![Mariana Daniela Bidascu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/mariana_daniela_bidascu.jpg)
* * *
Doar un păcat mi-a mai rămas ascuns la colțul inimii...
un singur fior...
strălucire desprinsa din Rai dă ochilor mei...
Când nimeni nu mă vede
îl las sa curga pe buze și-l murmur încet...
cald, departe, dar cald...
Un singur păcat mi-a mai rămas
de purtat
adânc în suflet...
Toate celelalte s. au stins in focul lacrimilor mele...
Când voi muri,
păcătoasă, cu acest păcat în brate sa plec,
sa plec cald și departe...
Oamenii nu iartă păcatele,
insă Cerul se deschide in fata strălucirii pacatoasei iubiri...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Citate similare
![Mariana Daniela Bidașcu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/mariana_daniela_bidascu.jpg)
* * *
Doar un păcat mi-a mai rămas ascuns la colțul inimii...
un singur fior...
strălucire desprinsa din Rai dă ochilor mei...
Când nimeni nu mă vede
îl las sa curga pe buze și. l murmur încet...
cald, departe, dar cald...
Un singur păcat mi-a mai rămas
de purtat
adânc în suflet...
Toate celelalte s-au stins în focul lacrimilor mele...
Când voi muri,
păcătoasă, cu acest păcat în brate sa plec,
sa plec cald și departe...
Oamenii nu iartă "păcatele",
însă Cerul se deschide in fata strălucirii "pacatoasei" Iubiri...
..."căci mult a iubit..."
poezie de Mariana Daniela Bidașcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Alin Ghiorghieș](http://www.citatepedia.ro/autori/f/alin_ghiorghies.jpg)
Singurul păcat
Mă mir că nu a căzut încă Luna pe Pământ
la câți au tras cu ochiul la ea...
"Un păcat nu vine niciodată singur"
Se gândea îngerul în ugerul vacii
în timp
ce păstăile mângâiau aracii.
"Nu vine niciodată singur un păcat"
gândea un sâmbur de bostan
în gura unui împărat.
Nu! Nu!
Nu vine singur un păcat
Singur nu vine!
El vine despicat
ca turlele unei mănăstiri
între care cerul să se-nchine!
Bat păcatele la geam
trag clopotnița cu greu
singur un păcat priveam
cum la fel eram și eu!
poezie de Alin Ghiorghieș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Mariana Daniela Bidascu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/mariana_daniela_bidascu.jpg)
* * *
e atât de liniște în mine...
e-atâta murmur șoptit si cald...
încât aud cum mă sfărâm în bucăți de tine
in firimituri de cuvinte si sclipiri de dor...
amestecându-mă cu timpul...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Epilog
Ieri chipul tău îl adoram, ca pe un înger preacurat
Și printre vise-ți căutam sărutul crud, nevinovat
Când sufletul mi-era ucis încet, încet de nepăsare
Tu te pierdeai iar în abis, lăsând în urmă a mea chemare.
Tot ieri îmbrățișam tristețea, și-apoi plângeam în noaptea grea,
Când mă-ncălzeam doar cu tandrețea ascunsă în privirea ta.
Dar tu erai mult prea departe, în lumea ta absurdă, falsă
Doar vorbe reci dar și deșarte ce-n suflet urme-adânci îmi lasă.
Dar astăzi plec. Și n-am să-ntorc privirea înapoi,
Căci nu mai vreau tăcerea și frigul dintre noi.
Azi plec din calea ta cu-n zâmbet cald și viu
Imi văd de viața mea cu sufletul pustiu.
Tot azi mă faci uitată, când toate-s fără rost
Dar știm că niciodată nu va mai fi ce-a fost...
poezie de Andreea Palasescu (23 iulie 2014)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Constantin Anton](http://www.citatepedia.ro/autori/f/constantin_anton.jpg)
Labirintul vieții
Mă-apropii de Viață și plâng
Sărutul cald al ierbii moale
Tăria lacrimii-n strop o strâng
Când roua se topește în iertare!
În jur, petale ard sub fluturi,
Razele mă-mbie la sărut...
Departe ești Iubire să te bucuri,
De-aproapele tot necunoscut!
Mă-apropii de Viață și plâng
Sărutul cald al ierbii moale
Tăria lacrimii-n strop o strâng
Când roua se topește în iertare!
În jur, seninul e vessel, necenzurat,
Cupele de dor sorbite sunt încă...
Departe ești Iubire și-i nu păcat
Că adierea ta e tot mai sfântă!
Mă-apropii de Viață și plâng
Sărutul cald al ierbii moale
Tăria lacrimii-n strop o strâng
Când roua se topește în iertare!
În jur, copiii fug prin vechi livezi,
Bătrânii ara îi mai ceartă...
Departe ești Iubire... nu mă mai vezi,
Nu mă mai știi de-altădată?!
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Mihai Leonte](http://www.citatepedia.ro/autori/f/mihai_leonte.jpg)
PLEC IN TIMP...
Plec în timp,
Într-un adânc de timp,
Care a fost cândva,
Când mama mă legăna.
Mi-a rămas doar unda,
Trimisă șăgalnic,
De ochii ei vioi,
Deveniți triști
Mai apoi,
Înainte de a pleca.
Dormi liniștită mamă,
Te păstrez curată,
Neîntinată icoană.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Mirela Crâșmaru](http://www.citatepedia.ro/autori/f/mirela_crasmaru.jpg)
Iertare
Mă iartă între brațele tale
de toată neputința
de a te iubi mai mult
ca azi și mai presus de mâine.
Mă iartă de toate păcatele
cele de voie și cele fără de voie
săvârșite când nu ne-am fost
decât Crez și speranță.
Mă iartă
încă o dată
că te port
în piept
fără să-ți fi cerut voie...
Purta-voi acest păcat
până când
voi fi una cu Cerul...
poezie de Mirela Crâșmaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Între lumină și păcat
Pe fâșia îngustă din eter mai șovăie la soare
un suflet rătăcit ce încă n-a plecat
spre groapa cerului adâncă:
el cumpănește între lumină și păcat
și rareori se întâmplă
să privească în jos
la florile de mucegai cum se cațără pe cruce,
la un mormânt aproape stins de ploaie și de vânt...
Ecou de timp nescris în ceruri
îi deschise anevoiosul drumul în nesiguranță încă,
se frământă... ca o bucată de piatră se frământă
în celelalte oasele ale cerului.
Din soare se desprinse o strălucire adâncă
și-l îndemnă spre necunoscut.
Aici rămase crucea
îngenucheată
între lumină și păcat,
la căpătâiul trofeului de lut...
poezie de Ștefan Radu Mușat din Cuib Literar (Algoritm Literar) septembrie 2010 (22 iulie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Câteodată
Că ești!
Din când în când mai mult,
"Aproape" câteodată,
În stare... oarecum.
Că-i bine, zic!
Păcat că-mi ești departe...
Că spui!
Adeseori cuvinte,
Tăcere câteodată,
Nimicuri... uneori.
Că-i bine, zic!
Păcat că-mi spui departe...
Că vii!
Din pas în pas cu totul,
Alene câteodată,
Plecând... adeseori.
Că-i bine, zic!
Păcat că-mi vii departe...
Că vrei!
De multe ori aproape,
Din mine câteodată,
Credibil... rareori,
Că-i bine, zic!
Păcat că-mi vrei departe...
poezie de Gabriela Chișcari (27 august 2012)
Adăugat de Gabriela Chișcari
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Viitorul va muri singur
Curând, viitorul va muri
Și-n loc de-ngropare
Cu coruri și fanfare
Singur va fi.
Curând, viitorul va muri
De nimeni regretat
Sărman viitor uitat
Singur vei fi.
Curând, viitorul va muri
Ce soartă tristă, ce păcat,
Numai viitor să nu fii
Să mori, să rămâi ne-ngropat.
poezie de Mihail Mataringa (2 mai 2004)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Marin Moscu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/marin_moscu.jpg)
Spânzurat în dulcele păcat
Tu ai rămas în weekend în orașul de smoală,
Eu ascund credincioase vise la tine în poală.
Luna˗și arată bănuțul în coarne de melc,
De la sânu˗ți cu vise nu mă˗ndur ca să plec.
M˗amăgești că˗n oraș smoala devine asfalt,
Luna îmi spânzură inima în dulcele păcat!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![cumpărături](http://www.citatepedia.ro/g/32cart.png)
![Mariana Daniela Bidascu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/mariana_daniela_bidascu.jpg)
* * *
Oare de ce simt cum fiecare bătaie a inimii tale..
curge prin mine..
impletindu. și freamătul
cald, alunecos..
in sângele meu..
Si parca răsuflarea. ti,
e prelungirea răsuflărilor mele....
Iar atingerea gândurilor tale,
văpaie în mine naste..
Oare de ce când tu plângi
lacrimile curg pe obrajii mei,
iar când te simt zambind
ochii mei sclipesc și am zâmbetul larg
și senin...
Oare din senin?
oare așa se leagă ombilical sufletele?
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Mariana Daniela Bidascu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/mariana_daniela_bidascu.jpg)
* * *
O pasăre rănită
Bate cu aripa frântă
Aerul rece.
Zbaterea penelor
Îl încălzește
Din când în când
Iar
Curentul cald
O poartă pentru scurtă vreme
În plutiri fără țintă
Deasupra lumii.
Privită de sus
Lumea pare frumoasă
Și nu i se vede
Capătul.
Privită de jos
Pasărea pare liberă
Și nu i se vede
Infirmitatea.
Iluzia zborului
Anesteziază temporar
Durerea aripii
Dar vântul rece
Restabilește crud
Adevărul.
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Oana Pellea](http://www.citatepedia.ro/autori/f/oana_pellea.jpg)
Toți oamenii de calitate se plâng de nefolosință. Se plâng că vremea trece și nimeni nu are nevoie de ei. E un mare păcat al societății românești să facă oamenii să se simtă în plus. Tot societatea e in pierdere. Ei, fiind de calitate, își vor găsi drumul interior și vor răzbi oricum. Dar păcat de amăreală. Păcat de gustul de inutil. Păcat de anii care trec.
Oana Pellea în Jurnal 2003-2009
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![cumpărături](http://www.citatepedia.ro/g/32cart.png)
![Marius Robu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/marius_robu.jpg)
Păcatele timpului
Ne-ar trebui
O mie
De ani
Să ne iubim
Și ce păcat
Ca timpul
Ne este
Prea dușman
Și ce păcat
Că noi
Am și uitat
Să fim
Și ce păcat
Că-n veacul
Acesta
Nu te am.
poezie de Marius Robu din Drumul robilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Eleodor Dinu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/eleodor_dinu.jpg)
Ce păcat!
Niște așteptări
m-au mințit că pielea vântului
este o ie
țesută chiar de crengile dudului
cu galbenele-i rădăcini
înfipte în cer!
Alteori, m-au implorat să cred
că ia purtată de vântul
hoinar printre crengile dudului
este un zmeu
lăsat în voia zborului departe
de scrâșnetele norilor...
Ce păcat:
am crezut că burțile rechinilor
ascunși de fluidul încrederii
în tainele plutirii
n-o să-mi scufunde bătăile inimii
în lacul cu lacrimi de nuferi.
Jocul stâncos
de-a-notul pe spate
a rămas fericire suspendată
de pietre-scafandru
pe crestele unui
adânc somnambul.
Ce păcat: pielea vântului,
lucrată în dud,
cum o ie,
cu borangic tors de fluturi nătângi,
a fost transformată-n husă
pentru Cutia Pandorei!...
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Mariana Daniela Bidascu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/mariana_daniela_bidascu.jpg)
* * *
Dacă mă lovesc tăios oamenii, mă doare cu tine,
iar durutul e mai rotund...
iar daca aruncă cu pietre peste sufletul meu... mă doare, dar amestecata cu dorul de tine, durerea pălește...
orice aș face... tu mă compui atât de frumos..
o alcătuire de țărână și zbor...
de durere și surâs...
de la suflet la trup și de la trup la suflet
Și nimic nu-mi mai atinge
vreo rană...
Vesmant cald... cuib de suflet fiindu-mi...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
![Mariana Daniela Bidascu](http://www.citatepedia.ro/autori/f/mariana_daniela_bidascu.jpg)
* * *
Și te iubesc când taci, absent... iar glasul meu se scurge înfrigurat, cuminte, spre soare și se-agață de-o ultima rază ce-mi înfășoară timid inima... și se topește acolo într-un strigăt cald...
Cuvintele-mi se subțiază spre un capăt de lume... și se-ascund trist într-un luminiș rămas undeva în tinele din mine...
Chiar de-ai plecat...
cu sufletu-mi te simt în mii de locuri ce-mi aparțin doar mie.
Și te iubesc învolburat când taci...
mă arde un dor și parcă-ai fi departe...
dar ești atât de-n mine...
și totuși ca un miraj îmi ești ce în lumină piere,
ratăcindu-mă...
Tu mă auzi tăcând, din hăuri cum glasul meu te strigă, dar altceva mai mult decât un vis ce-aș mai putea cere?!
Mai lasă-mă c-o șoaptă șoptit să-ți curg precum lumina lină... prin tăcerea-ți atât de clară...
Iubescu-te când taci...
poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
O scrisoare fără verb
Poate mâine-ți voi scrie
Cu sfială, un rând,
Lăsând noaptea pe-o bancă
Risipită în vânt...
Voi strivi între pleoape
Anotimpuri ce-au fost,
Desfrunzindu-ți poemul
Înflorit fără rost.
Ochii mei au strigat
Ce-a rămas nerostit,
Hașurând schimnicia
Unui dor viscolit...
Mi-a fost frig și în vise
Printre umbre în dungi,
N-ai știut și mi-ai dat
Doar tăcerile lungi.
Azi, în golul absenței
Stă un verb fofilat,
Mi-a fugit din scrisoare,
Ce păcat, ce păcat!
poezie de Mihaela Alina (mai 2023)
Adăugat de Lavinia H
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)
Nădejdea
Tu, duhul meu, credință vie,
Îmbărbătează-te-n răbdare:
Din ceruri totdeauna ție
Ți-au fost lumină și-alinare.
Din mâna morții a Cui mână
M-a mântuit, mi-a dat viață
Și inima, de ură plină
Mi-a liniștit-o cu blândeță?
A cui putere mă-nfrățește
În chinuri și în patimi grele,
Și cine pacea îmi păzește
Și curăția minții mele?
Din tinerețe cine-mi vede
Durerea mea în piept cuprinsă,
Și cine arzătoarea sete
Îmi stinge de păcat aprinsă?
Din Ziditor s-acestea toate,
Însuflețiri înalte, sfinte,
Gândiri fără amar, curate,
Tot El în suflet îmi aprinde.
Dar cea mai bună dăruire
A Domnului îi vecinicie;
Când oare sfânta fericire
Mi-a da dorita bucurie?
Când fără haină pământească,
Lăsată jos, voi fi-nnoit.
Și-n cerul Domnului suit
Gusta-voi liniștea cerească.
poezie de Konstantin Batiușkov (decembrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
![Distribuie](http://www.citatepedia.ro/g/32share.png)