Plenitudine cosmică: a transcende ierarhia invizibilului iubind o unică femeie, în toate existenţele care ţi s-au dat.

aforism de Constantin Severin din Cugetări (2018)
Adăugat de Constantin Severin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea

atâtea definiţii
i s-au dat
şi toate incomplete
de prea multe adaosuri
ce s-au pus în fiecare

eram tentat să cred
că e un carcalete
din el şi ea
femeia -
viţa vinul
adică viaţa adevărul
iar bărbatul tăria
coniacului
dar nu-i adevărat
abia după ce ai plecat
mi-am dat seama
iubirea
e o unică licoare
din ce-i coniacul
dulce amăruie
pe care toată toată
dintrodată
am băut-o eu

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conecţia cosmică transcende atracţie fizică.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome V
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privind natura divină şi Soarele care transcende frumuseţea abstracta a universului. Retoric, vom conştientiza iubire altruista cosmică.

aforism de Cînepă Ştefan din Dumnezeu este lumina conştiinţei noastre, Reflecţii Maxime Axiome IV
Adăugat de cinepa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religia viitorului va fi una cosmică. Va transcende Dumnezeul de tip personal şi va ocoli dogmele şi teologia.

citat clasic din Albert Einstein
Adăugat de Reliana Andra Crăciun
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu n-a dat toate puterile bărbatului şi niciuna femeii, El a dat puteri femeii şi puteri bărbatului, dar sunt puteri diferite, care nu se pot manifesta în plenitudine decât când cele două principii sunt unite şi lucrează în armonie, în acelaşi scop.

Omraam Mikhael Aivanhov în Centrii şi corpuri subtile
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel care se întreabă în ce fel categoria om ar putea fi înălţată la cel mai înalt nivel de strălucure şi putere, acela va înţelege de îndată că trebuie să se plaseze în afara moralei: deoarece morala a fost, în esenţă îndreptată în sens contrariu, spre frânarea sau anihilarea acelei minunate evoluţii care era în curs. În fapt, o astfel de evoluţie angajează o cantitate atât de enormă de oameni în slujba ei, încât o mişcare inversă nu poate fi decât prea firească: existenţele mai debile, mai delicate, existenţele mediocre sunt nevoite să se unească împotriva acelei aureole de viaţă şi forţă; în acest scop ele trebuie să-şi dobândească o nouă preţuire de sine, care să le permită să condamne şi, pe cât posibil, să distrugă viaţa la acel nivel suprem de plenitudine. O înclinare spre negarea vieţii este deci proprie moralei, în măsura în care vrea să înfrângă acele tipuri de viaţă.

Friedrich Nietzsche în Aforisme
Adăugat de Reus Adriana
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără răspuns

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?

De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...

...

poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără răspuns

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?

De ce te-oi fi iubind, femeie gingaşă
ca firul de iarbă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape, despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri fără umbră?

De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?

De ce te-oi fi iubind atâta, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

ai vrut deodată să fii singură
în mijlocul singularităţii
chiar dacă în inima ta
nu mirosea nimic la plural
nici n-ai avut timp să observi
că privirea ţi-a rămas deschisă
spre nebunia mea cosmică
ai fugit desculţă
golită de toate adevărurile
doar să mai bem o cafea
înainte să se fluiere începutul apocalipsei
eşti singura femeie
care m-a iubit
din singurătate în singurătate
aşteptându-mă infinit
mă laşi azi
când toate cometele
s-au adunat în ochii tăi
să mă închid în tine
pentru totdeauna?

poezie de Adrian Păpăruz
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ex-biruinţă

În enclavele mele de dor
Unică reincarnare e Iubirea creştină
Mugur de lumină-n miez de lumânare
Viaţa ca un crug, clipa ca o binecuvântare!

În enclavele mele de dor
Unică reincarnare e Iubirea creştină
Timpul e-mpărţit în oarbe destine
Sufletul se zbate ca şi cum ar rămâne!

În enclavele mele de dor
Unică reincarnare e Iubirea creştină
Profeţind ruga de rouă în candelabre de seară
Fiecare izbuteşte cu teamă prin propria-i îndoială!

În enclavele mele de dor
Unică reincarnare e Iubirea creştină
Dincolo de viaţă dincolo de moarte
Trupu-şi cicatrizând ispitele toate!

În enclavele mele de dor
Unică reincarnare e Iubirea creştină
Credinţa în înflorire şi în preţuire
Ofrandă fiind viaţa, rug de nesfârşire!

În enclavele mele de dor
Unică reincarnare e Iubirea creştină
Sufletul, sieşi sentinţă
Fluid surâs, ex -biruinţă!

poezie de Constantin Anton din Mogoşeşti, Fiinţa mea - vol II
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec fără răspuns

De ce te-oi fi iubind, femeie visătoare,
care mi te-ncolăceşti ca un fum, ca o viţă-de-vie
în jurul pieptului, în jurul tâmplelor,
mereu fragedă, mereu unduitoare?

De ce te-oi fi uibind, femeie gingaşă
ca firul de irabă ce taie în două
luna văratecă, azvârlind-o în ape,
despărţită de ea însăşi
ca doi îndrăgostiţi după îmbrăţişare?...

De ce te-oi fi iubind, ochi melancolic,
soare căprui răsărindu-mi peste umăr,
trăgând după el un cer de miresme
cu nouri subţiri, fără umbră?

De ce te-oi fi iubind, oră de neuitat,
care-n loc de sunete
goneşte-n jurul inimii mele
o herghelie de mânji cu coame rebele?

De ce te-oi fi iubind, iubire,
vârtej de-anotimpuri colorând un cer
(totdeauna altul, totdeauna aproape)
ca o frunză căzând. Ca o răsuflare-aburită de ger.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cultura e un blindaj cognitiv şi senzorial care ne apără de terorismul supracomunicării.

aforism de Constantin Severin (2020)
Adăugat de Constantin Severin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Semne de trecere în timp: colbul letopiseţelor, praful arhivelor, existenţele mumificate.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arta care denaturează esenţa lucrurilor şi a sufletului aparţine esteticii împăiate.

Constantin Severin în Eseuri
Adăugat de Constantin Severin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ierarhia spagarilor (2)

Pe langa grangurii cei mari,
Ce iau spaga in dolari,
Remes e un amarat,
Sta-i-ar caltabosu-n gat!

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ierarhia spagarilor (1)

Domnul Remes se oftica:
Doar caltabosi si palinca;
Pe cand grangurii cei mari:
Caviar si multi dolari.

epigramă de Alexandru Truţă
Adăugat de Alexandru Truţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele se fabrică

Către toate fibrele lemnoase care visau,
Luntre pe Dunăre, să ajungă la Brăiliţa,
dar au fost acostate la Turnu Severin! Către
toate caravelele care-şi căutau port de refugiu
la Corabia, dar Mazilescu a cârnit-o spre
Dâmboviţa, mai propice micului trafic de
poezie! Către toate focurile stinse de izbucurile
de vin vechi! De pe malurile dezbinate, doar
visele, pe poduri de gheaţă, se mai pot uni...

parodie de Constantin Ardeleanu, după Octavian Mihalcea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

sine

Sinele este o insulă exotică, în care străluceşte vegetaţia luxuriantă şi arhetipală a inconştientului.

definiţie de Constantin Severin în Străinul din Ada Kaleh
Adăugat de Constantin Severin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea e foamea de femeie unică, şi dacă această femeie se pricepe să nu dea prea mult bărbatului ca să-l sature, ci dimpotrivă îl lasă mereu flămând, iată secretul lui Polichinelle care ţine iubirea proaspătă.

Mihail Drumeş în Invitaţie la vals (1936)
Adăugat de Emilia Nedelcoff
Comentează! | Votează! | Copiază!

O inimă frântă e mai deschisă la întâlnirea cu miracolul, adeseori în ea se cască un gol imens în care poate încăpea Dumnezeu.

Constantin Severin în Străinul din Ada Kaleh
Adăugat de Constantin Severin
Comentează! | Votează! | Copiază!