Lătrau visele

Lătrau visele din lesă
Oasele trupului ţipau,
Să le arunc din pedeapsă
Şi-n gura lor înfloreau.

Fără mâini, picioare
Păream o-nmormântare!
Cu aripile depuse
În trilurile nespuse...

Bocite-mi cu bătăile
În ninsori cu penele...
Ce scriseră zborurile
În zale cu versurile.

Ce-mi mureau-n întuneric
Cu tuşul scurs cadaveric
În ce-mi părea lumină
În lumea de vers canină...

Dresată doar să mai lege
Ce ar trebui să-şi nege!
Lumii, neschimbată lege
Cu padocurile şarge...

Unde noi, unii de alţii
Ne ascuţim doar colţii!
Lătrând crud în faţă porţii
De ne împotrivim sorţii...

Păzind cu mândră străşnicie
Precum Cerberi în vecie!
Să nu ne scape vreun vis
Fiarelor sensul interzis

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tuş de înalt

Sus pe crestele munţilor
Aşteaptă tuşul versurilor
Surd la urletul clepsidrelor
Cu adormirea demonilor

Să-l sorb însetat şi ostoit
De caruselul lumii hanger
Infipt în bătăile ce-mi pier
In globuri de cristal lucit

In deja-vuuri de ecouri
Pline de petale cu doruri
Topite pe piept în jaruri
De stele şi demoni fauri

Cu vătraie din condeie iele
Cu flamuri arzând din file
Stinse de lacrima albastră
Ce mă strigă la ea măiastră

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambrozie de zbor

Ambrozie de zbor din cocon
De călimara mea de demon
Fetiţa care-şi răsare ploii
Să spele tuşul unde mă-nmoii

In acel noroi bântuitor de moroi
Plin lumea viselor închise-n noi
Ce-o arzi cu ai tăi stropi-n culori
In curcubeie cu soarele priviri

Arătându-mi aripile de condeie
Ce alţii ar fi vrut să mi-le ieie
Să se împodobească cu ele
Lăsându-mi doar vârfurile

In cuie de răstignire adânci
Din a lor invidios brânci
In abisuri de carapace de scoici
Pe care tu le-ai atins pe aici

Topindu-le in aripi de file
Cu quasari din şoaptele
Ce-mi spunea scrie visele
Ele vor invia de printre file

Cu puf de păpădie în ciocârlie
Din palma ta plină de evlavie
Închinată menestrelilor derviş
In al junglei meschin desiş

Cu liane ce se infing în şiş
Celor neînchinaţi in primate
Sefilor de trib cu literate
Autoadulări în toteme moarte

De prin epoci comuniste
Cu drepturi fals câstigate
Când nu a făcut dreptate
In Uniunea plină de măsti corupte

Cu lingăi şi multe mascote
Rămase mosteniri defuncte
Din cenzuri ce nu sunt moarte
In această coruptă societate

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsori de răvaşe

Aprind şi reaprind lumânări
Dar mereu se sting cu parfumul tău
La orice gând ce numai e al meu
Cu inorogi albi-mpodobiţi

Cu flori pe coame din părul tău
Ce-mi aprind în galopul gândului
nărăvaş în mireasma ecoului...
Ce mă cravaşează prea sămădău.

Cu numele de pe potcoavele
Ce calcă înăuntrul pieptului,
Lăsând încrustat pe piatra lui
Heroglife de pară cu şoaptele..

Lăsate de tine să-mi fugă
Cu a dorului tanină rugă,
Hăituind bătăile crud de fulgi..
În petale căzute pe inorogi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două

Te-am recitat astrelor:
Din vers cu tuşul mărilor,
Cu metaforele razelor,
Cu sunetul cetinelor,
Răsunând ritmul fluturilor!

Şi toate au coborât
Să te preamărească-n rouă
Şi-au mai rămas doar două,
Căprui ca ale nimănui,..
după fiecare asfinţit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un scaun, o petală

O bicicletă cu roţi de curcubeie
Cu scaun dintr-o petală
Am să-ti creez cu poemele
Să te ridic cu versurile
Să zbori unde..
Ţi-ai uitat visele
In cel mai lung vis în vis
Ce să-l simţi infinit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când tu eşti binele din rău

Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu eşti binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi eşti vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi eşti steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu eşti drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu eşti floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu eşti binele din rău?

poezie de Ion Apostu (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lege şi... "lege"

"Imunitate pentru toţi!"
(Strigă bandele de hoţi)
Toată lumea înţelege:
Se vor mai presus de lege!

epigramă de Viorica Găinariu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintire de meteorit

Să te cânte câţi o vrea
Cu flori seci de tarhon
Cu dor de cânt ce milogea
Cu mercenari de amvon..

Şi-mi rămâi amintirea
Ce în vers nu va apărea..
Chiar de inima-mi vrea
Nu pot împărţi floarea..

Cum curcubeul nu-l pot tăia
Mării lacrima să-i sec
Şi-n amăgiri să petrec
Orbindu-mă cu văpaia..

Unui joc mascat de iele
Ce le spurcai cu vorbele
Si-mi ucideai bătăile
In budoar cu versurile..

Spunându-mi că-ti sunt
Exerciţii de-nviorare..
A ce înseamnă iubire
A trecutului tău-n cânt.

Ce nu l-ai uitat nicicând
Innebunindu-mă din blând
Intr-un demon pe pământ
Cu rece şi de piatră cânt

Uitând şi ceea ce-mi sunt
Un fluture în zbor şi cânt
Spre infinitul nedorit
De tine chip de meteorit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colţi de şerpi înfipţi în aripi

Fragă frăguţă dragă
Cu soapta-ti caldă
De roşu din curcubeu

Ce eu, pe el derbedeu
Am căutat-o mereu
Esti culoarea inimii
Fără negrul patimii

Si mie frică zmeură
A rugului ce-mi sunt
Să nu te pierd printre vânt
De curcubeu dragă

Scuturată de umbre
Ce sunt moarte după dulce
Din sufletul ce le aduce
Indestulare la fiare

Ce se hrănesc cu culoare
Din a sufletului zare
Să-şi recoloreze masca
Pentru din a căsca

Gura lor de şarpe, ce pare
Cu trupul o floare
Ce asteaptă culeasă
Să le cazi în plasă...

Cu coada înfiptă în lut
Cu rădăcini de rut
Şi cu tulpină de solzi
Ce ii iau din aripi

Ce le prind de la fluturi
Ce vin şi se asează
Părând că el şarpele
E ceea ce doresc visează

Căzând in gura deschisă
Cu aripi în colţi-mpodobită
De la alţii fluturi
Ce le-au căzut în ispită...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lună de dor

Inima mi-e un lup înfiorător
Urlând ucigaş de tulburător
După chipul tău, lună de dor
Din abisul fad clipelor

Dinţate precum capcanele
Ascunse pe sub aripile
Strigătului ucis căzător
In roiul fluturiu bătăilor

Ce-mi rasăr din trup in abur
Din şoaptele alergărilor
Nesfârşite şi bântuitoare
Cu ale tale fantasme ambre

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corsar prin poezie

Galioane comerciale de vers
Navighează spre muze invers
De sensul poeziei fără interes
Din abisul de suflet, cules...

Vâslite de sclavi cu pene
La unison în mări perene
Să caute inspiraţii comori
Ascunse prin atoli de flori

De necunoscuţi corsari
În faţa Armadei de samsari
Ocrotită de inchiziţii
Academice cu poziţii

Fixe, fără e pour si mouve!
În ale lor închise enclave
Pe unde voi trece-n fulger
Cu foc de vers ca un corsar de fier

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De noi cu noi din noi

Tăcerea dărâmă pieptul
Să ne răsară cuvântul
Vrând a dorului părere
Ce sacrificiu-şi cere..

Căci in orice război
Purtat de noi cu noi din noi
Nu putem fi niste eroi
Făr umezeală şi noroi

Spărgând coaste ghimpate
Cu şoapte-ncurajate
De inima ce-mi bate
Ca artileria in salve

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-mi pare

O întreb ce-o doare...
ba un braţ fără îmbrăţişare
ba talpa fără mângâiere
ba strănută de sărut neînvelită

si-i simt inima în furtună
timidă nu vrea să-mi spună:
să o învelesc, să o imbraţisez, să o sărut
cu un tsunami de bătăi, ce-mi pare ei surd

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Quasari carnivori

Când voi muri, să nu plângi..
Nici cartea-n care voi fi-nchis,
In veci! Să n-o atingi..
Acolo ţi-e interzis.

Când tu ştii ce mi-ai promis...
Şi ai înfipt inimii, gheare,
Rămase-n buzdugan în vis.
Ucigând în pendulare..

Pe pieptul ăsta împietrit..
Fluturii-n zbor bătăilor
Atraşi de clei strălucit
De şoapta carnivorelor

Flori... ce-mi par quasari
Lumii ăsteia ucigători

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arghezi, mucegai de vindecare

Hai să băgăm la puşcărie, poeţii
Actori şi pictori, cântăreţii!
Nu o să plângă cu libiniditate
C-au fost mari sfinţi în libertate..

Căci ei din flori de mucegai-n zale
In singurătătile lor răsar stele
Şi cântă şi scriu şi-ţi joacă tristeţile
Multumindu-ţi pentru liniştile

Ce topesc zidurile şi zăbrele
Născând vouă hoţii cruzi invidiile
Când îşi cântă plutirea, zborurile
Unde nu cresc niciodată florile

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simte-mi în privire poezia

Iubind, simţi poezia
Fără vreun cuvânt
Prin sfânt legământ
Răsfirând euforia
Inimii în bătăi
De vers de quasari
Pulsând metaforări
Priviri-n năbădăi
Sublime mirări
Magnific din nimic
Vid lumii săgalnic
Pedepsit de vorbării
Plecate amăgirii
Ce nu poate privii
Seninul iubirii
Poemelor albăstrii
Iubirii-nţelese
Doar dintr-o privire
Cu mai multe alese
Şoapte decât toate
Vorbele rostite
De la-nceputuri
De omenire...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbra

Magia nopţii când coboară,
Satu' se transformă-n hău.
În piept îmi zace-a câta oară
Un dor nebun de chipul tău.

Şi azi mai simt plăcere fină...
Din lumea ta doar pot s-o am.
Îmi umpli viaţa cu lumină
Prin fulgii moi ce-mi bat în geam.

Şi prin dorul cel enorm
Născut din pieptu' tău, de-aproape,
Te simt prin vis atunci când dorm,
Luceafăr tăinuit în noapte.

Vreun vis urât vrând să te zboare
Tristeţea-şi cată cărărui.
Un zâmbet vrea să mă-nfioare
Născut din ochii tăi negrui.

Tot ce-i trist e mai departe...
Tristeţea-şi caută cărări,
Pentru vis se naşte-o moarte
Ce-l elimină în zări,

Şi-i pustiu, şi-i fără urmă,
Deja triumfă nalţii nori...
Din tot ce-a fost rămâne-o umbră
Ce se-ngroapă în ninsori.

poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!

"My way"

Îmi flutură petalele, ce-am rupt să fac parfumuri,
Pe lângă simţ, tuleie, ce-mi freamătă emoţii
Când paşii nu-i aud, păşind uitate drumuri
Ce tot percurg, copil, să duc sfârşitu-mi sorţii.

Îmi prind pupila-n larg s-adun imens lumină,
S-o sparg, când n-o mai fi, în cremene, scântei,
Ce până atunci le arunc din piatra-mi bizantină,
Rostogolind din ea nisipurile-mi "on my way".

Mă strâng, tot arcuit, din multele parcursuri
Ce-mi ard corpul de atins, de-nflăcărări-femei,
Jertfite pe-un altar de-amor, zorind apusuri
Ce încă-mi plutesc lacrimi, spălându-mă-n my way.

Privesc la mâini, ce întind spre chipu-mi din oglindă
Să-l reîntorc ca poza cu dată din album,
Din lumea de atunci zâmbind, azi suferindă,
Pe care-o port doar eu, de atunci într-un acum.

Sunt o scrisoare pusă, ce tot eu o citesc,
Căci a ajuns tardiv, cum timpul nu-i temei
Să-l am un alibiu, că sunt cel ce păşesc
Pe aleea în rătăciri, ce-o tot parcurg, my way...

... Ca întindere de bun, ce-o vreau s-am biografie,
Scrisă model de suflet la zmei, holteii-mi zei
Ce-mi populează mintea, o scorbură în hârtie
Ce-o umplu, un zeţar, c-un cenuşiu my way.

N-am nicio clipă gândul că nu voi fi o zi,
Pentru că nu am vină să ceară condamnare
La tot ce am fost, o parte, fără a se şti c-aş fi...
Că-s din cei cu pedeapsa ce nu mor fruct... cad floare.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Penultimul

Taciturn priveşte gongul
morţii, aşteptând poemul
ce-mi va fi penultimul
căci ea-mi scrie ultimul

dresând viermii-n adrenalină
să sară în tahicardii
de gheizere carantină
coroanelor de invidii

ce mă vor acoperi slute
în pomeni de măşti mute
în hore cu giulgii negre
ca nişte murene negre

sfâşiind trupul de delfin
înecat în tuşul de abis
căutând carapace de vis
plină cu ozon de senin...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bilanţ

Mă urcai pe scara vieţii, la furcelul şapte-şapte
Şi, din pomul dimineţii, culesei doar gânduri coapte.
Vântul dincotro m-ar bate nu mă-ndoaie, nu mă-ntoarce,
Totul e trimis în spate, de-acolo n-are ce-mi face.
Nu de dragoste duc lipsă, nici de ură sau dreptate,
Iar în stare de eclipsă îmi văd rosturi răsturnate.
Încercau cu anasâna unii să-mi pună zăpoare,
Dar aveam protectă mâna din cap până la picioare.
Eram unsul, aveam darul, mi-era teamă doar de mine,
Cel de Sus strunise harul ca să fac doar ce-mi convine.
N-am călcat vreodată lege şi n-am ieşit din tipare,
Am dat cuvintelor blege doar cinstire şi valoare.
Am dat pilde strălucite, drum călăuzit spre astre,
Făcând zile fericite cu spor în priviri albastre.
Simt că astfel îmi fac treaba, răsplătit sunt cu onoruri,
Şi, că n-am trăit degeaba, am avut belşug şi sporuri.

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!