Beţie

beţia unui gând mă stinge
zdrobind si tihna din cuvant
vazand cum moartea imi sugruma clipa
si-nsingurarea-n vers zacand.

se-aud cerneluri tremurande
ca-ntr-un razboi fara final
argati sunt greierii din noapte
la umbra de condei banal.

carbunii ard, se sting in foaie
un pergament peienjenit
nedeslusit insira slove
ce in cenusa dorm mocnind.

ma-mbata si ocara noptii
cu-otrava limbilor de ceas
rasufla cugetul agonic
si timpul potcovit in glas.

ma-mbat cu ochii din inscrisuri
din litere gravate-n rand
din oarbe zambete rapuse
de un etern letargic gând

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi te aştern

îmi cânt gândul în cuvinte
te cânt pe tine-n versul meu
de-ar fi să-mi fii sau sa te aflu
mi-ai fi doar vers pe chip mereu.

din lut de luna te zidesc pe buze
si te soptesc cand visele ma strang
te scriu din nou pe petecul de noapte
si te gasesc in versuri iar curgand.

te-ascund in pleoapa zarii de departe
tu imi straluci purtandu-mi mana-n rand
cu rasaritul te amesteci in cerneluri
si imi adormi cuvintele ce-s gand.

te cant la fel ca-ntaia oara
si neinteles la fel ca si atunci
smulgandu-mi picatura din simtire
te cant in gand si-n versul ce incet imi curgi.

îmi cânt şi cânt în pergament făpturii
din praful noptii ce buzele-mi ating
culeg agonice atingeri de pe trupu-mi
şi te aştern în versul fiecărui cânt.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din buzele de miere

din margini de furtuni se scurg cascade
muşcând cu dinţi de noapte asfintituri moi
lăsând să curgă răni din neintelese inimi
alean sădind pe-aleile brocarde.

se-amesteca-n suspinul frunzelor tacute
batandu-si pintenii de catifea in caldaram
furand cate-un sarut din pasii eleganti lasati de doamne
si buzelor cusute cu tacere, tremurande.

castanii se resfata-n tortele aprinse de iubire
ca un balet dansand in palma unui val
cu maini timide cavaleri lunatici pierzandu-se-n cuvinte
si mint galant prin ploaia in nestire.

din urma lor se-nalta nuduri si solfegii
buimaci se-ntorc din drumul lor mirati
din chipul despletit de noapte si furtuna
raman cantand romante cu glas de orologii.

şi-ncet se-aud batand din nou in piepturi sub revere
bătăile de ceas ce in furtuni se pierd
din ochi cascade de dorinta cum rasuna
şi şoaptele ce curg pe buzele de miere.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floare de mai

am muşcat din gerul cumplit.
pana ieri am fost doar tăcere.
mă alint fara teama şi zburd
prin vantul ce leagana balade
mintindu-mă ca voi ramane eterna.

sting nopţile cu firavul gand
pana voi avea glasul unui vulcan,
sting diminetile cu mine
si reaprind obrajii fecioarelor.

mă sting în magia staminelor imbracate în întuneric.
simt moartea cum se apropie incet
si-mi soarbe culoarea vietii de-o zi.

sunt rosul aprins ce ma pierd,
sunt iubirea fara seaman in petala unui mac singuratic
sunt eu, floarea de mai neinceput
cu palmele pline de secunde de foc.

ard, ard in flacara iubirii ce-mi saruta buzele
ranindu-ma cu jarul nestins de dorinta.
flacara inca se prelinge pe trupul meu imbracat in sange
cu sanii fluturand în vraja zorilor.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-ar fi sa-ti scriu

De-ar fi sa-ti scriu din nou iubite,
as da culoare unui gand,
de-ar fi sa-ti povestesc vreo clipa
te-as scrie doar pe tine-n rand.

ti-as cere doar s-asculti tacerea
si linistea dintre noi doi,
n-as spune ca mi-e dor sau despre mine
as vrea sa-ti amintesti de noi.

sa-ntorci o foaie, poate doua
din timpul, vezi? e alb si stins
sa cauti prin rugini ramase
fiorul ce-a ramas aprins.

si sa mai rasfoiesti brosuri uitate
mai stii? ascunse-n neguri adormiti
am scris acolo despre timpul
cand nu voi fi, sa nu ma uiti.

te-oi scrie poate si pe maine
sau pe o zi oricare-ar fi
pe rataciri, poate si-n palma,
si-n ochii lunii pamantii.

sa lasi scrisoarea intr-o noapte
intre coperti de ploi tarzii
sa-ti las un semn, un rand de mine
privind spre noi de n-om mai fi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu vântu-n palmă

de-ar fi cetate peste gânduri
să pot zidi cuvant peste cuvant
te-aş smulge din a mele soapte
şi-aş ridica un turn sa-mi fii ce sunt.

aş dezbraca mansardele de noapte
şi noapte peste noapte as cladi
să-mi legan tampla o secunda
cu vântu-n palmă,-ce n-aş fi!..

ţi-as rade strengareste in ureche
muşcând din strugurii necopti din mintea mea
şi-aş stoarce mustul fara nicio mila
strivindu-ţi gura ta cu gura mea.

aş smulge doar un petec de racoare
să-ţi spun ca-mi este intuneric si amar
în temnita din mine ce ma taie
flămândă sunt de tine,-n-ai habar.

şi arcuind tot cerul imprejuru-mi
mi-aş pierde mintile crezand ca-i mana ta
şi m-aş topi in lumea unei lacrimi
de-ar fi să fie lumea ta, a mea.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te iubesc, poetule

cu magia gurii mele te-am strigat şi
în vraja mintii te-am cuprins,
cand dansam baletul luminii
fiorii ma trezeau dandu-ti chipul
pasilor mei,
ti-am intrebat buzele ce frematau de durerea sarutului meu.

iti conturam fiecare simtire
cu poantele soaptelor
intr-o feerie infinita.

tu, manuitor de cuvinte
sadesti nebunia dragostei
in fiecare por ce se zbate in mine.
murind si inviind auzindu-ti glasul tau mut.
trupul meu l-ai transformat intr-un pergament
cu inscrisuri ce ascund dorinta mocninda.

starnesti lava incinsa ce doarme de vreme
si o prefaci in stele arzande pe umerii mei moi.

ma cutremur si teama ma cuprinde
de iubirea ce imi asterni dincolo de marginea lumii.
ma ucizi cu iluzii si viata imi smulgi din fiecare secunda ce mor
intr-un sfarsit ce ramane etern in cuvinte.

te iubesc poetule, obsedant si tacut.
te iubesc asemeni atingerii buzelor tale.
esti misterul mintii mele in care am invatat sa zbor
nimicind tristetea si lacrima noptii cu ochii de soim neînvins.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condamnare

te-aş condamna doar la iubire,
la clipe cu noi doi, la infinit
la zorii ce se sting in soapte,
la ochii mei sa-i vezi in asfintit.

te-as condamna la foamea gurii mele
la plansul dorului cand nu-ti voi fi
la oaza dragostei ce-n mine te opreste
si la chemari fara cuvinte-n seri tarzii.

la linistea din noapte ce-mi cuprinde
neobosite ganduri inspre zari
la dansul trupului in agonii de vara
si la suspinul fara noi de asteptari.

sa poti vedea cu ochii mei intr-una
zvacnirea-n tampla ta sa-mi simti
te-aş condamna la viata fara mine
şi la durerea flăcării fierbinţi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp fara nume

vor inflori zapezi pe trupul meu de ceara
si nu voi sti vreodata ce anotimp am fost
dar voi gusta cu sete povesti de-odinioara
si s-or rasfrange-n tample fara nici-un rost.

si poate primavara se va duce nevenita
si printre nuferii albastri din nou v-a adormi
or rasari doar fulgi cazuti din clipa asfintita
din ochii mei de papadii purtati de unicorni.

unghere imbracate de lumina noptii
pierdute in faclii ce inca mai mocnesc
s-or teme ca si mine de tropotele tortei
ce ard in sloiuri priviri ce asfintesc.

vor inflori si astrii toti pe caldaram in urme
si toti copacii-n jur vor vrea a inflori
in anotimpul cu zapezi ce-i fara nume
pe trupul meu de ceara si n-am sa stiu de eu voi fi.

o margine de iarna pe-o margine de lume
ce-si strange cu nesat ninsori ce nu vor fi
si macii imbatati ce-i poarta vantu-n turme
cu umbrele in trena brumelor tarzii.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărutul pe tâmplă

aş săruta toamna pe tâmplă
şi-n prag i-as asterne doar nuferi
să-i fie alean si odihna
cand eu hoinaresc prin nesomnul din lujeri.

i-as deschide ferestre in stuhuri
şi magica soapta i-as lasa in pervaz
să uite s-adoarma in frunze
să-şi uite vesmantul pe-al zarii talaz.

i-aş închide lacate cu cantec
şi ciucurii ploii i-as chema in pacat
obloanele noptii le-as trage pe ceasuri
şi gustul iubirii i-as stoarce indat.

din tihna din vara i-as prinde margele
şi timpul s-alunge in alt anotimp
s-o cunun cu fiorii inimii mele
şi sărutul pe tâmpla l-aş cere la schimb.

şi cum nu as strange-o in pumnii varateci
şi cat as minti-o ca-s luceferii stinsi
i-aş pune si salul din albastrele
să-nflorim primaveri cu ochii inchisi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candela

E ceas tirziu, e noapte
Tacut imi aprind candela
Si vreau s-aud doar soapte
Spuse de vocea ta.

Privesc tacut la ce-i in jur
Privesc si sunt ranit
Imi caut Eul fara de cusur
Si-ti spun ca te-am iubit.

Si flacara iubirii mele
Din candela se stinge
Si lasa-n urma clipe grele
Si-o inima ce plinge

Iubitule in noaptea asta
As vrea sa fi din nou cu mine
Sa alungam din nou napasta
Sa ne iubim, sa fie bine.

Si vintul sufla-n noapte
Si candela se stinge
S-au scurs a vietii soapte
Iubite, nu mai plinge!

poezie de Luci Frederiksen
Adăugat de Ramona Alexandrescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mirajul Odiseei

tu tristeţe crudă, dormi în norii stinsi
şi adormi şi lnistea ce curge-n curcubeu.
rupi amurguri blânde ce ard albastrii irisi
rană peste noapte, rana-n chip de zeu.

te destrami într-una din trena unor lacrimi
curgi mărgăritar, amar pe inserari,
sângeri iîn culori smulgand din inimi, patimi
şi val din valuri rupi cu gemetele-n zari.

mirajul Odiseei mi-l asterni in cale
ca pe un desert fara de sfarsit
mi te-ascunzi in dune, paparuzi de ploaie
lasi sarutul mortii pe tamplele zvacnind.

ca o cersetoare, ca un Lord de vant
imi cuprinzi mijlocul, ochii mi-i vrajesti
ma adormi soptindu-mi, trupul sarutand
magica iubire sau blestem imi esti?

pătimaşă-n noapte, o străina-n zi
mă trezesti din moarte, ma ucizi iubind
eşti alura ploii, bataia inimii
ce mă vrei sa-ti fiu, mie doar fiind.

tu, cochetă doamnă în mirajul serii
eşti doar trup ascuns in lacrima cazand,
dintr-un curcubeu răni cu gustul mierii
mi le-aşterni pe buze prea amar curgând.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miroase iar a dor şi vară

miroase a fân, a flori şi viata
miroase-a zbor şi-a seri cantand
a ceas batand din aripi ude
a primaveri cu dans de flutur.

miroase iar a nopti rapuse
de inimi ce-n iubiri se zbat
a gangur de povesti ascunse
la umbra nucilor din sat.

miroase a mesteacan dulce
a papadii ce umbla-n zori
a plans de salcii si naluce
a dor si lungi imbratisari.

miroase iar a pasi prin ganduri
si a suspine in amurg
scrisori pe frunze si pe ciuturi
a dragoste in demiurg.

miroase iar a seri de vară
a lacrimari în ochi blajini
a-ndragostiri ce or sa doară
de aşteptări, fiori şi vini.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Veninul lor

mă doare palma uneori de vechi cuvinte
şi degetele-mi sunt uitate in trecut
ma doare sangele -n boboci pe lujeri
cand ochii infloresc in lacrime de lut.

mă doare moartea ce rasare-n vrejuri
şi anii ei-si-mplanta in lastari
din limba ei de sarpe ce cuvanta
rasare alta rana in copaci amari.

din frunza verdelui izvor, laguna
se-aud adancuri chicotind ferici
de n-ar fi amintirea-n crusta un jaratec
ar fi un susur izvorand in irisi dulci.

plâng şi se usuca spini-n seva
veninul lor ca mierea-n ploi curgand
în palmele muscate de cuvinte
mormintele cu moartea lor murind.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţa

alerg către mâine desculţă
prin plantatii de cuvinte
îngradite de chipuri fara chip
îmbracate in matasuri purpurii.
pămantul e aspru pe cararea
pavata de sperante
şi de mainile intinse de copii orfani.

adun cu mainile din gand
atatea zambete ce stau inmugurite in firul ierbii
gingasia si inocenta inca rasuna
din alte vremuri, alte gradini
ce infloreau trandafiri fara spini
prin parfumul diminetilor
scaldate in albul iasomiei
umede cu buzele de roua.

murmur în maluri de ocean
strigat pentru un maine azur.
linişte prelinsa prin degetele firave
ale nisipului fierbinte dornic de Pace.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iar mă minţi şi îmi zâmbeşti

şi iar mă minţi că ştii ce-i totul,
şi te strecori printre simtiri
nu-i leac de-a vindeca iubirea
nu-i temnita pentru iubiri.

te fastacesti printre cuvinte
printre zvacniri si ochi pierduti
printre apusuri fara margini
printre visari si clai de munti.

nu stii ce rani mai curg din ploaie
nu stii ce sangera si mor
din ursitori se-aud blesteme
şi din sageti ce-n glasuri dor.

prin guri de vant si rasarituri
se-aud taciunii zvarcolind
se-ndoliaza si tacerea
şi-n frica lor se duc arzand.

şi îmi zambesti si-mi spui atatea
cu buze-n soapte tremurand
sfarami imaginar lumina
de parca m-ai vedea venind.

cand stiu ca totu-i doar in minte-ati
şi-ti sunt doar o Morgana-n vis
sunt doar un curcubeu in noapte
şi ne mintim ca-i foc aprins.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul Lirei

în cerul ce reflecta in ochii mei
doar o coarda de lira
mai lasa sa curga
o nota ca o frunza pe apa cristalina.
canta neincetat despre tine
iubitul meu din adanc.
arata-ti chipul in luciul oglindind amintirea,
rasfoiesc fiecare val ca pe o carte
sa te gasesc
privesc causul palmei si aud acelasi cor
de îngeri ce ne canta despre inceput.

te astept strangand in pumn lumina
unui Venus pierdut.
esti tu, ce ma tintuiesti in acelasi loc
din miez de noapte.
te caut in frica din mine
ce te tin prizonier ca pe un argat
al tinutului de corali.
Stiu. stiu ca vei veni la chemarea
glasului meu.
vei lasa adancul imbracat in stancile albe
si imi vei fi albul iasomiei in visul ce ma strange
fara de tine.

fie-mi tu oglinda cerului meu
sa te pot imbratisa in clipa ce marea adoarme
sub talpile noastre.

lasa tribut adancului neimplinirea
si gustul amar al noptilor mele.
ce zefirii mi-au otravit buzele flamande.

Cântecul lirei coboara iubite,
cânta despre noi neincetat.
esti tot mai aproape,
albastrul tău imi acopera trupul
rănit de clipa in care nu te-am stiut.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriind eternităţii mute

nu mi-am dorit vreodată nemurirea
şi nici sa stiu ce-nseamna a iubi
partasa sa mai fiu peste vecie
în lumea ce va fi, a nimănui.

e crud şi fraged inca tarmul
mintind stafilopozi cantand
lasandu-si tuluri de smaralde
în ochii mei tarziu visand.

nemarginiri se încrusteaza
în cratere curg amintiri
lăsand morminte triste-n valuri
cu şoaptele zvacnind trairi.

în prea departe se-ntrevede
o mana-ntinsa din neant
as prinde inelarul lunii
ce-mbraca timpu-n ceas galant.

şi sunt prea mandra si tacuta
sunt doar talazul infinit
scriind eternitatii mute
iubirea ochilor granit.

în pergamente prin apusuri
de parca-s fluturi razvratiti
adandu-si picura cerneluri
în umbra paşilor trăiţi.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să fiu femeia ta

atât de gingas ma cuprinzi iubite
şi-atat de moi iti simt stransorile pe rand
mă strangi prea dornic de iubire
şi-mi spui ca ma iubesti de cand, de cand,,

te uiti de parc-as fi un chip sculptat in roua
şi-ncet m-atingi cu degetele moi
mi-asculti din urme cantecul din mine
şi imi tresalta sanii amandoi.

nu-ti pasa ca ni-e martor ochiul lunii
n-auzi nici cand iti spun ca sunt un vis
iti simt doar mainile-mrejuru-mi prea flamande
şi ma aduci in patosul aprins.

te lasi purtat de freamatu-n surdina
cu ochii tai ma sorbi incet, incet
şi-n unduirea ce ma pierd fara vreo vina
devin a ta femeie cu ochii violet.

atat de gingas ma iubesti, iubite
si-atat de frageda devin in mana ta
si vreau doar trupul tau sa ma alinte
sa-ti fiu visarea ta eterna, sa fiu femeia ta.

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din lacrima noptii

Din lacrima noptii, zorii se nasc
In boabe de roua, in cuiburi de flori,
Pe aripi de fluturi se raspandesc
In zarile limpezi iesite din nori.

Carari de lumina, zori ai sperantei
Izvorati din neguri, muguri de vis,
Neagra plamada crescuta din noapte,
Scaldata in roua…etern paradis.

Din lacrima noptii se naste iubirea
Ce-mbraca pamantul in suflet duios,
Carari de lumina se-ndreapta spre tine,
Nu-ntoarce privirea, traieste frumos!

poezie de Livia Bataiosu
Adăugat de the night
Comentează! | Votează! | Copiază!

In amintirea aripilor unui fluture de lumina

A ars
si nu a ramas din el
decat amintirea
prea rece
si trista,
o simpla cenusa
a unui timp fara nume
a unui popas fara urme...
si-atat!

Am plans
si a disparut orice umbra.
singurul lucru cu care
nu stiu ce sa fac...
amintirea.

poezie de Consuella Efrim
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!