Tabloul vieții
Amestec de culoare,
Dorințe, gânduri, vis,
Trăiri sau renunțare...
Tabloul e deschis.
Pictezi o amintire,
Adaugi, din penel,
Un roșu de iubire
Sau gândul cel rebel.
Înlocuiești furtuna
Cu-albastrul cer senin,
Sau ștergi, c-o tușă, luna
Și noaptea de suspin.
Mai pui un dans, cuvântul,
Pictezi ce vrei, ce crezi,
Și îți închei avântul
C-un gest banal: semnezi.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Gând nou
Te cred, iubita mea, te-ai săturat
de zbaterile unui gând ce curge,
pe râul ne-mplinirii demiurge,
spre un apus mocnind, îndepărtat.
Nici iarna, ancorată de trecut,
nu reușește,-n luna cea mai rece,
să îți înghețe gândul, să îl sece
de răul ce există, nevăzut.
Îți uită gândul! Chiar de e cu mine,
alungă-l, și-ți trimit un gând mai nou,
c-un alt decor, senin, un alt tablou.
Va fi cu-albastrul zorilor marine,
sau cu al golului alpin ecou,
va fi... cum vrei, doar dorul să-ți aline.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pastel
Un curcubeu surprins de o furtună
A încercat, un timp, să se opună,
Să fie el: un arc frumos pe cer,
Plin de culoare, farmec și mister,
Dar a-ncetat și-acum e ea ca el,
Furtuna curcubeului rebel.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În dimineți, de tine, mă separi...
Mi te strecori sub piele, precum frigul,
Ce mă-nfioară pân' la os și știu,
Că poți să treci în noaptea asta digul
Opreliștilor, înspre-al meu pustiu.
Te-aștept la țărmul îndoielilor amare,
La o șuetă cu un val pribeag.
Tu, să-mi faci semn, să mă arunc în mare
Și-n spuma ei, în mine, să te-atrag.
Când te apropii, să-ți dezbraci tăcerea
Și să-mi reciți din cărțile de lut,
Unde dospește-n litere durerea
Unui sfârșit ce-abia a început.
Eu voi cânta, cu-albastrul ce mă cere,
Cu un genunchi în vară îngropat,
Să-i fiu mireasă între emisfere-
Tu, c-o secundă ai întârziat.
Nu știi ce vrei, în iad mă fierbi pe ruguri,
Ca pe-o ofrandă pentru zei barbari,
M-ademenești c-o vorbă în amurguri
Și-n dimineți, de tine, mă separi.
Acum alergi cu inelaru-n soare,
Cerșind sirenelor o perlă pe-un suspin.
Cine, iubirea, poate să-ți măsoare,
Când, nu te știu și încă-mi ești străin?
Și de mă vrei, așa cum strigi la stele,
Măsoară-te cu-albastrul, ce-l pictezi
În ochii mei, ca două citadele
Și-arată-mi, că nu vrei să mă mai pierzi!
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tabloul vieții
Descrie-mi c-un penel întreaga viață,
dar fă-o-așa cum aș fi vrut să fie:
ferită de momente ce îngheață,
căci mi s-au întâmplat prea multe mie!
Acoperă-mi c-un văl copilăria
prin care am trecut atât de iute
și pune în culori doar armonia
poveștilor de-atunci, neîntrecute.
În zona cu furtuni, așează-mi părul
așa încât să pară unduire
prin lumi în care caut adevărul,
și nu-mi picta în ochi dezamăgire.
De poți, tabloul... fă-l să pară viu,
așa cum, peste vremuri, vreau să fiu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bat clopotele-n insula cu stuf
(vivos voco, mortuos plago, fulgura frango)
Aici, chiar s-a stârnit a primăvară
Și am tăiat-o-n patru, prin pustii
Am întâlnit măsura nemuririi
În piatra vie aruncată-n lac, să-mi fii
Încercuire cu tristeți și viață
În fiecare zi, de dimineață
Precum acuma, la cafeaua-n doi
Cu lumea ce s-a strâns în noi
***
La porțile Gadarei a ajuns livada
Pruncuțul Veșniciei
În inimă se-arată...
Când Veșnicia stă ascunsă-n Clipă
Ciugulită de lebedele care cuibăresc
La umbra măslinului sălbatic
Crescut din Zidul Alb
Pe care ți-ai instalat șevaletul
Și pictezi, pictezi, pictezi
Tot ceea ce visezi și vezi
Străveziu și viu
Ca o tăcere care vorbește
Cântă și șoptește
Bat clopotele-n insula cu stuf
Cheamă viii, plânge morții și împrăștie viforele
Când gândul ți-e la Dumnezeu
Un suspin poate fi o rugăciune...
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Petala de foc
Un trandafir, petală, roșu, foc...
chiar am iubit tot ce era-n cuvinte,
dar ele nu erau decât un joc,
iar trandafirul nu era cuminte.
I-am sărutat petalele-ntr-un vis
ce promitea o veșnică iubire,
un trandafir cu sufletul deschis
spre multe zări, ca într-o rătăcire.
Avea și țepi! Petalele au țepi?
Păi, el avea căci zodia, se pare,
e, și la trandafiri poți să concepi?-
din cele-afurisite, nu oricare.
Și, uite-așa, petala cea de foc
iubită și-alintată-n vis și gânduri,
m-a lecuit iubire cu noroc!-
și-acum e-o amintire... printre rânduri.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul culorilor
Te-ai arătat ca dintr-o acuarelă,
învârtejind în ochii mei culoare
pe care curcubeul doar o are,
și mi-ai venit, frumoasă și rebelă.
Eu te priveam, alunecam pe tine,
penel nepregătit de-așa o tușă
agilă, colorată și ghidușă,
uitând cu fericirea să te-mbine.
Te-am desenat, întâi, ca pe-o regină,
vrăjit, rapid, timid și, cu uimire,
te-am colorat în ape de lumină.
Tu, adiere într-o zi senină,
ai apărut deodată, fără știre,
dar te cunosc: ești vechea mea iubire.
sonet de Daniel Vișan-Dimitriu din Oare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zadarnic pe geam pictezi inimi
Zadarnic pe geam pictezi inimi:
prințul tăcerii
strânge ostași, jos, în curtea castelului
Flamura sa o-nalță-n copac o frunză, de-azur când e toamnă;
împarte oștirii iarba tristeții, florile timpului;
cu păsări în plete el merge spadele să le cufunde.
Zadarnic pe geam pictezi inimi: e un zeu între cete
înfășurat în manta ce cândva de pe umerii tăi căzuse, noaptea, pe scară,
cândva, cand era castelul în flăcări și tu rosteai omenește: Iubito...
El manta nu o cunoaște și steaua n-a implorat-o și se ia după frunza ce-i plutește-nainte.
"O, iarbă", i se pare c-aude, "o, floare a timpului".
poezie clasică de Paul Celan din Poezia germană modernă de la Ștefan George la Enzensberger (1967), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Opera poetica" de Paul Celan este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Inelele inchid in cerc iubirea
De ai privi atent în vidul
din jumătatea plină de trăire,
nu doar acele forme ondulate,
contur pribeag de trup
- secundă fadă,-
în care cerul pierde din senin
și iată:
rămâne doar o umbră, un destin
sau doar un dans în ritmul ploii...
Cartonul umed, o fotografie
Atât rămâne din minunea dată.
Inelele închid în cerc iubirea.
Sufocă mut.
Aripile se frâng
Iar visul tău se pierde-n amoțire.
Vrei doar tabloul sau culorile din el
sau sunetele stinse de tăceri?
Nu vrei pastelul, simfonia sau lumina
din fiecare gest sau gând sau șoaptă?
Nu vrei să simți iubirea-n valuri necurmată
de un banal buchet de zile cenușii?
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te provoc să faci din viața ta capodopera pe care vrei să o pictezi, romanul pe care vrei să-l citești, ziua în care vrei să te trezești.
citat din Toni Sorenson
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dans în netimp
E-un dans de bucurie-n nemurire
a ielelor ce, noaptea, se distrează
sfidând un timp de care nu au știre
și-un nesfârșit la care nu visează.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultima tușă
o trag pe cerul gol cu albastru
unde s-a întins visul greu
nu mai știu nimic de el
era un fel de leagăn
și acolo doarme orice dorință
nimic nu mai visez de-atunci
iubirea s-a stins, ce tristă
e viața când o pictezi
pe-o tristă tăcere
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alchimia sufletelor
E-o luptă-n care sufletul se zbate,
surprins de forța ce i se opune,
de gândul care nu i se supune,
și-i spune, cu tărie: "Nu se poate!"
El n-are logică - el e iubire -
și nu-nțelege cum de e posibil,
când totul este clar și e vizibil,
să nu te bucuri de o regăsire
c-un altul, care e menit să-ți fie
aproape și acum și-n nemurire,
gândindu-te că nicio amintire
nu întărește simpla alchimie,
enigmă pentru-ntreaga omenire,
pe care el -și numai el- o știe.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumeție prin miraj
cu pașaport grena plec într-o altă lume
nu-i nevoie de viză căci raiul e deschis
pretutindeni îngeri pot să mă îndrume
pe drumul splendorilor programat precis.
vise grele port pe umeri și în buzunar
dar planeta mă învârte după soare
trec și prin fantasme cu spirit hoinar
lucrarea sufletului e mistificatoare.
primăvara renascentă o trăiesc din plin
au înmugurit dorințe flori mă ademenesc
să zbor cu fluturii să uit de suspin
cu dragostea lor pură să mă veselesc.
azi perfectez avântul spre infinit senin
arhangheli de lumină cu drag mă însoțesc.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desenez sentimente cu nepriceperea unui zugrav
încerc să dau culoare gri-ului
acest amestec de cer și pământ
apoi cu o daltă în loc de penel
strivesc în piatră nedumerirea
într-o disperată dorință de a sculpta dorul
dar stânca devine lut de început
iar mâinile acestea tocite de olar
cu pretentii de demiurg
se zbat între două ape
nu-mi mai ramâne decât dansul cu noaptea
într-un fel de vis din care mă trezesc copil
apoi din râsul
din plânsul
din dorul meu
sau poate din iubirea de a fi
s-a născut pentru a infinita oară
cuvântul
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ca să nu te pierzi
în cartier nu ieși din bloc
și nu-l citești pe modiano
stai într-un fotoliu la birou
lângă penel în fața pânzei
o pictezi pe ea și teama
de a umbla prin cartier trece
în altă dimensiune
unde misterul rămâne ne
deslușit de poetul pictor
încurcat într-un univers mișcător
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Luna albastră
Gânduri se-adună
în valuri și-ngână
dorințe și vise
cu ferestre deschise
către luna albastră,
din noaptea frumoasă
ce este...
poezie de Mihaela Vicol
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Culorile inimii
Să prinzi culoarea din lavandă
De visul lebedei, ce zboară,
Să i le-aduci IUBIRII-ofrandă...
Ar fi pentru întâia oară?!
De ce să crezi că nu se poate,
Când știi prea bine că iubind,
Din alte lumi le vezi pe toate,
Nimicul vieții năruind?!
Cerul, atunci, îți împrumută
Perechi de aripi îngerești
Și inima nu mai ascultă
De neputințe omenești.
Colinzi tărâmuri de culori
Ieșite din tiparul firii,
În siderale aurori
Pictezi tabloul nemuririi.
Și primeniți în haină nouă,
Se logodesc, fără păcat,
Un El și-o Ea, la ceas de rouă,
În Răsărit înflăcărat...
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Isaac: Simone, nu vreau să te pierd. Dar dacă nu crezi în mine, nu ar trebui să fii aici.
Simone: Bine. Poț să pictezi viitorul. Pictează unul fără mine.
replici din filmul serial Heroes
Adăugat de Alexandra Burcescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Roșu în albul iernii
Cu zile în urmă, ai vrut o garoafă.
Mirat, m-am gândit: "Nu mai vrea trandafir!"
Simțeam tremurând tot ce-aveam în carafă,
Iar gândul... taifun s-a făcut, din zefir.
Să-l schimb pe acela pe care-l cred rege
În lumea în care e-atât de frumos,
Îmi pare o crimă, o fărădelege
Ca aripa ruptă la un albatros.
Ce iarnă e-n mine, ce iarnă-i afară,
Ce luptă prin gânduri!... și totuși, senin
În sufletul care nu mi se-nfioară,
Nu are vreo teamă, nu simte venin.
E liniște-acolo: garoafa-i o floare
Și-n albul zăpezii tu vezi roșul ei
Ca buzele iernii atinse de Soare,
Ca buzele tale din anii acei.
Ei bine, să fie garoafă, iubito,
Să fie și-acum tot ce vrei, ce-ai dorit,
Să-ți fie iubirea cum ieri ai trăit-o,
Cum este și azi, cum va fi la sfârșit!
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!