Din ce să-i tocmesc obloane?

Cerul s-a-nvelit cu, mov, obloane,
Pedepsind al soarelui păcat,
Ce a slobozit a arşiţei ardoare
Pe aromele, ce-aripi-au răsfirat,

Însă nu mi-a înnorat, de foaie, rânduri,
Mov mustos ce-n ochi mi s-a urcat,
A păşit cu dreptul vara printre gânduri,
Când potop de asfinţit a inundat,

Mi-a lăsat răbdarea verde ramul,
Frunzei, murmurul ei lin am învăţat,
Ce pe împlinire-mi picură cu dramul
Un curaj al fericirii, însetat...

Doar o tîngă veche-mi dă târcoale,
Rupând sufletului pactul cu-nserarea,
Din ce, oare, să-i tocmesc şi lui obloane,
Când se năpusteşte peste el însingurarea?

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Culori

Am intrebat ghioceii de ce sunt asa albi,
mi-a raspuns vantul pe dupa inima,
am intrebat vantul de ce suiera sperantele,
mi-a raspuns movul din stele cazut peste vise,
apoi nelinistit am intrebat stelele de ce lucesc
si mi-a raspuns o bufnita prividu-mi ochii mirati
ca-i lumina din dragoste pentru sufletele singure,
ca-i mangaiere de sus pentru oameni rataciti.
Am mai intrebat campurile de ce-s verzi
si mi-a raspuns sangele albastru de rac,
ca-s albe, nu verzi cum le crezi
si totu-i lucitor pe-al sufletului lin ogor
ca alb si mov sau rosu si galben, albastru si verde
in magicul taram al inimii se pierde
caci totu-i iubire sosita de sus sa aline...

poezie de Marius Pop
Adăugat de Dana Sima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu cunosc singurătatea!

Când mi-a fost dor,
marea m-a învelit cu valul ei.
Când mi-a fost dor,
cerul mi-a picurat din stropii săi.
Când mi-a fost dor,
muntele însuşi m-a chemat spre creste!
Când mi-a fost dor,
nu m-au lăsat însingurat.

poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde şi albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eşti

o lumină muşcă din albastru,
dansează desculţă,
fără nume şi glas,
reface pe curba orizontului visele despicate.

un paradis verde se naşte printre stele buimace
odată cu primăvara demascată
ce-şi strecoară extazul
şi dincolo de obloane şi perdele.
verdele trăit şi-a lăsat sarea
devenind piatră albă lucind printre gânduri.

frunzele neliniştite restituie sonor
respiraţia cuvintelor verzi.
nu eşti printre cuvinte.
la capătul liniştii sparte
mă dor cuvintele, pătate de uitare.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clădirea cu obloane de sticlă

În clădirea veche cu obloane de sticlă
Timpul stă în loc de un secol
Şi nimeni nu mai intră pe uşa grea,
De lemn masiv,
Sculptată cu precizia unui vultur.
Praful trecut prin sită
S-a aşezat pe-ntregul mobilier
Şi toate încăperile au prins un aer greu,
Un aer cu aromă de trecut,
Unul ce-ar avea multe de spus
Mie, ţie, oricui ar sta să îl asculte.

Ea, clădirea cu obloane de sticlă
Poartă colateral găuri în pereţi,
Trecute gloanţe sângerii
Ce-n drumul meu le-am admirat zi după zi.
La colţuri a început a-şi decoji menirea
Şi câte-o ţiglă vişinie cade,
Spărgându-se-n milioane de bucăţi
Călcate de mine, de tine, de oricine-i dornic să le calce.

Anii apuşi s-au numărat pe degete
Şi au jucat mână de mână hora timpului,
Apoi s-au aruncat în foc, mistuindu-se.
Şi-aşa, clădirea cu obloane de sticlă
A încetat să mai existe.
Şi tot aşteaptă rece, amuţită
Pe cineva să-i mai arunce o vorbă:
Pe mine, pe tine, pe oricine...

poezie de Kevin Iovănescu (15 decembrie 2017)
Adăugat de Kevin Iovănescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Menirea Poeziei

Cu ce să-şi scrie versul azi poetul,
Când Dumnezeul poeziei e-ntristat,
Când Muza, de-un război, s-a speriat
Şi-atât de lunecos e a păşi cu dreptul?

Poetul caută cuvântul ce-omeneşte,
Scrutând înalturi, ce veghează aştrii,
De grai ciopleşte lacrimile-aşchii,
Să nu-ngreleze ochiul ce citeşte,

Poetul are frică de acel potop,
Ce-ncătuşează visele dospite,
De parcă i-ar fi palmele-mpietrite
Şi sufletul nu ar rodi vreun strop...

Poetul n-are dreptul la mâhnire,
Ca Muza lui să nu se plictisească,
De-aceea scrie "cu" şi "din" iubire,
Ca fiecare vers să îndumnezeiască!

Şi chiar de lacrimile dau în rod,
A sufletului pace să umbrească,
Poetul le adună într-un nod,
Menirea Poeziei e: să-nsufleţească!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acuarele mov

E cea mai frumoasă
noapte
când greierii se întrec
în simfonii nedefinite
şi privesc cerul
desenând nori,
Doamne,
dă-mi acuarele mov
să colorez
Calea Lactee
pe care va păşi
regina nopţilor mele
ivită din extaz!

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puţin de mov

Puţin de mov, parfum, decenţă,
Un orizont fără cusur,
Priviri adânci, efervescenţă
Şi iar, păcatelor te fur.

Puţin de mov, patimi, tăcere,
Atingeri pline de fiori,
Dulceaţa buzelor de miere
Şi patul viselor din zori.

Puţin de mov, nectar, blândeţe,
Melancolii şi pasiuni,
Trupuri arzând ca-n tinereţe
Şi noi aceeaşi, doi nebuni.

Puţin de mov, tact şi răbdare,
Încredere, respect, amor,
Sânii săltând, ca o chemare
Şi clipa înspre care zbor.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-a dat

Îmi căutam cerul meu senin
Şi ea mi-a dat cerul ei
Ce eu-l vedeam albastru
Nevăzându-i norii ei
Ce nu-i puteam vedea
Nu erau ai mei
Şi am găsit in el puterea de a zbura
Nu stiu dacă bătăile mele
I-au răsfirat norii
Asta ştie doar ea
Când o privesc senină

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de crin

(În memoria bunicăi Elena)

Cum creşteau dulci nepoţei, colăciţi pe braţul ei!
Iarba verde-i îmbrăca pe călcâi rouă din stea,
Struguri întindeau potire, să le guste împlinire,
Pân' şi iarna ezita, să se ningă-n pleata sa...

Cu un pumn de nuci în poală şi cu nepăsări de boală,
Umerii strânşi în bundiţă şi cu fusta ei, pestriţă,
Vine sprintenă în vis, să-mi dea dorului nestins
Luna şi un lan de stele pentru lacrimile mele...

Zâmbetul ei nesupus nici poruncilor de sus,
Boiul fin, de Cosânzeană, moştenire de la mamă,
Bunătatea din ţărâne, albul rumenit din pâine,
Erau sufletului soare, ce şi din mormânt răsare...

Marea ei, de încântare şi fântâna de răbdare,
Mi le-a perfuzat cu dram, ca în frunză de la ram,
într-un munte de-alinare peste zile fără soare
Şi izvorul de iubire, ce-n copii şi-a curs menire.

Mi-a sădit crinul în sânge, doar din bucurii a plânge
Şi mă-mpiedic de o vină, dacă nu zâmbesc senină,
Mi-a lăsat de timp soroc, în copii cuminţi, noroc,
Nesfârşitul ei să-l cresc şi etern să o iubesc...

Aş da anii ca pomană, să-mi revăd draga Icoană,
De pe ramul de nepoată, s-o admire dulcea "gloată"...
Să-i mângâi fruntea de sfântă şi pe braţul ei, de leac,
Să mă reazem cu suflarea pe o clipă cât un veac...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călugărul

Călugărul din vechiul schit
O zi la el ne-a găzduit
Şi de-ale lumii mi-a vorbit
Iar cînd să plec, l-am întrebat:
"Ce soartă rea te-a îndrumat
Să caţi un loc printre sihaştrii?"
El mi-a răspuns: "Doi ochi albaştri!"

Călugarul din vechiul schit
De-un dor ascuns a-nebunit,
Atunci tovarăşii lui buni
Într-un ospiciu l-au lăsat.
L-am revăzut, l-am întrebat:
"Ce te-a adus printre nebuni?
Eu te ştiam printre sihaştri"
El mi-a răspuns: "Doi ochi albaştri!"

poezie celebră de Traian Demetrescu din Aquarele (1896)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Doar un păcat mi-a mai rămas ascuns la colţul inimii...
un singur fior...
strălucire desprinsa din Rai dă ochilor mei...

Când nimeni nu mă vede
îl las sa curga pe buze şi. l murmur încet...
cald, departe, dar cald...

Un singur păcat mi-a mai rămas
de purtat
adânc în suflet...
Toate celelalte s-au stins în focul lacrimilor mele...
Când voi muri,
păcătoasă, cu acest păcat în brate sa plec,
sa plec cald şi departe...

Oamenii nu iartă "păcatele",
însă Cerul se deschide in fata strălucirii "pacatoasei" Iubiri...

..."căci mult a iubit..."

poezie de Mariana Daniela Bidaşcu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul meu mov

... şi te visez în mov,
straniu vis,
toţi îşi doresc
un "pink dream"
dar eu şi cu tine
avem alt Univers,
te invit la o rapsodie
într-un mov absolut
pe planeta personală,
Calea Lactee,
numărul 16, pe dreapta,
la parter.

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov
Adăugat de Lucia mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

1. Visul meu mov

... şi te visez în mov,
straniu vis,
toţi îşi doresc
un "pink dream"
dar eu şi cu tine
avem alt Univers,
te invit la o rapsodie
într-un mov absolut
pe planeta personală,
Calea Lactee,
numărul 16, pe dreapta,
la parter.

poezie de Ion Ţoanţă din Rapsodie în mov (martie 2017)
Adăugat de Lucia Mandache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino!

Mi te plimbi printre gânduri
când m-apuc s-aştern rânduri,
când te chem în eter,
între apă şi cer
şi te caut în vise
cu zeiţe convinse
de mărunţi muritori
rătăciţi printre nori.

Mă auzi, te trezeşti,
înspre mine porneşti
şi mă afli cântând,
sărutând al tău gând
ce pierduse dorinţă
de-a mai vrea să fii Fiinţă...

Vino să te răsfăţ,
vino să te învăţ
ce înseamnă păcat,
în extaz îmbrăcat,
ce înseamn-a simţi
şi IUBIRE-a-mpărţi!

Azi te-nvăţ să trăieşti
fără să te-osândeşti!
Vino să TE IUBESC!
Doar cu tine trăiesc!

Ne-ntâlnim printre gânduri...
când m-apuc s-aştern rânduri...

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De dincolo de morminte

iedera creşte din trupul tatălui meu
plecat în ziua care mama
mi-a aşezat capul în poală
şi mi-a zis;
eşti bărbat, fiule!

poate ar fi trebuit să o ascult şi
să-mi iau rolul în serios
să ascult respiraţia pământului
şi liniştea pietrelor
timid
să-mi conturez viaţa
ghemuită sub aşteptări
din când în când
să evadez
printre anotimpuri să
adun vreascuri pentru focul
din cuptorul bunicii
însă am învăţat că fiecare suflet
are o sărbătoare şi
la intersecţia acesteia
sunt doar eu şi atât
dincolo e Dumnezeu şi privirile lui tata
din care anihilez clipă de clipă câte o zi

poezie de Teodor Dume (aprilie 2014)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

capete mov, capete pătrate
de oameni tâmpi
se uită la foaia din mână
frunză galbenă, frunză ruginie
în zbor glasuri de copii
cântec blând, cântec frânt
capete mov, capete pătrate
de oameni idioţi
flutură hârtia şi ştampila
azi nu-i doare, mâine o să-i doară
comportamente de zombie
pliază hârtia şi o bagă-n urnă
capete mov, capete pătrate

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dimineaţă de rai

S-a topit, în grabă multă, noaptea cu a sa magie,
Lăsând visele noi, coapte, mari speranţe să ne fie.

Somnoroasă, luna-şi duse raza blândă la culcare,
învelindu-se-n năframa zilei noi, ce rostu-şi are.

Soarele s-a furişat printre nori, cu pasul fin,
Modestia lui îmi place, când pe raze e stăpân.

Răsăritu'-a curs pe gene lin, de parcă-o sărutare
Mi-a sfinţit în vene viaţa, să-mi aducă îndemnare.

Geana, din sfioasă, trece la chemări cu mult noroc,
Bună dimineaţa ziuă, hai, porneşte-al vieţii joc!

Ştiu, vei fi o zi măreaţă, după pasul ce îl ai,
Altfel nu încăpea în tine dimineaţa unui rai,

Ce-a deschis, cu bucurie, braţele să ne susţină,
ca, de suflet, să ne fie şi-amintire să rămână!

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zgârcită-a risipi

Zgârcită, de când sunt, a-i risipi trecutului lumina,
O neclintire-a firii încearcă trup a-mi cimenta
Şi calc desculţ pe amintirea caldă ca ţărâna,
Spre o furtună nouă, pretinsă-a mă gusta...

Fragilă, bob de rouă, apuc de mâini speranţa,
Când murmură în sânge explozii noi de vis,
Căci iarăşi zi de vară îmi toarce dimineaţa
Din caierul ispitei pe fus de dor încins...

Şi, Doamne, mă dai clipelor spre torturare,
Căderea asfinţitului o rupi de-al meu destin,
Ce mult aş vrea acum să fiu născută floare,
Să trec numai o dată de-al focului festin...

Cerneala-n mov îmbracă condeiului sfiala,
Cuvântul îmi zâmbeşte-a graţie plenară,
Cu macul roşu-şi unge obrazul călimara,
Pân' creierul cloceşte decizia finală...

Greu "nu" se năpusteşte pe buzele crispate...
Tristeţea-mi bea oglinda în verde colorată,
Îşi sigilează inima protestul... visând prioritate,
Dar ce să fac... sunt firi, ce trec furtuni o dată...

... e un miraj izvorul ce în pustiu se-arată,
Un rod al însetării cu ce eşti încercată,
Dar Geana de lumină, ce-n cale ţi-l arată,
E semn, că regăsirea ţi-e binecuvântată...

poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haos

Mi-a intrat haos în ochi...
L-am simţit cum se lungea perfid
Pe linia părului meu
Încercând să-mi alunece,
Linguşitor,
În ureche
Cuvinte ştiute,
Tocmai când uitasem să te aud...

Mi-a intrat haos în ochi...
L-am simţit când îşi ascuţea ghearele
Pe albul obrajilor mei
Încercând să-mi sufle,
Subtil,
În nări
Un parfum cunoscut,
Tocmai când uitasem să te simt...

Mi-a intrat haos în ochi...
L-am simţit când vărsa amintiri
Pe conturul buzelor mele
Încercând să-mi vândă,
Zâmbind,
Pe pleoape
O poveste uzată,
Tocmai când uitasem să te trăiesc...

Mi-a intrat haos în ochi.
L-am simţit când îşi desena labirintul
Pe golul sufletului meu,
Încercând să-mi umple,
Neputincios,
Celulele
C-un vis plâns,
Tocmai când uitasem să te am...

Mi-a intrat haos în ochi.
L-am simţit cum vâna semne
Pe dreptunghiul ochelarilor mei,
Încercând să ascundă,
Crud,
Din lumină
Cu umbre secătuite,
Tocmai când uitasem să te văd...

poezie de Gabriela Chişcari (30 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiune

din surâsul dragostei m-am născut şi eu
şi mângâierile mi-au fost hrană să cresc
în braţele mamei zâmbea Dumnezeu
alături de mine cu suportul ceresc.

de mică am crescut univers de iubire
pământul mi-a fost leagăn şi învăţător
lumini îngereşti mi-au pătruns în privire
în arborele vieţii sunt ramul uimitor.

rândunici îşi fac cuib între frunzele mele
nici o furtună nu mi-a stat în cale
am urcat Golgota şi am ajuns la stele
au nins peste mine visuri magistrale.

mă confesez la Lună vorbim amândouă
din poezia sufletului se prelinge rouă.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!