Poeții nu mor niciodată cu totul
nici nu ar putea s-o facă
oricât de mult se străduiesc
prin fiecare poezie
de altfel poeții nici măcar nu știu să moară
deși o fac prin fiecare cuvânt
dar prin fiecare tușă de infinit
supun piatra
învață pădurea cu zborul
pictează cerul cu inimi
se amestecă cu nisipul
în castele fermecate
pătrund în adn-ul fluturilor
și se împerechează cu florile
poeții măsoară eternul în clipe
urcă lacrima spre oceanul iubirii
apoi cu fiecare suspin resemnat
răsucesc lumina în fuioare de curcubeu
îmbracă lumea în cămașă de in
și învață desculți spinii
poeții nu știu să moară
dar nu știu nici să trăiască
poate de aceea nu le e bine nicicând
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Poeții nu știu să moară
deși o fac prin fiecare cuvânt
sau prin fiecare tușă de infinit
trasă timid pe acestă imensă pânză cu stele
botezată cu emfază univers
apoi supun piatra
învață pădurea cu zborul
pictează pe cerul lor inimi pulsând vise
sau doar le amestecă cu nisipul
în castele fermecate
iar într-un târziu
pătrund cu labilitate în adn-ul fluturilor
și se împerechează cu florile
poeții nu știu să moară
dar nu știu nici să trăiască
poate de aceea nu le e bine nicicând
deși uneori măsoară eternul în clipe
ori urcă lacrima spre oceanul iubirii
apoi cu fiecare suspin resemnat
răsucesc lumina în fuioare de curcubeu
îmbracă lumea în cămașă de in
și învață desculți spinii
de altfel poeții nu mor niciodată cu totul
și nici nu ar putea s-o facă
oricât de mult se străduiesc
prin fiecare poezie
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Paradisul
Poeții când există e-o minune
poeții nu se nasc ei sunt născuți
poeții nici nu dorm numai visează
poeții niciodată nu-s prea mulți
poeții n-au religii și nici zei
poeții nu așteaptă pe la uși
poeții libertatea nu o sapă
și-s cei mai îngeri dintre nesupuși
poeții n-au familii au iubite
poeții bunăoară sunt cu toții
cei care lasă lumea pentru alții
poeții curg mereu de-a lungul nopții
poeții au un fel de n-ar mai fi
poeții niciodată nimic nu înconjoară
e o rușine să învingi poeții
și sacrilegiu e să-i naști a doua oară
poeții nici nu știu ce-nseamnă
a fi nemuritor sau muritor
-cât o cămașă viața lor durează-
poeții au un paradis al lor
poezie celebră de Ioanid Romanescu din Demonul (1982)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Deși inimile ne cântă la fel
pașii ni se împleticesc a depărtare
nu ne mai prind nici îmbrățișările
atârnăm parcă de-o parte și de alta a lumii
ca doi vestitori de primăvară abia spălați de iarnă
fiecare în emisfera sa
fiecare cu steaua lui polară
altfel zis fiecare în parte cu cerul său
parcă am fi unul luna și celălalt soarele
poate de aceea ne sărută așa frumos la răsărit
și atât de duios la apus
ca și cum s-ar frânge de fiecare dată lumea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții sunt cei mai grozavi amanți
te îmbracă în iluzii
te dezbracă la orice oră
îți învață pe de rost
carnea
sângele
strigătul
te traversează ca pe anotimpuri
sunt mereu tineri
frumoși
cu degetele moi ca iarba îți ating zilele
nopțile
adevărul
poeții sunt cei mai grozavi amanți
cuvintele lor vindecă rănile adânci
ard până și ultimul gând sinucigaș
rătăcit prin mințile bolnave
te îmbracă în iluzii
te dezbracă la orice oră
cu buze fierbinți caută adevărul din carnea ta
poeții sunt cei mai grozavi amanți
se taie în forme perfecte
stabilesc întodeauna conexiuni
aleargă desculți prin sufletul tău
așa sunt poeții grozavi
cu mâinile lor subțiri
sapă șanțuri adânci în carnea ta
netezesc cuvintele
îngenunchează și se roagă la fiecare muză
ca la un Dumnezeu binecunoscut
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Te iubesc așa cum trupurile nu știu, dar visează
sfredelesc calea lactee
știu că noaptea asta împarte ziua
cum știu că inima ta mă poartă
prin toate celulele
dau binețe fiecărei cărări
rătăcesc aromele verii
te sărut pe fiecare gând
precum scoica poartă marea
în vârful muntelui
așa cum nisipul
numără clipe
între două valuri de infinit
îmbrățișez spiritul tău
mă pierd rotund
într-o promisiune
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt un zeu ciudat
beau nectarul florilor de gheață
apoi înalț zmeul zmeilor prin poiana albastră spre olimp
în cerul de dincolo de cer nu urc pe vrejul de fasole
doar cobor din visul acesta prin alt vis
în lumea cuvintelor
nu sunt zeul gâzelor nici ocrotitorul pinguinilor
poate doar satrapul atlantidei
un fel de tiran al curcubeului
dintre două lumi de umbre
nu știu când am învățat cărarea
nici de unde e atâta culoare în muzica stelelor
dar știu că am puterea ca între două nopți
să dezleg florile de rouă
prin sărutul soarelui
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu e mai ciudat decât un infinit închis într-un zero
oricât de mare l-aș desena cu creta
pe o tablă fără stele
pentru sentimentul acela de căutare
pe care-l simt și eu
din când în când sau aiurea
între două grătare și un acatist
când îmi fac cruce în cerul gurii
cu aceeași limbă cu care dau dracului
toată însăileala asta de galaxii și găuri negre
printre supernove și mai știu eu ce alte manifestări de infatuare
apoi mă caut de dumnezeu prin fiecare celulă
prin toate închisorile astea goale
în care se fluieră a pagubă
sau doar se sâsâie
oricum infinitul nu are nevoie nici de șansă
nici de îndoiala mea netoată
să tot fie infinit
chiar și să se întoarcă în sine
cum o facem și noi din când în când
prin moarte
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții
poeții
sunt triști
în van îi mângâiați
pe mâinile străvezii
care se agață de stilou
ca de singurul colac
de salvare
a existenței lor
la fel de iluzorii
ca și bunăstarea
voastră
poeții
sunt triști
și singuri
cu foaia de hârtie
în față
ca o poliță de asigurare
pentru riscul
de a înnebuni
trădați neîmpăcați
neștiuți
proscriși învinși
nealinați
uitați mințiți
umiliți
așadar
lăsați poeții
să facă
ce știu ei mai bine
să moară
pe limba lor
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu am nevoie de martori
nu vreau să mă creadă nimeni
oricum sunt condamnat prin naștere la moarte
ce naiba ar putea fi mai rău de-atât
așa că nu propovăduiesc adevăruri incontestabile
nu am nevoie de nimeni să-mi răstălmăcească visele
le visez singur și le uit repede
cu cât mai repede cu atât mai bine
altfel poate le-aș povesti cuiva
de fapt nici nu știu ce e mai bine
dar sunt convins că nici dumnezeu nu are nevoie de martori
nici de antemergători nici de messia
sunt sigur că nici de biserici sau papi
nici de mausolee nici de cimitire
doar noi
amărâții ăștia care suferim de moarte
ne visăm nemuritori ori statui
ca să nu ne moară egoul niciodată
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nesupus tristeții
Nu am să mă supun decât iubirii,
De voia ei am să mă las purtat,
Pe căi nebănuite omenirii,
Din răsărit și până-n înserat.
Îmi fie calea ei, ultima cale,
Pe drumul ce-i deschis spre infinit,
Să pot uita de clipele în care,
Nu am iubit și nu am fost iubit.
Regrete n-am să am după tristețe,
Deși încearcă veșnic să mă ia,
O văd cum rătăcește peste fețe,
Acolo unde este voia sa.
Am alungat-o fără nici o milă,
Spunându-i c-o iubesc, însă n-o vreau,
C-o înțeleg și știu că e abilă,
Dar eu în preajma ei nu am să stau.
Nu am să mă supun nicicând tristeții,
În vraja ei tenace n-oi cădea,
S-o proslăvesc prin lacrimi cu poeții,
Ce în iubire nu mai pot să stea.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeții se urcă
cât mai sus deși n-au aripi
se târăsc ca șerpii
poartă-n scutece versul
le dă stabilitate
urcă treptele spre celebritate
furișați prin geana de ceață
a serii ruginite
unde orologiile își lasă pleoapa
poeții stau de veghe sus
și scutură cuvântul
îl pun desfrunzit pe foaie
poeții urcă la stele
ducând cu ei plânsul și dorul
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soarele e tot acolo
parcă în ciuda apocalipticelor calendare
repetă invariabil zorii
precum orice altă stea
impasibilă
își vede de hidrogenul ei
nu s-a despicat cerul
nici măcar pământul
doar inima mea bate un pic mai tare
oricum nu stia prea bine ritmul
batea și ea după ureche
fix în spatele ochilor
sub fiecare mângâiere
lăutărește
acel fel de je ne regrete rien
cântat prin toți porii
între două trăiri și o normă de conduită civică
răstignesc visele în crampoane ruginite
bătute cu voluptate prin fiecare aripă îndrăzneață
prin fiecare iris care se deschide înăuntru
împotriva ordinii
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima mea e precum o busolă
numai că nu indică nordul
știi cum sunt poeții
un fel de fluturi
care caută floarea universului
cu speranța de a o împlini
în căutarea lor ideatică
scutură polenul muritoarelor flori de câmp
sfârșesc apoi omizi
visând aripi
nu știu cum să răspund
poate că nici nu vrei un răspuns
poate că nu e nici o întrebare
sau poate două aripi se îmbrățișează în zbor
în căutarea trupului
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la urmă ne vor asculta și gândurile
dacă nu cumva o fac deja
poate că în felul acesta nu va mai înjura nimeni pe silențios
nu vor mai fi nici secrete
vom învăța să fim un gând
cine să-și mai permită dizidența
lumea nu va fi mai bună dar măcar o vom ști toți odată
ce ne facem însă cu poeții
nici ei nu știu câteodată ce gândesc
darămite cogeamite serviciu secret
lovit în plex de insecretomania mondială
......................................................................................
până la urmă cineva va voi să cunoască și gândul necuratului
dar poate nici dumnezeu nu o poate face întru-totul
.............................................................................................
iar între două numărători paralele
cu certituine
întotdeauna cineva va pierde
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
LUMINA DINTR-O LUMÂNARE
Lumina dintr-o lumânare
E de ajuns ca pe o cruce,
Să crească mugurul de Soare
Ce pe pământ Cerul ne-aduce,
De-aceea viața e Lumină,
Vin nopți degeaba peste lume,
Că nu-nving flacăra divină
Nici nopți, nici bani, nici mari de nume;
Lumina e în fiecare
Și Dumnezeu ne însoțește,
De la botez, cu-o lumânare
Până la timpul ce-asfințește.
Lumina dintr-o lumânare
E strop chiar din Lumina Vieții,
Pe care-o cer fără-ncetare
În ruga lor, prin vers, poeții!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-mi cere să nu pun patimă
așa ard
știu că o să sfârșesc repede
oricum viața
îmi cântă altfel
cum nu știu juca
pașii mei se îmbrățișează ciudat
cu rădăcinile
curg întotdeauna
fără nici un mal
un fel de a mă revărsa
dintr-un estuar spre mare
dar mă bucur de fiecare val
aduc sedimente întru uitare
inutil coboară prin vers cuvântul
nicio lacrimă
niciun zâmbet
poate râsul tău
în care-ți povestesc durerea
durerea nu e decât o dovadă
că încă mai ard
că încă sunt dispus să te iubesc
până te voi topi
cu mângâierea infinită
te dezbrac de aripi
și îți ofer perfecțiunea
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate că am murit deja
și nu mai sunt decât o fantomă rătăcită
sentimentul acesta de inconsistență
pare și el rămas singuratic
prin inima mea de aer
într-un fel trec prin toate
ca și când nu ar mai fi
nici nu mai știu dacă eu sunt mort
ori lumea e doar o boare
chiar și țipătul e ca o frunză în cădere
iar lacrimile nu se mai nasc fierbinți
nici măcar sărate
par să fie niște fulgi înghețați
care viscolesc prin imensul gol din mine
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi
inima mea e însărcinată cu tine
nici un chiuretaj nu poate anula asta
rănile și ascunse dor la fel
nici un fard nu va ascunde cicatricile
fiecare trecere lasă urme
nu poți nega că a fost
nici o operație estetică
nu schimbă interiorul
oricâte oglinzi fermecate aș consulta
nici o poveste nu se scrie singură
e nevoie de doi
orice alt fel de a iubi e literatură
fiecare bătaie
toate sistolele
liniștea diastolelor
extrasistolele
toate notele din timpanul iubirii
nu-și au rostul în lipsa concertului
cum să iubesc la ideal
e ca și când mi-aș hrăni caii cu jăratic
nu draga mea
eu te iubesc cu totul
cu toate rănile
cu toate minunile
cu tot sufletul
îți iubesc și lacrima și dorul
chiar și atunci când nu mai știi
încotro e mai bine
chiar și îndoiala
și disperarea
și...
și toate neacceptările
nu-ți cer să mă inventezi
cum nici eu nu te demonstrez
ar fi de ajuns să ardem
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veșnicie
Să nu mă cauți azi, nici mâine.
Să nu mă chemi, să nu îmi scrii.
Să nu-mi păstrezi nici vin, nici pâine,
Să nu m-aștepți în nopți târzii!
Să nu mă cerți dacă, vreodată,
Ai să mă vezi prin lumea mare!
Rămâi tu, omul meu din Lună,
Iar eu, lumina ta din Soare!
Și între noi, tot Universul
Misterios și infinit,
S-asculte cântecul și versul
Iubirii care ne-a unit!
Să nu mă cauți azi, nici mâine,
Să nu mă strigi de-ți va fi dor
Și-n fiecare rugăciune
Să nu mă lași, nicicând, să mor!
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Manifestul călcătorului pe nori nu are nevoie de semnături
nici de autoritate nici de publicitate
de pe această platformă pot să-mi strig durerea
cu desăvârșire fără strop de îndoială
ca pe o imensă bucurie nimănui
ecoul ecoului va răsuci fiecare geamăt
ca pe o renunțare la moarte prin acceptarea ei
apoi îmi voi desena iubirea dintr-un curcubeu
iar tu nu poți să-mi iei viața
pentru că eu nu am așa ceva la purtător
sunt un suflet nemărginit dar schilodit de trup
mult prea liber ca să mă supun unui ritm
mult prea sălbatic ca să fie călărit
aproape alb aproape volatil aproape mut
la granița dintre două imensități
momentul embrionului
în lipsa dorinței niciun univers nu s-ar naște
sau ar fi la fel de schilod precum această poezie
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!