Pasiuni fierbinți te-ademenesc
Se deschide cerul... a lumină,
Marea se întinde spre amurg,
Așteptându-te ca pe-o regină
Visele în valuri când se scurg.
Norii-s adunați ca o chemare,
Soarele se-ascunde în tăceri,
Timpu-i ca o spumă... de uitare,
Prinsă-n chinga veșnicului ieri.
Dintre falduri, clipa te-nfășoară
Într-o simfonie... de-așteptări
Și-n adâncul trupului coboară
Cu parfum de dor... și sărutări.
Ți-e deschisă calea spre iubire,
Pasiuni fierbinți te-ademenesc,
Patima o bei... dintr-o sorbire
Când speranțele... te-ncolăcesc.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Se-ascunde soarele în mare
Se-ascunde soarele în mare,
La ceas de taină și ispită
Când liniștea-i... înlocuită
Cu enigmatice... vapoare.
Se-ascunde ușurat de haine,
În adâncimi protocolare
Redefinind, imensa zare,
Ca pe-o iubită... fară taine.
Se-ascunde liber de păcate
În valuri, ca o blândă vrajă
Ce-aruncă veșnic, pe o plajă
Vise din viață... decupate.
Se-ascunde soarele în mare,
Când vine vremea să se culce
Îmbrățișat, de-o muză dulce
Sedusă de... a lui chemare.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul ca o rugă
Deschide-mă-n amiază, robită de păcate,
Înfige-te-n adâncuri și-nvață-mă să zbor,
Când ploile aleargă... în fulgere-mbrăcate
Și sărutări nebune, prind viață, pe picior.
Dezleagă-mă de temeri fragile... și ispite,
Sfințește-mă cu-atingeri năucitori de moi,
Când cerul... cerne fluturi... în ape vălurite
Și tremură dorința... în sânii plini... și goi.
Ascunde-mă în roșul de maci și de iubire
Topește-mă în suflet... și lasă-mă... să curg,
Când îngeri desenează... a clipei mântuire
Și soarele plutește, buimac, înspre amurg.
Păstrează-mă în vise și în plăceri de taină,
Mă scutură pe-ntinderi... de rouă... și tăceri
Când trupurile cântă, pe-o răvășită... haină
Și timpu-i ca o rugă... de umbre și poveri.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se-ascunde soarele
Se-ascunde soarele în noapte,
Îndrăgostit și obosit,
Luna-n ureche-i toarnă șoapte
Și cu-n sărut... l-a amețit.
Se-ascunde dezgolit de vise,
De căutări și de chemări,
Lăsând... ferestrele deschise
Spre garofițe și bujori.
Se-ascunde așteptând sărutul,
Pe colțul buzelor virgine
Și căutând... spre așternutul
Ce forma trupului reține
Se-ascunde-n taina din perdele,
Pictând apusurile-arzânde,
Pe umbre ce se-ntind... rebele
Ispititoare și plăpânde.
Se-ascunde-n ochii de tăciune,
Sau după nori de ploaie, grei,
Sperând mereu într-o minune
Și-n dragostea... unei femei.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O chemare tot insistă
Cerul tot... e-ntr-o privire,
Plină de mister și dor,
Risipită prin iubire
Ca și gândul... trecător.
O chemare... tot insistă
A zbura... să o înveți,
Ascunzând într-o batistă,
Plânsul primei dimineti.
Se dă drumul la izvoare,
Se pun visele... pe val,
Avem prinse-n cingătoare,
Doar iubirea și-un caval.
Pic-o lacrimă uitată
Printre sărutări fierbinți
Pe obrazul fără pată,
Ce-a scos nopțile din minți
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoapte-mperecheate
Aș veni spre seară, dacă bate vântul,
Să-mpletim cuvinte lângă un pahar,
Numai eu cu tine și dac-o vrea sfântul,
Dezlega-vom dulce... clipele de jar.
Lângă scrinul tainic... voi citi scrisoare
Și în ochi albaștri... tainice dorinți,
Pasiuni ascunse... și ademenitoare,
Vor deschide drumul... palmelor fierbinți.
Aș veni spre seară, când afară plouă,
Să te strâng în brațe și să te-nfășor,
Adunând năvalnic... picături de rouă,
Șoapte-mperecheate tandru... pe covor.
Lângă foc voi pune... așteptări divine,
Mângâieri de care... n-aș putea vorbi,
Degetele... iată... hoinăresc prin tine
Răscolind adâncul... pentru a te-nrobi.
Aș veni spre seară, cu-un alai de stele,
Cu parfum de floare... și cu sărutări,
Luna ne pândește.. visele-s rebele,
Trupuri înflori-vor... mii de-mbrățișări.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fată dragă
Fată dragă, fată dulce,
Vise vor să mi te culce
În parfum de fân cosit
Și de dragoste sfințit.
Poți a învăța să numeri
Cu picioarele pe umeri
Și săltând înspre ispite
Sfârcurile... întărite.
Apoi, sărutări vor ninge
Și fiori... te vor învinge
Unduind trup de felină
Pe o rază de lumină.
Fată dulce, fată dragă,
Nu lua nopțile în șagă,
Palmele ce te frământă
Buzele ce nu cuvântă.
Lasă degetele-n pace,
Ele știu ce pot desface
Înlesnind scântei nebune
Ochilor... ca de cărbune.
Și când soarele se duce
Spre culcușuri zăbăuce,
Te deschide ca o floare
Într-o zi de sărbătoare.
Fată dragă, fată bună,
Fii pe clipa ta stăpână
Rostuind plăceri rebele
Infinitului de stele.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șnur de mărțișor
Ce ai putea spune, gânduri înfloriră,
Primăvara-n curte șade dezbrăcată
Și-n lumina caldă... fluturii se miră,
De culoarea vieții în destin brodată.
Te-nfășoară vântul, iarba-i înverzită,
Roiuri de albine... visele-ți trezesc,
Norii se destramă-n clipa risipită
Și-n răcoarea dulce... aburii plutesc
Soarele aruncă raze-nspre dorintă,
Dându-ne de veste că e plin de dor,
Timpul împletește c-o anume știință
Magica iubire-n șnur... de mărțișor
Se apleacă cerul dincolo de zare,
Aripi de mătase, dezgolesc plăceri,
Buzele-s topite.... într-o sărutare
Tălmăcind fierbinte clipa de tăceri
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te finisez
Te conturez cu un cărbune
Pe-o pânză albă de destin,
Când visele nu pot a spune
Reversul timpului... hain.
Te conturez... cu răsuflarea
Alunecînd spre-acel abis,
La ora când despică marea
Eternul univers... deschis
Te hașurez... nedefinită,
Punând răbdare-ntre tăceri,
Tot așteptând a-mi fi iubită
Și dintre toți... să mă preferi.
Te hașurez... c-o mângâiere
Răscolitoare și plăpândă,
Cu un sărut dulce de miere
Ce a uitat, să se ascundă.
Te finisez... abia-nspre seară
În altă formă... și-n alt sens,
Găsit într-un mulaj de ceară
Și în acest amurg... imens.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te finisez
Te conturez cu un cărbune,
Pe-o pânză albă de destin,
Când visele, nu pot a spune
Reversul timpului hain.
Te conturez... cu răsuflarea
Alunecînd... spre-acel abis
La ora când despică marea
Eternul univers... deschis
Te hașurez... nedefinită
Punând răbdare-ntre tăceri,
Tot așteptând a-mi fi... iubită
Și dintre toți să mă preferi.
Te hașurez... c-o mângâiere
Răscolitoare și plăpândă,
Cu un sărut de dulce miere,
Ce a uitat, să se ascundă.
Te finisez, abia-nspre seară
În altă formă... și-n alt sens,
Găsit într-un mulaj de ceară
Și în acest amurg... imens.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când te gândești la mine
Când te gândești la mine și ți-e dor,
Din gândurile tale mă coboară,
Sărută-mă... i-atâta de ușor
Și-n așternutul moale mă doboară.
Ia-mi părul și pe perne mi-l răsfiră,
Gustă mireasma trupului de foc,
Ești ca și marea care se înșiră
Pe-o plajă goală, când își face loc.
Caut obrazul pentru... sărutare,
Pe jar pun pasiunea drept zălog,
E gura ta, cea mai fierbinte, oare!
Sau va rămâne doar un biet prolog.
Dezbracă-mă de vorbe-n mângâieri,
Deschide ușa templului când bat,
Nimic nu-i azi, așa cum a fost ieri,
Din noaptea asta, parcă-s mai bărbat.
Tine-mă strâns, căldura dă-mi-o toată,
În inimă și-n pori vreau să te simt,
Adânc pătrund în trupul tau de fată,
Ești viața mea și nu pot să te mint.
Ca și nebunii... ne iubim sălbatic,
În noaptea vieții... ceasul e oprit,
Luceafărul, pe cer, e singuratic,
Amorul... două trupuri... a unit.
Și dacă risipiți vor fi fiorii,
Iar patima să o strunim e greu,
La pieptul tău, trezit voi fi de zorii,
Ce adevărul l-au știut, mereu.
Doar tu și eu... în patul ca o floare,
Mi-e dimineața dulcele păcat,
Pe trupu -ți gol mai pun o sărutare
Și-apoi iubito, iarași, am plecat.
poezie de Constantin Triță din Trubadur prin dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desen de iubire
Pe chipul tău, ninge cu stele,
Cu flori de soare-n infinit,
Vrea marea sânul să ți-l spele
Cu-atingeri blânde de zenit
Curge-ntre valuri... răsăritul,
Care regretelor se-nchină
Tu fugi de mână cu iubitul
Ca o prințesă... spre lumină.
Pe buze... zâmbetu-nflorește
Și ochi-ți sunt ca o chemare
În care dragostea sclipește,
Iar pleoapele... își cer iertare.
Ți-e mâna dulce mângâiere
Pe-obrajii mei... ca un destin,
TU... cea străină... de durere,
Aștepți din noapte, să revin.
Și-acolo-n nebunii de șoapte,
Turnate-n trup... ca un alint,
Te voi sorbi cu buze coapte
Dintre cuvintele... ce mint.
Și-n dimineți ca de poveste,
Trăite... făr-de-asemănare,
Voi da speranțelor de veste,
Că mi-am gasit... raza de soare.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dintr-o dragoste uitată
Dintr-o dragoste uitată
Lâng-o margine de drum,
A rămas... știi bine cum
Doar minciuna... ca o pată.
Dintre visele nebune,
Printre sărutări și șoapte
A rămas... atât... o noapte
Care nu se poate spune
Încă mai aleargă vântul
Spre pustiu... o amăgire,
Tot vorbind despre iubire,
Dar nesocotind... cuvântul
Din chemarile de ieri,
Plânse și însângerate
De reflexe... amânate,
Au rămas... triste... păreri
Din speranțe și inele,
Din alinturi... și răsfăț,
Oare... ce-o să mai învăț
Căutând prin toate cele?
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Se duc încet
Se duc încet, nebune clipe
Spre amurg,
Cerul întreg întinde-aripe,
Stele curg.
Păsări plutesc, ca o chemare
Sau îndemn,
Îmbobocită... ca o floare,
Îmi faci semn.
Rebele gânduri spre lumină
Mă împing
Și-n lacrima de rouă plină
Vise sting.
Doar tu si eu, frunze căzute
Din nimic
Și din dureri... necunoscute,
Mă ridic.
Se duc încet, acele clipe
Care-au fost,
Tot alergând înspre risipe
Fără rost.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am cules
Te-am cules din flori... iubire,
Într-o seară fermecată,
Dinspre margini de uimire
Fără gard... și fără poartă.
Te-am cules din clipa rece,
Și din frunza de trifoi,
Când stau fluturii să plece
Și când sânii-ți-erau goi.
Te-am cules târziu... din vise,
Tainică și zâmbitoare,
Sau din gânduri interzise,
Calde... ca o sărutare.
Te-am cules dintr-o poveste,
Ca un prinț rătăcitor,
Dintre astrele celeste
Pitulate dup-un nor.
Te-am cules... dinspre lumină,
Și din candela sfințită,
Când luceferi stau să vină
Și când luna-i... părăsită.
Te-am cules din depărtare
Și din așteptări adânci,
Dintr-un val pierdut de mare,
Trist, încolăcit pe stânci.
Te-am cules... știu asta bine,
Din parfum de trandafiri,
Din smaralde și rubine,
Din speranțe... și-mpliniri.
Te-am cules din veșnicie,
Dintre doruri și tăceri,
Din extaz, din agonie,
Din durere sau plăceri.
poezie de Constantin Triță din Trubadur prin dragoste
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tolănit pe-o mângâiere
M-aș culca, spre zori cu tine,
Pe un câmp de rouă plin,
Printre frunzele puține,
Și-ntr-un vis mereu carmin.
Te-aș întinde -n dimineață,
Pe albi fulgi de păpădie,
Când lumina ne dă viață
Și sărutul... ne învie.
M-aș păstra parfum și taină,
Înflorind în flori de mac,
Ce se ascund pe dup-o haină,
Când atâtea clipe tac.
Te-aș privi, ca pe-o-ntrebare
Când mai zboară câte -o gâză,
Căutând mereu o floare
Și-un sărut uitat... pe-o buză.
M-aș lăsa în nemișcare,
Tolănit... pe -o mângâiere
Și pe razele de soare,
Risipite în tăcere.
Te-aș cuprinde cu petale
Și cu valuri de iubire,
Trupul tău îmi este cale,
Clipă, timp, nemărginire.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bună dimineața
Bună dimineața.... iubire,
Visele ni-se scaldă-n destin,
Răsăritu-i în haine de mire
Tu pe buze ai rouă, divin.
Dimineața iubito... e bună,
Liniștită și plină de flori,
Din petale voi face cunună
Și cămașă... din sărutări.
Bună dimineața... cu soare
Și cu patima nopții.... în noi,
Ca o dulce și vie chemare
A iubirii-mpărțite... la doi.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mărțișor
Curge dimineața spre izvoare,
Ghiocei și tămâioară... strâng,
Vântul cântă într-o legănare
Și în iarbă, tălpile îmi plâng.
Pe sub piele, primăvara-i dor,
Blând lumina s-a topit în palmă,
Prinsă pe un șnur de mărțișor
Și-ntr-o rază infinit de calmă.
Dragostea-i în boabele de rouă,
Fascinantă, tandră și fierbinte,
Cerul peste noi cu stele plouă,
Dezvelind... aducerile-aminte.
Dinspre munte... norii emigrează,
Soarele îmbrățișează clipa,
Când doar sărutările contează
Și parfum de floare mi-e aripa.
Fericirea... bratele-mi întinde,
Îndemnând a crede în amor,
Sufletul și inima-mi cuprinde,
Primăvara... dintr-un mărțișor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Patul viselor
Patul viselor de-o noapte,
Poartă încă-n el fiorul...
Când întinsă printre șoapte
Sânii-ți mângâiam... cu dorul.
Și-am tot pus în pat petale,
Trandafiri și crizanteme,
La-nceput târziu de cale...
Dintr-o margine de vreme.
Și râdeai, râdeai iubire
Printre florile din pat,
Strălucind de fericire
Când în brațe te-am luat.
Sărutări pe buze, iată,
Apăsat și-ncet îți pun,
Iar în trupul tău de fată
Voi intra ca un stapân.
Ești regina nopții mele,
Visul meu uitat pe-o clipă,
Te ridic, ușor, spre stele,
Pe a dragostei aripă.
Și în patul plin de vise
Și de patimă și dor,
Pun speranțele deschise
Pe al dragostei, zăvor.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te voi iubi
Te voi iubi în fiecare clipă,
Te voi iubi pe soare și pe nor,
Te voi iubi pe-a vântului aripă,
Te voi iubi-n amurg lângă izvor.
Te voi iubi pe iarba din grădină,
Te voi iubi-n padurea de argint,
Te voi iubi pe-o rază de lumină,
Te voi iubi când stele nu ne mint.
Te voi iubi pe hol sau pe chiuvetă,
Te voi iubi de vrei... pe aragaz,
Te voi iubi frenetic pe mochetă,
Te voi iubi spre seară pe-un pervaz.
Te voi iubi pe cumpăna fântânii,
Te voi iubi în lift sau pe butoi,
Te voi iubi cum se iubesc păgânii,
Te voi iubi de vineri, până joi.
Te voi iubi urcând spre miazănoapte,
Te voi iubi și când am să cobor,
Te voi iubi cu mângâieri și șoapte,
Te voi iubi... când mă înveți să zbor.
Te voi iubi... pe plaja aurie,
Te voi iubi în marea de azur,
Te voi iubi când nimeni nu mă știe,
Te voi iubi... și-apoi am să te fur.
Te voi iubi când încă se mai poate,
Te voi iubi când încă mai sunt viu,
Te voi iubi și voi uita de toate,
Te voi iubi cât nu e prea târziu.
Te voi iubi-ntr-o noapte de beție,
Te voi iubi... mărturisindu-ți trist,
Te voi iubi... pe-o coală de hârtie,
Te voi iubi... când nici nu mai exist.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spumoase valuri
Ispita din amiezi perene,
Unduitoare și flămândă
Se-ntinde dulce... și alene
Spre clipele ca o osândă.
Spumoase valuri... înghițiră
Plăceri, tăceri și plutitorul,
Iar ea, abia de mai respiră
Sorbind ireversibil, dorul.
Cuvintele... nu își au rostul
Când trupuri ard dezlănțuit,
Cine să calculeze... costul
Păcatului?... abia sfințit.
Aștept tăcut, refluxul care
Remodelează-n noi uitări
Atingeri... făr-asemănare,
Extaz nebun și sărutări.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!