* * *

Desfă...
Desfă iubirea-n două jumătăţi de măr
Şi-aşterne-o între noi cu-nţelepciune!
Adu-mi comoara inimii în doi
Şi-apoi...
Şi-apoi mă las în voia ta,
Deşertăciune.

Nimic e totul,
Totul e nimic
Atâta timp cât vara se alintă
Pentru că mori din zi în zi
Mai mult un pic
De nu găseşti,
De nu-ndrăzneşti
Să-ţi faci din adevăruri
Şi din vise
Ţintă...

poezie de Dana Staicu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Leneşul

Stă şi se gândeşte-un pic
Şi-apoi spune să se-audă:
Ca să nu faci mai nimic,
Este-o mult prea mare trudă.

epigramă de Mircea Micle (23 august 2009)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dan: Da. Pariul din noaptea asta e tot o glumă? Sau chiar ai fi în stare să-ţi părăseşti echipa? Ai totul de pierdut şi nimic de câştigat.
Nathan: Uneori, ceea ce pentru tine e "totul", pentru mine e "nimic".

replici din filmul serial Ruleta destinului
Adăugat de Ionita Ioana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două rude îndepărtate, doi prieteni, două cunoştinţe vagi se pot revedea oricând, dar între doi îndrăgostiţi totul s-a terminat. Te-a interesat cel mai mic eveniment din viaţa celuilalt, ai suferit sau te-ai bucurat împreună, ţi-ai făcut 1000 de planuri şi deodată totul trebuie să-ţi devie egal. Atâtea emoţii împărtăşite trebuie acum să le acoperi, căci ele au avut o valoare numai pentru că au vibrat amândoi şi, singuri, fiecare s-ar fi emoţionat în alt chip. Trebuie să arunci cu totul anii aceia şi să nu mai păstrezi nimic; după cum la un cancer, dacă vrei să salvezi ceva, trebuie să tai carnea profund de pe unde nu vezi nici un început de boală.

Anton Holban în Ioana
Adăugat de Irina Avram
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă se întâmplă ca cineva foarte drag să-ţi moară mintea te va prinde cu vinovăţia indiferent de care parte eşti. Dacă faci totul pentru cel iubit mintea va pretinde că "ceva trebuie să-ţi fi scăpat", dacă nu faci nimic pentru el, atunci mintea te va întreba "cum de nu ţi-a păsat?". Realizează că orice ai face atâta timp cât eşti sluga gândului rămâi o biată victimă.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atâta timp cât poţi privi cerul fără teamă, ştii că eşti curat pe dinăuntru şi că vei fi din nou fericit. Şi atâta timp cât există această mulţumire interioară, mulţumirea pentru natură, Dumnezeu şi multe altele, atâta timp cât o porţi în tine, vei putea deveni din nou fericit. Poţi pierde totul: bogaţia, prestigiul, dar mulţumirea interioară poate fi doar ascunsă şi te va face, atâta timp cât trăieşti, din nou şi din nou fericit.

Anne Frank în Jurnalul Annei Frank
Adăugat de adrina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Teletoamna

Te sun, iubito, dintre frunze,
să-ţi foşnet galben la timpan,
îmi trec prin cord săgeţi confuze
şi-mi cântă vântul la pian.

Te sun ca dintr-o închisoare
(un telefon pe an, atât),
ca dintr-o pură întâmplare,
ca dintr-un nod ce-mi stă în gât.

Te sun să-ţi murmur şi să-ţi şuier,
să-mi mint angoasa cu talent,
să-mi readuc, mereu, pe creier,
parfumul tău adiacent.

Te sun, nebuno, dintre vinuri,
să-ţi notă pară, ananas,
să-mi împrumuţi două suspinuri,
să "lasă-mă, să nu te las!".

Te sun (nu te-aş suna vreodată!)
ca dintr-un loc fără semnal,
ca dintr-un ou de ciocolată,
ca dintr-o teacă de pumnal.

Te sun, iubito, fără număr,
să-ţi cald în spate, frig în piept,
să-mi crească crengi de brad la umăr,
te sun să-nchid, fără s-aştept.

Te sun, băi, toamno, dintr-o nişă
unde m-ascund să nu mă vezi,
să nu m-auzi, să nu-mi faci fişă,
să nu te mint, să nu mă crezi.

Te sun doar ieri, doar azi, doar mâine
şi-apoi nu te mai sun deloc,
te sun de la un colţ de... câine
ori poate de la colţ de bloc.

Te sun cu masca fericită,
chirurgicală, de nebun,
ca după-o faptă ilicită,
te sun să-ţi spun că nu mai sun.

Ups, scuze, cred că sună iarna,
(ţi-am zis mai totul, mai nimic),
tre' să-i răspund, să-nchid lucarna
şi-apoi... să te mai uit un pic.

poezie de Eduard Lupascu (20 octombrie 2020)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu vreau totul sau nimic

Eu vreau totul sau nimic,
Tu-mi oferi câte un pic,
Clipe dulci de amor şi dor
Sau fior după fior.

Eu vreau sărutări nebune,
Tu îmi dai... ce nu pot spune,
Ce nu îndrăzneam a-ţi cere
Îmbrăcându-mă-n plăcere.

Eu vreau merele-ţi din sân,
Tu credeai că sunt păgân,
Tandru, blând, neruşinat,
Însă sfârcul... mi l-ai dat.

Eu vreau mijlocul de floare,
Tu mă prinzi c-o-mbrăţişare
Şi mă strângi năucitor,
Între coapse... pe covor.

Eu vreau totul sau nimic,
Tu-mi oferi câte un pic,
Azi ceva, mâine ceva,
Lâng-o ceaşcă de cafea.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât timp dai pentru Isus?

În viaţa-aceasta trecătoare
C-un ne-aşteptat şi brusc apus
Tu eşti chemat, ca fiecare,
Să dai răspuns la o-ntrebare
De-o importanţă foarte mare
"Cât timp dai tu pentru Isus?"

Ai timp de prieteni, şi e bine
Dacă-i ajuţi şi-i fericeşti;
Dar, mai presus de-orice şi-oricine,
Petrece-ţi timp cu El, creştine,
Şi în relaţia cu Sine
Cu totul să te dăruieşti.

Îţi faci timp pentru relaxare
Vizionând/citind ceva...
Dar nu-i mai câştigată oare
Clipa cea tainică în care
Isus, în slava Lui cea mare,
Vorbeşte cu fiinţa ta?

O, da, cu mult mai preţioasă
E părtăşia cu Hristos;
Ce stare 'naltă, glorioasă
Când uiţi de tot şi nu-ţi mai pasă
Păşind cu-avânt şi dor spre Casă,
Plin de nădejde, bucuros!

Dai timp şi vlagă – pentru gură –
Muncind aproape-o 'ntreagă zi;
Însă Cuvântul din Scriptură
E hrana unică şi pură
Ce-ntinereşte-a ta făptură
Dacă-ţi faci timp pentru-al citi.

Din viaţa ta aglomerată
Îi dai lui Isus doar un pic
Sau, mai grav, poate niciodată...
Dar ce-o să faci la judecată,
Când vei vedea că-n truda-ţi toată
Făcut-ai totul şi nimic?!

Ia bine seama azi, creştine,
Ce faci cu timpu-ţi preţios;
Să nu te pierzi pe veci pe tine,
Alege de acum mai bine,
C-aici şi-n viaţa care vine
Să dai TOT timpul lui Hristos!

Amin.

poezie de Paula Diţă (27 martie 2013)
Adăugat de Anton
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât timp dai pentru Isus?

În viaţa-aceasta trecătoare  î
C-un ne-aşteptat şi brusc apus
Tu eşti chemat, ca fiecare,
Să dai răspuns la o-ntrebare
De-o importanţă foarte mare
"Cât timp dai tu pentru Isus?"

Ai timp de prieteni, şi e bine
Dacă-i ajuţi şi-i fericeşti;
Dar, mai presus de-orice şi-oricine,
Petrece-ţi timp cu El, creştine,
Şi în relaţia cu Sine
Cu totul să te dăruieşti.

Îţi faci timp pentru relaxare
Vizionând/citind ceva...
Dar nu-i mai câştigată oare
Clipa cea tainică în care
Isus, în slava Lui cea mare,
Vorbeşte cu fiinţa ta?

O, da, cu mult mai preţioasă
E părtăşia cu Hristos;
Ce stare 'naltă, glorioasă
Când uiţi de tot şi nu-ţi mai pasă
Păşind cu-avânt şi dor spre Casă,
Plin de nădejde, bucuros!

Dai timp şi vlagă – pentru gură –
Muncind aproape-o 'ntreagă zi;
Însă Cuvântul din Scriptură
E hrana unică şi pură
Ce-ntinereşte-a ta făptură
Dacă-ţi faci timp pentru-al citi.

Din viaţa ta aglomerată
Îi dai lui Isus doar un pic
Sau, mai grav, poate niciodată...
Dar ce-o să faci la judecată,
Când vei vedea că-n truda-ţi toată
Făcut-ai totul şi nimic?!

Ia bine seama azi, creştine,
Ce faci cu timpu-ţi preţios;
Să nu te pierzi pe veci pe tine,
Alege de acum mai bine,
C-aici şi-n viaţa care vine
Să dai TOT timpul lui Hristos!
Amin.

poezie de Paula Diţă (27 martie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dreptul la nemurire

Uneori
îmi vine să cred că ceaţa
e-o intrare în lumea de la-nceput
în care toate lucrurile sălăşluiau împreună
fără ca ele să fi ştiut

Ce minunat trebuie să fi fost
să-ţi schimbi în fiecare clipă identitatea!
ca într-o mare călătorie prin lumi
şi-apoi nimic să nu mai ştii pe de rost

Nimic nu era
mare
nici mic
nici sunet
nici culoare
Totul era
numai ură şi dragoste
Totul era
nedumerire

Pentru memoria
care-n curând avea să ne ia
dreptul la nemurire.

poezie de Olga Alexandra Diaconu din Dreptul la nemurire (2 februarie 1990)
Adăugat de Olga Alexandra Diaconu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e loc pentru doi

Am trecut pe lângă fericire.
Leneşă, dormea pe patul ei,
Nu ne-a dat nicio-mputernicire,
Doar a nins pe noi cu flori de tei.

Am admis că-i sinceră cu mine
Şi c-a rupt din timpul ei un pic,
Chiar şi lacrimile ei puţine,
Tot au fost mai mult decât nimic.

Mi-a zis foaia albă de hârtie:
"Nu e loc în viaţă pentru doi!"
"M-am întors la tine poezie,
Să rămână vorba între noi!"

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aproape de tine e îngerul tău

El vorbeşte prin vise cu tine
ş-atunci când te simţi
confuz, pierdut, obosit,
el ştie totul despre tine.
Timpul nu sterge nimic
din amintiri, supărări şi durere,
dar îngerul le mută-n altă parte,
că el ştie totul despre tine
şi-ţi oferă sprijinul,
ca să-ţi facă viaţa mai bună,
ca să găseşti putere şi curaj,
şi ca să ai o inimă puternică
să poţi uita trecutul.

poezie de Eugenia Calancea (16 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suntem totul şi, totuşi, nimic...

Vântul cu aripile cât toate zările
Astupă cu frunze cărările,
Distanţa se măreşte mereu,
Dorul iubirii devine mai greu,
Viaţa devine povară ascunsă
În izvorul cu putere redusă.

Acesta-i destinul zidit între noi,
Suflete luminând în torsuri greoi,
Răsuciri incomode, priviri pe fereastră,
Muşcă privirea din zarea albastră,
Suntem depărtarea ascunsă în noapte,
Suntem răsăritul ce plânge în şoapte...

Suntem totul, nimic nu suntem,
Îndrumă-ne, Doamne, cât mai putem
Să iubim la rându-ne fierbinte şi vioi,
Să nu fim numai în gânduri câte doi,
Să fim în realitate cotidiană iubiţi,
Dă-ne aripi să nu fim despărţiţi!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele două jumătăţi de faţă se potriveau perfect: nasul, sprâncenele, forma oaselor. Oricine ar fi văzut acea poză n-ar fi putut spune că e compusă din doi indivizi diferiţi. Din contră, avea în faţă, în mod evident, fotografia unui singur om. Vru să spună ceva. Dar din gură nu ieşi nimic. Nimic.

finalul de la Biblia pierdută, Epilog de Igor Bergler (2015)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu e bine să mori...

dacă tot o să mori
e bine să o faci mai înspre seară
când umbrele
se retrag
sub carapacea nopţii
nu e bine să mori când lumea
stă de vorbă despre una-alta şi
nici nu e bine să împrumuşi
din viaţa altora
pentru că
viaţa e un nimic
un nimic ce te ajută cât
să treci dintr-un anotimp într-altul

şi-n clipa sfârşitului
cineva
o să spună că ai fost
Om bun

poezie de Teodor Dume din Exil în durerile altora
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce nu e dragostea

Nu-i dragostea ca vara cum se trece
Pierzând din zi în zi mai mult elan,
Ci ea pe sine însăşi se întrece
Şi nu-şi blamează propriul castelan.

Nu-i dragoste când se-ntocmeşte-n pripă
Şi-apoi se pleacă celui ce-a plecat,
Când face de metafore risipă,
Dar e de-obişnuiţă-nduplecat.

Nu-i dragoste nimic ce se măsoară,
Nimic de socotit, nimic cuprins
În platidudinea care omoară
Şi va sfârşi prin a te fi învins.

E dragoste ce n-ai trăit vreodată:
O lacrimă, de versuri spânzurată...

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să-ţi spun

Vreau să-ţi spun să nu arunci timpul preţios
petrecut alături de mine şi să admiri din nou peisajul
ce-l laşi în urmă.
Vreau să-ţi spun că totul e real şi nu ai nevoie de nimic,
pentru a scoate în evidenţă o fotografie în mişcare cu noi.
Vreau să-ţi spun că visul tău încă nu s-a spulberat,
ci continuă ca şi cum ai face un puzzle cu florile cele mai frumoase.
Vreau să-ţi spun să uiţi totul din trecutul dureros
şi să te gândeşti la motivul pentru care m-ai ales pe mine.
Vreau să-ţi spun că nu merită să te comporţi la fel ca în trecut
şi să fii tu, fără remuşcări, ca să poţi schimba destinul.

poezie de Eugenia Calancea (28 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Universu-i totul sau nimic

Universul tremură în ochii mei,
El este totul sau nu este nimic,
Presară în juru-i misive, scântei,
Legănate-n val de borangic.

Universul este nimicul din tot,
Visează femeia cu ochii albaştri
Ce pune în faţă bucata de tort
Provenită din versuri şi aştri.

Universul este timp, amintire,
Pe capacul prăfuit al unui dric
Transformând moartea-n iubire,
Sigur e totul sau totu-i nimic!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, întuneric...

Întuneric din care m-am născut,
te iubesc mai mult decât iubesc toate focurile
care străjuiesc lumea –
pentru că focul creaza un cerc de lumină în jurul oricui
şi-apoi, dincolo de limitele acestuia,
nimeni nu mai ştie nimic despre tine.

Dar întunericul atrage spre el totul –
forme şi focuri, animale şi... pe mine;

cât de uşor le-adună pe toate! –
forţe şi oameni –

şi este posibil ca o mare prezenţă să se mişte-alături chiar acum.

Eu cred în nopţi.

poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duţu Toma

M-ai întrebat de-atâtea ori
Ce se întâmplă-atunci când mori...
Eu îţi spuneam, mai mult în glumă:
Nimic, suntem făcuţi din humă!
Cum, nu te-a mulţumit răspunsul,
Să nu mai dăm cu presupusul,
Tu ai urcat până la stele
Şi ai luat spusele mele...
Să-mi dai şi mie, dar, de veste
Dacă nu-i totul o poveste,
Dacă Acolo este soare,
Dacă singurătatea doare...

De nu găseşti vreo alinare
Să-mi faci şi mie o chemare!

poezie de Dumitru Râpanu (16 octombrie 2011)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!