Parfum galactic
Tu, căpruie nebuloasă
Esți cea mai frumoasă
Când zâmbești sau ești
nervoasă, nărăvașă.
Când săruți comete
Prin ale mele vene
Când cobori stelele
Pe cerul inimii mele
Tu, galaxie de bucle
Cu ambru foc de soare
Ești parfum galactic de mirare
In toate sistemele solare...
In care voi muri și trăi
Doar pentru a întâlni...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Parfum galactic
Tu, căpruie nebuloasă
Esți cea mai frumoasă
Când zâmbești sau ești
nervoasă, nărăvașă.
Când săruți comete
Prin ale mele vene
Când cobori stelele
Pe cerul inimii mele
Tu, galaxie de bucle
Cu ambru foc de soare
Ești parfum galactic de mirare
In toate sistemele solare..
In care voi muri și trăi
Doar pentru a întâlni...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te doresc așa cum ești
Nu vreau iubire ca în povești.
Nărăvașă, tristă, când zâmbești
Poveste inimii ești...
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O rugă
Într-o zi pe aici nu voi mai fi
Corbi-ntunericului mă vor dărui...
Să mă povestești de tu dorești
Să te aud cum ai să zâmbesti!
De lumea ai să-o năucești
Când o să te-ntrebe cine ești!
Tu, să nu le spui, doar să zâmbești
Lumina unde sunt, să mi-o dăruiesti...
Și eu oi veni în vis de paradis
Să te iubesc cum ți-am promis,
Doar o rugă o să-mi-ndeplinești
De oi muri să mă poveștesti..
De tu dorești... și să zâmbesti.
Căci nici nu știi cât de frumoasă ești
sonet de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem inimii
Șase inimi stau-ntr-una:
De foc, candelă a sincerității
și semineu de scântei de dorință
pentru o singură ființă
De apă, a prieteniei, ca un mir
ce udă rădăcinile spre ai înflori
din nou aripi
De lemn, a dăruirii, ce-și rodește
venele în fructele palmelor
De piatră, a răbdării...
Când totul pare mirare
în miraje de provocare
De lut, ce se bucură
ca o ulcică
doar când primește
De fier, a nepăsării, ce infinge...
cuie la orice-mbrătișare
Si topindu-le pe toate
se plămădește in aer
de nestemată albastră
senină ca o zare alabastră
cu ambru kamikaze
murind pentru omenire
să renască în ea iubire
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești frumoasă
Ești ca vremea când e soare,
Ca grădina când înfloare.
Ești ca noaptea când e lună,
Ca ziua cu vreme bună.
Ești ca cerul plin cu stele.
Ca șnurul plin cu mărgele.
Doamne, ce frumoasă ești!
Ca Ileana din povești.
Ești cea mai frumoasă fată.
Ești regină-ncoronată.
poezie de Dumitru Delcă (8 mai 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Balansoar de apus întors
Miros de cozonac cald
răsfiri din cuptorul inimii
zidit cu tine înăuntru
cum coceau bâtrăni
inainte de Înviere.
Și te de degust
cu pahar de vin
din taninul privirii
nu am te gând să
zidesc în vreo biserică
ca pe vreo o Ană...
Fiindcă ești caldă
și pufoasă
privindu-te cum soarele
te răsfață
pe privdorul geanei mele
pe un balansoar
de apus întors
cu o jumătate de soare...
Care nu se dă dus
vrăjit de frumusetea
și mireasma ta
cozonac al inimii mele
pe un paner de stele
când noaptea-și lasă pleoapele
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-ai ști
În mâinile mele, tu ești o-ncântare,
esti marea, ești cerul, ești tot ce mi-e sfânt,
ești norul pufos, ești corabia-n vânt,
parfumul divin. Tu ești vis și culoare.
Îți mângâi privirea, alunec pe tine,
te-nvălui în brațe tăcut și flămând,
te-alint, te sărut și te strâng ca și când
aș vrea să mai am încă-un suflet în mine.
Prin mâinile mele îți sunt piedestalul
pe care te-așezi, ca zeiță-a trăi,
slăvită, de-a pururi, de cel ce-ți va fi
și stâncă, și vis, și oceanul, și valul.
Sunt tot ce tu vrei și sunt dornic a ști:
iubito, ce crezi că înseamnă-"a iubi"?
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântați-mi
Acuș o să plecați
Cântați-mi, cântați, cântați!
Graure privighetoare
Ciocârlie și tu soare!
Și tu frunză-n adiere
Și tu apă-n susure
Și iarbă-n doină verde
Și tu, da tu fluture
In diezuri efemere
Infinite de mirare
In vara care trece
Ce umbra mi-o petrece...
In iarna mea prea rece
Când șoapta ei nu trece...
In stoluri de izvore, păsări
Prin ale mele doruri.
Cu neșfârșite migrări
Cu frunze ce cad uscate
De printre ram de coaste
Si-nghețati fluturi...
Din coconul inimii
In turțurii-ntunecimii...
Nopților mele de vară
Făra șoapta ei de vatră
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulce și frumoasă Afrodita
Ești frumoasă când râzi din inimă,
dar și când lacrimi îți curg pe obraz.
Ești frumoasă când ai încredere,
că mâine poți trece peste necaz.
Ești frumoasă când păstrezi în suflet,
gândul care pe om îl înalță.
Ești frumoasă când mergi mai departe,
animată de-o nouă speranță.
Ești frumoasă când știi să mă alinți,
dar și când mă iubești cum te iubesc.
Ești frumoasă când ai bunătatea,
de a-i ierta pe cei care-ți greșesc.
Ești frumoasă pentru că simți și speri,
că vei învinge ispita,
Ești visul meu dintotdeauna,
dulce și frumoasă Afrodita.
Ești zeița care dăruiește
fără încercări, fără așteptări.
Ești fata care-am vrut s-o întâlnesc,
pribeag fiind, pe-ale vieții cărări.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Tu ești zăbava vieții mele
Tu ești zăbava vieții mele
în care-nchizi singurătatea,
cu sluj și mii de temenele
slobozi din mine răutatea!
Trezești de fiecare dată
gânduri trăsnite și rebele,
ești cea mai insolită fată
când ești zăbava vieții mele!
Remarc figura-ți încruntată
când te-ntâlesc, uit toate cele,
mă placi, te prefaci bosumflată,
dar ești zăbava vieții mele!
Se mai întâmplă câteodată
să uit de lună și de stele,
te vreau așa... îngândurată
că ești zăbava vieții mele!
În clipele cele mai grele
să te urăsc, să plâng îmi vine,
că ești zăbava vieții mele
și te-aș pârî... dar n-am la cine!
Că-mi ești atât de singulară
încât îți compun poezele,
ispită dulce și amară,
tu ești zăbava vieții mele!
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulce și frumoasă afrodită
Ești frumoasă când râzi din inimă,
dar și când lacrimi îți curg pe obraz.
Ești frumoasă când ai încredere
că mâine poți trece peste necaz.
Ești frumoasă când păstrezi în suflet,
gândul care pe om îl înalță.
Ești frumoasă când mergi mai departe,
animată de-o nouă speranță.
Ești frumoasă când știi să mă alinți,
dar și când mă iubești cum te iubesc.
Ești frumoasă că ai bunătatea,
de a-i ierta pe cei care-ți greșesc.
Ești frumoasă pentru că simți
și speri, într-o viață fericită.
Tu ești visul meu dintotdeauna,
dulce și frumoasă afrodită.
Ești ființa care iubește fără motiv,
fără încercări și fără așteptări.
Ești ființa care-am vrut s-o întâlnesc,
pribeag fiind, pe-ale vieții cărări.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Frumoasă ești
Frumoasă ești iubita mea
Cum e lumina-n zori de zi,
Când soarele sărută marea
În cântec lin de ciocârlii.
Frumoasă ești precum e valul,
Împodobit ca o mireasă,
Ce furios sărută malul,
Când noaptea umbrele-și revarsă,
Frumoasă ești precum e floarea
De liliac în primăvară,
Când cu mirosul ei te-mbată,
Chemându-te să iubești iară.
Frumoasă ești precum e zborul
Cocorilor ce-au revenit
Purtând pe aripi bucuria
Iubirilor fără sfârșit.
Frumoasă ești precum e bolta
Ce-n noapte-mbracă mii de stele,
Frumoasă ești precum e Luna
Când rătăcește printre ele.
Frumoasă ești precum e vara
Când flori revarsă pe câmpii,
Frumoasă ești precum e iarna
Când cerne fulgii săi zglobii.
Frumoasă ești cum nu e nimeni
Sau cum sunt toate la un loc,
Frumoasă ești, și îmi ești mie,
Iubita mea cu ochi de foc.
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântec
Frumoasă ești, pădurea mea,
Când umbra-i încă rară
Și printre crengi adie-abia
Un vânt de primăvară...
Când de sub frunze moarte ies
În umbră viorele,
Iar eu străbat huceagul des
Cu gândurile mele...
Când strălucesc sub rouă grea
Cărări de soare pline,
Frumoasă ești, pădurea mea.
Și singură ca mine...
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Balade vesele si triste. Parodii originale. Migdale amare" de George Topîrceanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Să nu lași...
Să nu lași luna să te aștepte
Ti-am făcut din razele ei,.. trepte
Să urci cu buzele pe tâmple
Să nu lași soarele să te cheme..
Te asteptă căldura palmelor
să-ți împletească in bucle, diademe..
Să nu-mi lași marea cu plaja goală
In scoicile ochilor,.. ești perlă
Să nu lași pădurea să-ți strige ecoul
In poiana inimii, unde ești izvorul..
Să nu lași dorul să mă ucidă
Sub soare și lună
Prin valuri și codri
Căutându-ți ochii...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Șoapte solare
Ne-am îmbrățișat
Vidul umbrelor
Și a răsărit primul
Cuvânt dinaintea primului
Cuvânt
Și universul nostru
A răsărit
Cu stele căprui verzui
Cu comete de sudoare
Cu atingeri perseide
Cu soare Violet
Ce ucide virusul timp
Cu șoapte solare
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirare din mirare
Cu fiecare clipă floare
Te măresti-n mirare
Și mă cuprinzi-n petale
Acoperind răni letale
Cu săruturi de ultraViolet
De șoapte solare
Ce ucide orice demon..
Topindu-mă intr-un punct de foton
Pe bucla de magmă ascunsă
După soare
Să lunec pe ele
Ca o adiere cu șoapte de stele
Să o strălucesc
In cuibul meu de petale
A unui colibri ciocârlie
Ce se hrănește cu polen solar
Din sărutul tău mie bipolar
Ca o eclipsă ce apare și dispare
Când nu ți-a aud vocea
Cu magme astrale..
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așa de mic
Așa de mic sunt fără ea
O sământă de mac
Pe planeta unei semințe de mac
Și doar ea mă înflorește
Cu atingerea când șoptește
Dintr-o sămânță de univers
Pe ea cu multe universuri
Șoptindu-mi pe lângă
Ale mele versuri
"Ești versul prim între versuri"
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nufăr călimară
Am o muză de petală
Diafană, suavă pe filă
Nufărul meu călimară
Cu cerneală de flacără
Sărutând-o cu condeiul
Să auresc în stele versul!
Răsărind drojdii musturii
In goluri de șampanii.
Din mâlul tușat inimii
Cu metafore mii, mii..
Din aripile muzelor
Ce-și smulg pene, cărării..
Pe care pășeste divin
Muza de sublim tanin
Ambru, ambru de albastru!
Cu ozonul de măiastru,
Din sărutul său pilastru..
Planetei cu tărâm de jad
Cu mirosul umbros de brad
Și cu soare căprui astru.
Viori plutitoare-n cer
Cu al său cântec de mister
Și fluturi alabaștri
Străvezii strălucitori
Printre bucle armăsare
Și coapsa de lună plină
Nurii, migdale guasare
Cu contururi de serfimă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când tu ești binele din rău
Ce-mi trebuie un cer cu stele... când lângă mine-s ochii tăi,
Ce-mi trebuie o lună blândă, când lângă mine-i chipul tău,
Ce-mi trebuie bolta cu astre... când tu-mi dai inimii... bătăi,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
*
Ce-mi trebuie o îndoială... când tu-mi ești vers neprefăcut,
Ce-mi trebuie o galaxie, când tu-mi ești steaua cea divină,
Ce-mi trebuie cale de lapte, când tu ești drumul cunoscut,
Ce-mi trebuie soare pe cer, când ochii tăi îmi sunt lumină?
*
Ce-mi trebuie un alt odor... când tu ești floarea parfumată,
Ce-mi trebuie ceva amar... când gustul tău îmi e ca mierea,
Ce-mi trebuie un vis de praf, când am un vis de nestemată,
Ce-mi trebuie spre vindecare, când tu mi-ai lecuit durerea?
*
Ce-mi trebuie vreo altă rugă, când peste tot e nimbul tău,
Ce-mi trebuie răul din bine, când tu ești binele din rău?
poezie de Ion Apostu (18 septembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde
Se uita pe cer întrebătoare..
"Unde va pleca albastru
când Pământul nu v-a mai fi aici?"
I-am răspuns c-un fluture de șoaptă
la ureche:
"In toate lumile în care ne vom întâlni
tu zarea mi-o colora cu ochii tăi,
si uită-te prin ai mei ce-s ai tăi
e căprui verzui nu albăstrui
cerul meu"
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!