora iertare,

L-aş arunca de la etaj în gol,
Apoi i-aş trage-un glonte-n scăfârlie...
Atât că, deocamdată, n-am pistol
Şi-n plus, eu sunt un om de omenie.

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-aş atinge raiul

O floare dac-aş fi în pumnul tău
Rădăcinile mi-ar fi vene
Mi-aş îneca simţirea în sângele tău,
M-aş colora din pigmentul tău,
M-aş înroşi şi-aş creşte.
Aş fi egoistă,
Te-aş seca,
Aş desprinde rădăcinile tale din grădina lui Dumnezeu
Ţi-aş fura sufletul şi-aş spune că e al meu,
Sfinţenia ta ar deveni a mea
Şi tot efemerul ţi l-aş transfera printr-un sărut
Te-aş lăsa să devii şi tu o plantă umană,
Fără culoare, fără vlagă
Mişcându-te după bătaia gândului
M-aş bucura de îmbrăţişarea ta
Mi-aş topi lacrimile pe nudul tău îngeresc,
Ţi-aş folosi penele pentru a-mi apăra eternitate.
Aş fi un parazit,
Dar te-aş iubi.

poezie de Anabella Eliza Coţovanu din Complotul simţurilor (iunie 2010)
Adăugat de Anabella Eliza Cotovanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu foc de-aş fi, pământul l-aş încinge...

Eu foc de-aş fi, pământul l-aş încinge,
şi vânt de-aş fi, cu vifor l-aş pătrunde,
şi de-aş fi apă, l-aş vârî sub unde,
iar Dumnezeu - spre-adânc l-aş tot împinge...

Dac-aş fi papă,-n hohote m-aş stinge,
nenorocind creştinii de oriunde!
Iar rege, oare ştiţi cum le-aş răspunde?
Strângându-i snop în ţeapă i-aş înfinge.

M-aş duce, de-aş fi moarte, către tata.
Şi viaţă - ocoli-l-aş ca pe ciumă.
La fel aş face şi cu cin' mi-e mumă.

Iar Cecco - cum am fost şi sunt - o, gata
le-aş da pe toate fetele plăcute,
lăsând la alţii babe doar, şi slute!

sonet de Cecco Angiolieri (2008), traducere de C.D. Zeletin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum nu e de ajuns un dumnezeu pentru fiecare

l-aş împărţi
l-aş înmulţi
aş face cumva să-l împart
poate l-aş răstigni şi eu
în felul meu
mecanizat
primitiv
din când în când cu iertare
mi-ar prinde bine o lacrimă
înainte să-i dăruiesc spinii puterii lumeşti
l-aş zidi în temelia vieţii
i-aş cere minuni
în prime time
cu martori i-aş cere să învie
să vezi atunci publicitate
otv-ul ar crăpa de invidie
elodia ar rămâne o biată încercare
doamne ce partid mi-aş face
...................................
tu doamne ai putea să plângi
de mila mea să plângi
să mă ierţi
să mă întorci în pământ
prin foc să mă treci
..................................
oricum nu ai mai plâns de la potop
şi nu ştiu de ce simt că ai ochii plini

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi

Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi,
Pe prundul gândului aş rătăci
Până cocoşii zării, prin cântat,
Ridică vălul cerului lăsat.

Cu sufletul în straiul vieţii tern,
Pe pragul casei tale-am să m-aştern
Şi-atât de dragă raza vieţii mele
Aş face-o zbor de aripă spre stele.

Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi,
De clipe trupul mi l-aş desfrunzi
Până ce toamna, fără de cruţare,
Va lua din mine pata de culoare.

Când ziua obosită-ar amurgi,
Tot plânsul norilor l-aş răscoli
Şi-atât cât poate lacrima să vadă,
I-aş ţese iernii fulgii de zăpadă.

Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi,
Cocon în fir de lună m-aş zidi
Să pot renaşte-n fluture de noapte
Şi-n cruce inima prinzând pe spate,

Aş rătăci, în nopţi lungi şi pustii,
Dacă-ai pleca şi nu te-aş mai găsi.

poezie de Elena Victoria Glodean din Între două tăceri (4 iulie 2008)
Adăugat de Elena Victoria Glodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum l-am putea numi

Cine trece prin foc
Cine trece prin ape
Cine nu-i secerat de raze de soare
Cine se trece prin noapte,
Cine-şi depăşeşte încercările
Şi lună de lună zâmbeşte
Chiar dacă totul se dărâmă în el
Şi sufletu-i putrezeşte
Cum l-aş putea numi?
Cine are tăria
De a se seinucide
Cine trăieşte-n iubirea duşilor
Şi-n ei se regăseşte pe sine
Cine nu-i ucis de lavine
Cine se pudrează cu pământ
Cine poate trăi din gânduri
Şi umblă pe planetă flămând
Cum l-aş putea numi?
Cine se ridică din praf
Şi nu moare în accidente
Cine nu piere de singurătate
Şi nu mai are sânge de viaţă-n artere
Cine din porunca iubitei
Excelează un salt mortal
Cine trage cu energie
La picioare lanţuri de sclav
Cine ridică munţii din groapă
Cine râde cînd e bolnav
Cum l-aş putea numi?

poezie de Luminiţa Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zece

Cu cât etşi iubito mai departe,
cu atât sunt mai multe între noi.
Mă aflu acum la câteva stărzi, zece minute
şi zeci de amintiri distanţă de tine
şi îmi tot vine s-o iau în direciţa opusă ţie
ca să fie şi mai multe între noi
mai multe toamne şi ploi,
mai multe continente pe Pământ
şi mai multe aripi de plumb;
Apoi m-aş întoarce la tine
în mai puţin de zece minute,
te-aş găsi în pat dormind
sau la telefon vorbind
atunci te-aş lua în braţe
şi ţi-aş şopti la ureche
zece şoapte, zece minute:
între noi nu mai este nimic,
nici măcar un element bazic,
nici un dor, nici o poveste,
doar 10.

poezie de Marius-Mihai Golopenta
Adăugat de Marius-Mihai Golopenta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă ai fi o floare

Precum un fluture m-aş tot roti,
În jurul tău ca să te văd mai bine,
În linişte te-aş venera şi ocroti,
Cu ritual pentru făpturi divine.

Şi bobi de rouă ca nişte cristale,
La răsărit de soare ţi-aş aduce,
Şi-n linişte aşezându-i pe petale,
Te-aş săruta şi apoi m-aş duce.

Te-aş privi tainic cum ai înflori,
Aşa cum înfloresc în vară calele,
Ţi-aş mirosi parfumul zi de zi,
Şi în linişte ţi-aş săruta petalele.

poezie de Paul Aelenei din Vise târzii, vol. III (2017)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă aş fi Euterpe

Dacă aş fi Euterpe, patului, ţi-aş trece pragul,
Cerşaful cu flori de izmă, pe podea l-aş da deoparte,
Să îţi presar pe tot trupul, petalele din şiragul
Împletit cu gând de Evă şi nervuri de frunze moarte.

Însetată de iubire şi candoarea sacrei clipe,
Pe tărâmul meu de piatră, între ziduri ireale,
Te-aş purta şi te-aş închide, să bem vin, fumăm din pipe...
Şi-ameţit de fericire, să îmi săruţi pielea moale!

Să îmi murmuri la ureche, versuri dictate de mine,
Şi-n strânsorile de braţe, absorbindu-mi goliciunea,
Te-aş încununa ca rege, muzele să ţi se-nchine,
Dar eu nu sunt Euterpe, şi ramân cu-amărăciunea!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Numai tu

De câte ori te văd, mă rog
Să fi a mea măcar o dată
Şi-apoi să-ţi fiu într-una drog...
Ca-n visul de femeie, fată.

Mă doare când te văd de mână
Cu altul şi-aş pica-n genunchi;
Încovoiat în semilună
Ţi-aş face stelele mănunchi.

În şoapte -să m-auzi doar tu-
În poezii, sufletu-aş pune...
Aş şi uita cuvântul "nu"
La tot ce-mi ceri... Doar tu mi-eşti nume!

Te-aş stânge-n braţe zi de zi
Şi nopţile ţi-aş face zbor!
Ţi-aş fi culori de colibri
Şi-n înger te-aş purta... amor!

Mi-aş da o viaţă; ca să ştiu
Că-i numai una ca şi tine...
M-aş vrea mereul tău vis viu;
Să mă striveşti în rugăciune...

... Să mă cobor din supernove
Să-ţi explodez lângă picioare!
În palme să mă citeşti slove
Şi să m-arunci... dacă te doare!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu te-aş iubi

Eu te-aş iubi, dar n-am nici casă
Şi nici venituri relevante,
Pentru-a putea pune pe masă,
Atingeri... mai interesante.

Eu te-aş iubi, dar noaptea vine
Şi străzile mă tot alungă,
Înspre ferestrele puţine,
Ce au uitat, demult, să plângă.

Eu te-aş iubi, îmi eşti pe buze,
Catifelată şi discretă
Şi nimeni n-o să mă acuze,
Că nu fac uz de etichetă.

Eu te-aş iubi, dar de ce oare?
Şi până când să tot aştept?
Să nu mai fii o întrebare
Retorică... în al meu piept.

Eu te-aş iubi, a câta oară?
Şi-n câte stiluri păcătoase?
Pentru deliciul tău fecioară,
Când orologiu bate... şase.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poate că atunci aş fi ales nebunia

aş fi ieşit din carnea mea ca dintr-o puşcărie
şi te-aş fi urmat până la capătul vieţii
aş fi stat în genunchi la fiecare popas
te-aş fi şoptit încet rugăciune după rugăciune
te-aş fi îndesat în pieptul meu
ca pe singura bucurie a acestei lumi

poate ca atunci aş fi ales nebunia
că îmi erai atât de frumos
atât de uşor de purtat în sânge
şi te-aş fi urmat
cu siguranţă te-aş fi urmat
pe toate străzile înguste ale vieţii
da
da
te-aş fi urmat
ca orice femeie îndrăgostită
ţi-aş fi atins tâmplele
cu buzele arse de aşteptare
iar tu mi-ai fi tatuat umerii
cu degetele tale subţiri

poate ca atunci aş fi ales nebunia
aş fi făcut poteci prin toate pădurile
aş fi luptat cu întunericul tău
dar vremea aceea s-a dus
nu-i aşa că m-ai aruncat într-un cufăr vechi
ca pe cea mai neînsemnată amintire a ta
nu-i aşa

poate ca atunci te-aş fi ales
nebunia mea

poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tolănit pe-o mângâiere

M-aş culca, spre zori cu tine,
Pe un câmp de rouă plin,
Printre frunzele puţine,
Şi-ntr-un vis mereu carmin.

Te-aş întinde -n dimineaţă,
Pe albi fulgi de păpădie,
Când lumina ne dă viaţă
Şi sărutul... ne învie.

M-aş păstra parfum şi taină,
Înflorind în flori de mac,
Ce se ascund pe dup-o haină,
Când atâtea clipe tac.

Te-aş privi, ca pe-o-ntrebare
Când mai zboară câte -o gâză,
Căutând mereu o floare
Şi-un sărut uitat... pe-o buză.

M-aş lăsa în nemişcare,
Tolănit... pe -o mângâiere
Şi pe razele de soare,
Risipite în tăcere.

Te-aş cuprinde cu petale
Şi cu valuri de iubire,
Trupul tău îmi este cale,
Clipă, timp, nemărginire.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Foc mocnit

De-aş împleti vorbele tale,
Mi-aş face scut şi adăpost şi leac;
Din gânduri mi-aş ţese perdele,
Privirea-ţi să nu mă orbească.
Zâmbetul tău e scopul meu,
Comoara mea-i iubirea ta.
Din palme, tu mi-ai face leagăn,
Eu ţi-aş cânta şoptit, s-adormi
Şi-n visul tău m-aş face zână,
Să-ţi fiu mereu cea mai frumoasă!
Cum te ştiu eu... te ştiu doar eu,
Doar tu mi-eşti dor nepământesc,
Până la cer şi-adânc sub mări
Mă contopesc, sub vraja ta,
Chiar cu iubirea însăşi!
În preajma ta, eu nu sunt eu,
Sunt altceva... sunt umbra ta!
Tu să nu mă lipseşti de tine –
N-aş avea adăpost, nici leac, nici scut!
...............................................................
Iubirea mea nu-i foc mocnit:
Tu-mi eşti... de neînlocuit!

poezie de Leliana Rădulescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ascuns în ceaţă

Râde vecinul, că nu mi-e bine,
Cred... de-ar putea, m-ar otrăvi.
Dar bag de seamă, că îi e ruşine
Şi zilnic, ştiţi, eu îl voi chinui.

Ascuns în ceaţă... dus de dimineaţă
Îmi ar cu drag pământul meu.
Când o fi soare... şi iarbă creaţă,
Ştiu c-am semănat tot ce-am vrut eu
.
Satul... mă cheamă acum din depărtare...
N-aş merge, dar nu am de ales.
Loc e destul ştiu... pentru fiecare,
Dar nimeni nu mă ajută la cules.

O zână... vine şi-mi spune... hai acasă,
Să ştii că niciodată nu te voi părăsi.
Inima ar vrea... dar anii nu mă lasă
Rănit în suflet doar câmpul l-aş păşi.

O clipă simt că doare... oare cât voi putea...
Să încerc să fiu tare... să-frunt zodia mea.
Ascuns în ceaţă, mă zbat într-o credinţă
Şi-n 'cerc ca să câştig dragostea ta.

Dar strig zadarnic... mă lupt chiar cu destinul,
Dau totul la o parte, chiar dacă sunt lovit.
Ştiu că se poate, că îmi alini tot chinul
Şi-aş merge înainte ca să fiu fericit.

Degeaba mai încerc... că Dumnezeu îmi spune,
Ioane...! timp... puţin ţi-a mai rămas.
Dar încă sunt puternic, încă am un nume,
Şi pot să întorc grăbit, ultimul ceas.

Doresc să port opincă, o coasă pe umăr să am.
Să plec de acasă nu vreau îmi este frică
Rămân să cânt într-un pustiu încă un an.
Şi-apoi... când Dumnezeu va vrea, un suflet mai ridică.

poezie de Ioan Cojocariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul dar

ultimul dar pe care
mi l-aş face
ar fi să mă privesc în oglinda
din spatele oglinzii
ca să mă văd aşa cum am fost
apoi m-aş întoarce pe dos să văd
cum aş fi vrut să fiu

după aceea
aş scoate rama din dreptul inimii
te-aş pune pe tine în mijlocul ei
şi te-aş întreba,
cum aş putea face o curbă
cu viteza luminii
în imensitatea cerului
să ajung exact acolo
de unde am vrut să pornesc
şi să-mi aduc aminte mereu
de cel
care nu mai sunt?

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorul româncei

De-ar vrea bunul Dumnezeu

Să-mi asculte dorul meu!

De-aş avea un copilaş,

Dragul mamei îngeraş!

Cât e ziuă, cât e noapte,

I-aş şopti cu blânde şoapte.

Cât e noapte, cât e zi,

Tot la sânu-mi l-aş păzi!

L-aş păzi, l-aş dezmierda,

Mii de sărutări i-aş da,

Şi i-aş zice încetişor:

Nani, nani, puişor!
(...)

poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Disperările lui Dumnezeu

sunt blesteme în lume ca nişte limbi de foc
care pârjolesc vise, speranţe, iubiri
senzaţie halucinantă în tenebrosul joc
al morţii fără milă pusă pe cotropiri.

sunt tragedii şi drame aproape de noi
teroarea încolţeşte ca scaieţii în câmp
moartea pune bombe duce propriul război
zdrenţe de fericire -s suspendate în timp.

când demonii respiră se pornesc tornade
ridică în neant tot ce-ntâlnesc în cale
mi-e teamă tot mai des că raiul decade
prea plin de orgii de tenebre letale.

prozeliţii morţii fac cu viaţa rocade
aruncâdu-i splendoarea în sfere infernale.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet epistolar

iubita mea cu părul stacojiu
un "mic" sonet mi-ai scris eu îl văd mare
l-aş reciti şi-n vânturi zdrobitoare
sau l-aş parcurge fără să îţi scriu
că l-am gustat oricum - ce încântare
mi-a prins grumazul ca un cleşte viu...
să nu mai plângi ca lumea-i un pustiu
ce se consumă şi apoi dispare
chiar de cuvinte dulci şi-ar dedica
şi daruri siropoase din "iubire"
ar tresări şi crede-mă ar vrea
să-nlocuiască vechea amăgire
cu prospeţimea unui fulg de nea
ce ar topi-o cu nesăţ în fire

sonet de Ionuţ Popa (23 noiembrie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

ROGVAIV

Te-aş picta în culori iubito;
Cred că sufletul,
Ţi l-aş colora în roşu
Pentru că eşti focul iubirii
Ce mă mistuie..
În oranj aş picta fericirea,
Pe care o împarţi tuturor
Celor ce te cunosc.
Iar bunătatea- în galben;
Răbdării tale cu mine
I-aş pune - verde;
Verdele crud al primăverii
În care ne-am cunoscut.
Iar albastru – liniştii
Cu care mă acoperi
În fiecare seară
Ca pe un copil,
Inainte de culcare.
Tristeţii pe care o văd
Uneori,
În ochii tăi – indigo.
Aş pune numai puţin
Pentru că nu iubesc
Această culoare.
Iar violetul l-aş lăsa
Stării de mister
Dintre noi.
Voi adăuga la final
O ploaie de săruturi
Şi astfel eu voi avea
Numai pentru mine,
Un curcubeu.
Şi voi numi acest tablou
Iubita mea -ROGVAIV.

poezie de Angelina Nădejde (26 august 2012)
Adăugat de angelina
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua ta

Să pot să fac eu unic lume, aşa aş vrea,
Şi-n fiecare zi să ţi-o dau ţie, o alta nouă!
Cum ghiocei şi toporaşi se spală-n rouă
Să îţi dau tot ce e mai pur, de ziua ta!

Eu singur să deţin norocul, de-aş putea
L-aş ţine strâns la piept, la suflet, să-l ai cald!
M-aş lăsa gol de averi; sărac în al tău fald
Aş sta ascuns şi ţi-aş da tot, de ziua ta!

În câmp întreg de drog de vis te-aş dezmierda
De câte ori aş şti c-ai trup în suferinţă
Şi-n zâmbet m-aş transfigura! De-ar fi putinţă
Bucurii zilnic ţi le-aş da, de ziua ta!

Să nu duci lipsă de nimic te-aş răsfăţa
Muncind din noapte până-n zi şi din zi-n noapte!
Doar şansă s-am, n-aş fi nici vorbe, numai şoapte!...
M-aş face mall şi Credit Bank, de ziua ta!

În Cupidon dac-aş putea m-aş deghiza
Să îţi dau tolba cu săgeţi de-amoruri plină!
Să te înconjori de slujitori ca o regină,
M-aş face-o plasmă de iubiri, de ziua ta!

Şi iată-i timpul să-mi zici azi "nu mă uita";
Unicul treisprezece-n luna lui Gerar,
Când vreau să mor de nu-s capabil să-ţi fac dar!
Şi-am să mă jur să-ţi fac tot anul, ziua ta!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (13 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!