Adio, ratat

nici bine nu a părăsit-o
şi ea
spune că încă ar mai putea! şi atunci
el o iubeşte-n continuarea
unui adio ratat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A da

din maus e lucru mare:
aşa se naşte o postare
în care gândurile tale,-n moale,
se văd plăcute de un altul
ce-şi pune poza lângă tine
(?!) –
şi-i bine, e atât de bine
să ai un prieten leneş, virtual,
în lumea ce ai părăsit-o
pe motiv de cursă contra
cronometru estival...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Adio

vagaboando, ne-am cunoscut
într-o tufă de zmeură foarte
compactă sub o scară rit
mată, adio
vagboando, pe buze
ai încă roşul acela puţin torontal, poate
mult prea sprinţar (?!) abia
mă abţin să nu te sărut, vagaboando
să nu
îţi beau încheieturile braţelor
cum aş bea
oricare altă tărie

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plecarea

adio! i-a spus femeia
bărbatului pe care nu
îl iubea -
nici el nu stătea
chiar degeba: pleca

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La adio

Se afla litere si farduri
Si niste munti sunt intre noi
Dosare-nchise, triste garduri
Si nici nu o sa mai vina apoi.
In pragul iernii absolute
Saruta-mi tampla alba, hai
Si-apoi scufunda-te si du-te
In orizontul altui grai.

Nici nu pot nimic sa-ti spun
Pe curand sau ramas bun
Aparu, numai nu, la adio tu.

De ce sa iti spun la revedere?
N-as mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-si cere
Ca te-am pierdut definitiv.
Si de la mine pana la tine
Cuvantul insusi va-ngheta
Nici sa te strig nu stiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.

Cand te-am vazut ultima oara
Stiai si tu, plangeai si tu
Si-ai plecat cu tot cu gara
Nici tren nu mai exista, nu.
Eu m-am intors inca o data
Vroiam sa vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferata
Parca a luat-o cineva.

Eu ti-as mai spune amanunte
Destinul de-as putea sa il schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de atunci nu o voi gasi-o
Si eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu parjolit.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La adio tu !

Se afla litere si farduri
Si niste munti sunt intre noi
Dosare inchise triste garduri
Si nici nu o sa mai vi inapoi.

In prgul iernii absolute
Saruta-mi tampla alb balai
Si apoi scufunda-te si du-te
In orizontul altui grai.

De ce sa iti spun la revedere
Nu as mai avea nici un motiv
Adio drepturile isi cere
Caci te-am pierdut definitiv.

Si de la mine pan` la tine
Cuvantul insusi va ingheta
Nici sa te strig nu stiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.

Cand te-am vazut ultima oara
Stiai si tu, plangeai si tu
Si ai plecat cu tot cu gara
Nici tren nu mai exista, nu.

Eu m-am intors inca o data
Voiam sa vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferata ?
Parca a luat-o cineva !

Eu ti-as mai spune amanunte
Destinul de-as putea sa il schimb
Iubita mea de peste munte,
Iubita mea de peste timp.

Pe cea de atunci nu o voi gasi-o
Si eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu parjolit.

Nici nu pot nimic sa iti spun
Pe curand sau ramas bun
Aparu numai nu
La adio tu !

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

La adio

Se află litere şi farduri
Şi nişte munţi sunt între noi
Dosare-nchise, triste garduri
Şi nici n-o să mai vină apoi.
În pragul iernii absolute
Sărută-mi tâmpla albă, hai
Şi-apoi scufundă-te şi du-te
În orizontul altui grai.

Nici nu pot nimic să-ţi spun
Pe curând sau rămas bun
Apăru, numai nu, la adio tu.

De ce să-ţi spun la revedere
N-aş mai avea nici un motiv
"Adio" drepturile-şi cere
Că te-am pierdut definitiv.
Şi de la mine până la tine
Cuvântul însuşi va-ngheţa
Nici să te strig nu ştiu prea bine
Iubita mea, pierduta mea.

Când te-am văzut ultima oară
Ştiai şi tu, plângeai şi tu
Şi-ai plecat cu tot cu gară
Nici tren nu mai există, nu.
Eu m-am întors încă o dată
Voiam să vin pe urma ta
Dar unde-i linia ferată
Parcă a luat-o cineva.

Eu ţi-aş mai spune amănunte
Destinul de-aş putea să-l schimb
Iubita mea de peste munte
Iubita mea de peste timp.
Pe cea de-atunci n-o voi găsi-o
Şi eu acela am murit
Sub cinic nuclear adio
Noi bietul cuplu pârjolit.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cât de bine

cît de bine poate El
să scrie cu mâinile mele împreunate
(?!)
în rugăciune în faţa Cuvântului
pe care nu, încă nu L-a rostit

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unele prietene do

re mi fa sol do
resc să le-nsoţesc
la un concert de adio: a
dio, iubitelor, eu
nu mai am
urechile-ntregi - mu
zicale perfecte

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

(...)

frumoase paranteze! spune
un prieten canadian. ţin
loc şi de aripi şi de proteze... spune
ologul din mine
a(e)rian
şi recită povestea cu mersul sau zborul în patru
labe sau aripi! mai bine
îmi spun cumva lunecos
ca un săpun pe
riculos nu deschideam nicicând numitele paranteze (pro
tezele de serviciu divin)
mai bine
târâtoare eram rămâneam - spune
şi tu ce-i frumos...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piatra

nu mai ai gaz! spune ea
încercând să-şi aprindă
o ultimă ţigară...
bine că totuşi am piatră
la fiere! zic eu resemnat

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întrebarea

o întreb pe ea: acum ai putea
să te dezbraci de formă
pe fb
să văd şi eu cum îţi e paginată
carnea fluturată în virtual? ea
spune că da şi nu se dezbracă
atunci
o mai întreb o dată şi nu
o mai întreb altă dată şi nu
mai are rost să întreb
uite aşa
la nesfârşire la nesfârşire da
de ce
nu se dezbracă frumoasa la
comenzile mele?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bravo

carmen bunaciu! adina
mea a început să înoate
la fel de bine ca tine: străbate
marea neagră până la turci
se întoarce şi încă e bine...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

,, Adio, râsete, şi adio, jigniri. Nu am să vă mai văd, nici voi n-o să mă mai vedeţi. Şi adio înflăcărare, adio, amintiri."

Javier Marias în Mâine în bătălie să te gândeşti la mine
Adăugat de Renata D
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vinovăţia

mă simt vinovat
nu mai vreau nu mai pot nu mai ştiu
adio femeilor tinere văduve
sunt mult prea puternic –
nu mor!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anonimate

bine că nu mi-ai vorbit
era de trudit
la vorbirea pe care, cu îngustare,
mi-ai fi dorit... bine
că încă murim anonimi

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă nu

putem fi doar prieteni de
parte, atunci
să ne baricadăm în aproape
să luptăm cu iubirea! de
la egal la egală şi de
la egal întristat întristat întristat
la egală nefericită -
atunci, parte
din raţia de
supravieţuire tensionată o vom
împărţi, poate
cu unele re-muşcări încă vii
bine înfometate

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoarea

nu ştiu cu ce să te umplu
din acele cadouri a rămas mai nimic -
ar mai fi o scrisoare...
dar nu este plic, şi atunci
mai bine nu mai iubesc!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Ah, cred că nu te-am înţeles niciodată; nici acum nu reuşesc să te înţeleg... De ce n-ai încercat să-ţi refaci viaţa?
Traian: Ce-ar mai fi fost de refăcut, după ce mi-ai distrus-o tu?!
Diana: Încă ţi-o poţi reface şi acum, doar n-ai nimic de pierdut, nu e deloc târziu; eşti tânăr... N-ai decât 39 de ani, eşti director, chipeş, înstărit... Ce aştepţi?
Traian: Chiar n-ai înţeles nimic! Niciodată... Cum crezi că aş putea manifesta interes pentru vreo altă femeie? N-ai priceput că tu ai fost totul pentru mine?
Diana: Traian, eram nişte copii pe atunci; mult prea tineri pentru a înţelege unele lucruri. Îţi puteai însă întemeia o familie, mai târziu...
Traian: Fără tine? Crezi că ar fi fost posibil?
Diana: Da; de ce nu? Meriţi să fii fericit.
Traian: Dar n-aş putea, pricepe odată!
Diana: Nu, nu pricep; ce te reţine?
Traian: Tu... Mă doare amintirea ta, răul pe care mi l-ai făcut... Cum crezi că aş mai putea avea vreodată încredere oarbă într-o altă fiinţă gingaşă, cu chip înşelător?! Ai ucis în mine totul! L-ai preferat pe blondul acela, cu care încă eşti şi acum...
Diana: Da, l-am preferat, pentru că-l iubeam şi încă îl iubesc. Eu eram prea mică, iar el... Era pentru mine omul ideal, mai mare, cu o situaţie stabilă; îmi putea oferi siguranţa materială şi liniştea unui cămin. Avea un serviciu bun, stabil...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalipsa va fi

abia atunci când va ninge
cu părţile anatomice ale
atomilor (?!) - care
ne compun cu plăcere ad
încă de miliarde de ani

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bega la Arad

bubiţe dulci ca-n bucureşti
şi eczeme de cartier nu
mai găseşti - asta e poezia
pe care nu o recit de
când primarul nostru, vopsit liberal, a
înnebunit (?!): s-a aliat cu o falcă
uitând că bega nu e
mureşul răsucit la arad în industria unui gard
că bega nu e
un lighean ce se vasă în mureş
abia pe la mako, abia co
borât în puterea
unui vameş sadea - care mai şi uneltea
încă în exerciţiul
unei pensii de protocol, cu
păr pe piept şi cuişoare
finuţe-n desuuri
şi vârfuri
cum noi nu am fost
abia
atunci când vorbim de
abia atunci ră
sărim ca porumbeii de mare
din stâncă
în stâncă prea bine
cu tot
puroiul subţire, băubil, cu bule
mărunţite în bot,
fumoasă nefe
ricită, nefe
ricită...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!