
Arătarea
Pe cărarea prăfuită
Ce se-ntinde spre izlaz,
Doi flăcăi icnesc, se-agită,
Cocârjaţi de-o şa găsită
Într-un iaz.
Udă, grea, dar bună şaua,
E purtată de-amândoi
Cu speranţa că "ocaua"
Merită din plin "daraua",
Că-i de soi.
Vară, Soare şi căldură,
Gâtul arde ca de foc
Şi le cere udătură
După-atâta tevatură.
Apă, ioc!
- Nu mai pot! Eu mor de sete!
Hai să mergem jos, la râu -
Poate-or fi şi nişte fete!
- Da' nărod mai eşti, băiete!
Pofta-n frâu!
Se-ncontrară ei o clipă,
Dar, cum setea îi răzbea,
Hotărâră în echipă
Că n-o fi de timp risipă
La cişmea.
Jos, la râu, sub o răchită,
Lâng-o sticlă de rachiu,
Două babe-şi frig pe-o plită
Un biban ce-a vrut să-nghită
Vierme viu.
Una scuipă-n sân de frică
Şi priveşte-n vârf de deal
Arătarea încă mică
Ce coboară în vâlcică:
"Poate-i cal!"
- Ia vezi, soro, ce-o fi aia!?
Tu ai sticle peste ochi
Şi, de-o fi, îmi iau furcoaia
Ori i-o zic de să-l ia gaia
Cu-n deochi!
- Ete na! Ho, că nu-i bai!
Uite, eu, cu ochelari,
Văd că vine ce-ţi doreai
Şi mereu prin gânduri ai:
Doi măgari.
poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Citate similare
Mal de ţară
Răsare întâi o căciulă, treptat, apoi mult păr încâlcit
peste tot şi o flăcăruie intermitentă sub mustaţa
cu mult fum, iar lângă nas un vârf de bici
ţeapăn lângă o scândură ce ţine ceva ponosit
ce pare a sta pe-o mârţoagă şi se ţine de-o sticlă, dar nu,
ce avansează pe o cutie de căruţă
purtată pe nişte bucăţi negre de cauciuc ce schioapătă rotundul
şi de tot, de tot, la urmă, într-un abur aromatic ce se înalţă la cer,
rămâne multă balegă...
fără să ştiu dacă era a calului, că nu mă pricep...
Nu e vers alb, e murdar că nu-i stăpânesc... dificultatea!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (28 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Clipa de gând
Sunt zile şi zile ce vin şi se duc,
Se-agită cu gânduri ce-apar uneori
Prin clipele triste ori clipe-culori,
Iar gândul, prin ele, e-adesea năuc:
O clipă e vesel, o alta e trist,
Provoacă un zâmbet sau pune un nor
În ochi ce scânteie a rouă de dor,
Apoi se transformă în gând optimist.
În zile cu gânduri în clipe-izbuc,
Acelea în care mă-ntreb ce mai faci,
Te văd alergând peste câmpuri cu maci...
Sunt gânduri ce vin şi-ntr-o clipă se duc.
poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rural... bodegă
La curba în pantă, în josul ei, în greu nelămurit se urcă
Cu mâini bâjbâind întuneric în plină zi, în amiaza mare,
Un fel de trecător ce-şi mişcă sacadat cap, în căutare
De nu se ştie ce; e pe drum şi caută pierdut cărare
Cu ochii tulburi, sticlă mată, şi ciuful ca de-o udă curcă.
Noroc că avântul şi l-a luat din poarta strâmbă de-o dugheană
De unde voci învălmăşite se aud printre ciocniri de sticle
Cu glasuri doagă, răguşite de-un cor de spuse ameţite,
Din feţe-n cărămiziu, luciu, ca din frecat şi scrijelite
Şi gâturi brobonate-n picuri de bulbi, cum pielea de iguană.
Şi un fum se ţine-n groasă pâclă din guri de coşuri în fuioare
Cu-n zgomot care sparge adesea timpanele în seacă tuse
Printre văpăi cu scrum făclind din fălcile sugând ţepuşe
De-un alb murdar din lins jilav 'ntre buzele alene strânse...
Şi se tot bea; niciun motiv sau sete... ori după mâncare!?
O linişte neînţeleasă straniu din când în când iuţeşte
La glasul apăsat în ţipăt, subţire, de-un scalp de-o femeie
Ce ai norocul să n-o vezi când ochii-i sar orbind, scânteie,
Cum fulger aprig e-n mânie atunci când vine timp să-ncheie
O notă pe-o foiţă a ei, c-un mâzgălit secret... "Plăteşte!"
Şi-i un miros nedefinit, atroce-n izuri multe, amestic
De-un surogat rachiu, vin prost, balegă, spumă dintr-o bere,
Mahorcă din tutun, cu spray de muşte... "Că aşa cere
La Sanepid ce vine aiurea, degeaba aşa, la a lor plăcere,
Când tot curat e, impecabil, totu-i de casă, bun, domestic".
În dârlogi, dând din cap, sunt caii, de ore cu căruţi golaşe,
Că lemne, cherestea, nisip s-au livrat, multe, car cu fân;
"Că de-aia beau şi ei un pic, că acuma nu mai au stăpân
Şi munca-i grea, după cum vezi, mâine-s din nou la tras, la drum
Că mulţi acasă au să crească, copii, neveste, pui în faşe...".
Încet, încet topeşte clarul din ziuă, într-un treptat umbrit,
Mai pleacă câte o căruţă, un lefter, vine un altul, doi,
Vorbind, bătându-se pe umăr, vesel; "Mai e ceva în butoi?"
Şi bec galben murdar se aprinde în crâşma-n vale, jos "La coi";
Loc de pelerinaj, de-o sfadă, de-o duşcă,... de-ascuns de murit...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (18 mai 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Expansiune
Mă apropii iar timid, vertiginos, de soare,
Ca un bolid pe pista la Nascar, în şablon
Într-un complot mecanic cu Sirius, Orion...
La rându-ne pe-o boltă de-alţi ochi de admiratoare.
Parcă aş fi tot elan de-o praştie romană
Într-un căuş de piele, tot plin nisip, grăunţe
Încă încorsetate în inert, fără s-anunţe
Descătuşat probabil, din strâns... de pică în pană.
Infinitatea-mi certă, cât la Pământ proton,
Îmi lasă totuşi spaţiu să-mi întind timp elastic
În nanofemto curs, ca proba în salt gimnastic...
Să judec, în scurt zbor, ursit de infim pion.
Mă întreb de-a mea mişcare e-n cumul rezonanţă,
Ce-o zi în neştiut va creşte apocaliptic
Să poată împrăştiere contractual, chiar scriptic...
Deznodământ să-şi schimbe, să pier cu importanţă.
La "gaura de vierme" pot găsi poartă, clanţă?...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (9 februarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Visuri în doi
Nu ştiu ce să-ţi mai spun, ţi-am povestit
tot ce-am gândit şi aş fi vrut să fie
în viaţa noastră, după ce-am primit
iubirea-n dar, cu-atâta bucurie.
M-ai ascultat, în felul tău plăcut,
cu ochi strălucitori şi încântare,
ţi-ai exprimat acordul, şi ai vrut
la visu'-n doi să fii coautoare.
Şi ne-am iubit, şi-a fost frumos un timp,
dar s-a-ntâmplat -şi nu pot înţelege-
ceva ce-a apărut în scurt răstimp
şi a distrus tot ce crezusem lege.
Iubito, să ne-ntoarcem înapoi
spre legile visate de-amândoi!
poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Ecouri de mai
La distanţă de-un ceas de vestitul popas,
Pe-o potecă urcând şi cu setea luptând,
Repetam, pas cu pas, un cuvânt ce-a rămas
Un refren repetând o scânteie de gând.
Şi mergeam, aplecat, dându-i gândului sfat,
Explicându-i că eu nu mă tem nici de greu,
Nici de tot ce-a-nsemnat o privire ce-a dat,
De atunci şi mereu, cântul gândului meu.
Deodat' m-am oprit, fără voie, silit
De-o rafală de vânt ce m-a pus la pământ,
De putere sleit, ca pe-un gând nerostit,
Slab şi fără avânt cât nu-i pus în cuvânt.
Hoţ e, vântul acel! L-a luat şi, cu el,
În ecouri de mai, ca un paşă-n serai,
Îmi repetă, fidel, neschimbându-l defel,
Un cuvânt ce, spre Rai, mă invită: hai!... hai!
poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Vara visului ars
Sub cerul de sânge, îl doare
tăcerea, ca într-un mormânt,
a visului care s-a frânt
în vara ce plânge şi moare.
Copacul, puternic odată,
credinţa-n iubire-a pierdut
şi simte un rece sărut
al toamnei ce i se arată.
Distrus de o vară fierbinte,
cu frunzele arse-n pârjol
şi-n el doar cu sete şi gol,
aşteaptă un semn să-i alinte
durerea din suflet, şi speră
ca trecerea-n alt anotimp
să-l facă să uite, în timp,
de vara ce-a pus frontieră
şi-a ars, într-un mod nepermis,
credinţa-n iubire şi vis.
poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Devreme
Peste deşertul dintre noi
Se-anunţă lapoviţe, ploi,
Dar se păstrează deficit
De umezeală de iubit.
Iar ochii cum să se oprească
Din plâns, când vor să-l suplinească?
Se prognozează, prin urmare,
Plâns abundent din fiecare
Dintre cei patru ochi, pe care
Îi ţinem la o depărtare
La care nu se pot vedea
De-o bună vreme, vreme rea...
De-o vreme rea, de-o vreme bună,
De-o vreme care-i despreună
poezie de Marius Robu din Suflet la troc (15 ianuarie 2015)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scăpătat
A băut astăzi, iar, atâta apă... multă,
De la izvor, la Lac şi de la o cişmea
Fără stăpân; "nu se contorizează încă"...
Şi a pregătit răspuns, de întrebă cineva?!...
Că n-ar spune oricum din crudul adevăr,
Ce nimeni nu l-ar crede -el, cu atâta şcoală-
Că nu mănâncă mult; din când în când un măr,
Cu multă apă, multă... I s-a prescris, de boală!?
Îngândurat răspunde la câte-o cunoştinţă,
Cu un salut sfios, melanj cu jovial,
Din ce mai are nerv şi tonus, din putinţă...
Că vrea încă să pară tot bine, cerebral!
Noroc că-i vară acum, ce-l costă mai puţin
Şi seara poate bea un ceai din multe plante;
Tot natural, nu dulce, chiar dacă-i de pelin...
Căci zahăr s-a scumpit şi-i mult ceair pe pante!
Va trece nouă zi, ca şi-altele să-ntrame,
Vreodată, peste ani, când câştig ar avea,
Din ce-a pierdut prin furturi şi va uita de foame,
Doar cu noroc... Că hoţii plătesc; parchet, curtea!
Îşi spune-n sinea lui că-i încă sănătos
Şi-şi ia zilnica doză de doi litri, lichide,
Chiar peste şi se miră că nu-i aşa burtos...
Doar parcă-i mai mult os şi mâinile livide!?
Nedumerit, se întoarce pe strada cu cişmea
Şi apoi şi pe la Lac... şi aici se fac lucrări
Să-nchidă curs de ape, modern acces, cu cheia
Şi numai după plată... Primaru' a vrut schimbări!?!
E-n binele la toţi; nu se mai udă curţi
Şi Europa cere civilizat, bunăstare...
De mâine ce va face? De-ar şti nişte corupţi,
Ca un ban să le dea!?!... Da-i ruşinos!... Şi n-are!!!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 iunie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moarte la patruzeci de grade
Etilică mireasmă duhoare în împrejur
Şi-un luciu de inox din ochi lichizi răzbate...
Pe-un roşu de fundal de-obraji, cu glasul dur
C-o răguşeală aiurea păşeşte, dă-nspre spate.
E slab cu burta-i mare sub pulover ca un bol
Şi mâini sticloase anină neritmic, în balans...
Vorbeşte fără noimă se adresând în gol
Şi drumu-i labirint, nicicum de vreun avans.
Încearcă tulburat câte o plesanterie
C-un râs ce nu-i al lui, se legănând din cap,
Dar nu-i răspunde nimeni; privit cu duşmănie
Se întoarce iar în drumu-i c-un gest de handicap.
Nici dinţii nu-i mai are pe toţi, e ştirb în faţă
La locul de pahar şi filtrul de ţigară
Ce-o ţine nesfârşit pe buza-i ruptă, creaţă,
Se îmbătând din fum şi scrumul tras pe nară.
Singurul scop ce are e banul pentru crâşmă
Ce-l face zilier pe câte-o soldă-n sticlă,
De nu îşi vinde orice; apartamentul, cuşmă...
Ce s-au băut deja! Să-l furi nu-i mai e frică?!
Încet scade ştacheta; nu mai ia vodcă scumpă
De patruzeci de grade, ia genocid preţ bun,
Iar de un timp ca boala pe-ascuns să nu irumpă
Ia spirt medicinal... în loc şi de săpun!?
Era-ntr-o zi trântit pe spate-n spasme scurte
Transfigurat, absent, chircindu-se-ntinzând...
Dup-un timp am aflat; l-au găsit lâng-o curte
Introvertit profund, o sticlă îmbrăţişând...
Ciudat destin rescris de-o mână criminală
Asiduu aplecată spre a cere nefiinţă
Fără vreun etalon de clasă sau de şcoală...
E secta ateistă cu alcoolica credinţă!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cea mai tare
Of, ce mai vară! Doamne, ce căldură!
Îmi las regina-n casă, dau o tură!
Mişcări premeditate, joc de şah?
De unde?! – vreau s-aud cuvântul "ah".
Era, azi-noapte, la televizor,
Un film cu "oh" şi "ah" – credeam că mor! –
Dar uite c-am scăpat şi am trăit
Să văd, la mare, înc-un răsărit.
Nu-l văd prea bine, fără ochelari
Căci am luat la mine doar dolari
Să am şi eu, acolo, de-o cafea
Şi, poate - cine ştie? – de-altceva.
Mergeam, la malul mării, pe nisip,
Cu crăiţarii cocoloş în slip,
Şi-a apărut... atât de singurea!
Mai poţi să zici că viaţa este rea?
Cum am văzut-o, am simţit în gât
Un fel de nod, dar, pasu-mi hotărât
M-a îndreptat spre ea şi... am ajuns
La capătul puterii. Chiar am plâns,
Că-n tot ce-a fost, ce este şi va fi
Ceva mai tare, nu ştiu de-oi găsi:
Atât de liniştită şi bălaie,
Sirena mea... clădită din pietroaie!
poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hoţ pedepsit aspru
Fiind iar prins cu-ocaua mică,
A constatat, cuprins de frică:
Mai mare-a fost acum daraua
Decât ocaua!
epigramă de Mihai Haivas din Epigrame mihăilene (2020)
Adăugat de Mihai Haivas
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amintiri, de-o palmă
Am pus mâna streşină la ochi... de-o palmă
să nu mă plouă... prezentul.
Oricum sunt suflet plouat
pe vârful de deal de la Doftana...
În spate am zidurile hâde,
gălbui de humă, strâmbe, de-o-nchisoare
... de strâmbi
ce mi-au dezechilibrat destinul.
... Evadasem din minciuna predată la şcoală...
şi mă urmăream pe străzile oraşului;
elev cu uniformă
bleumarin ce mirosea încins, a fier de călcat...
Simt dorul de şcoală
dar nu de lecţii, despre puşcării...
Vreau să scap de himere...
N-am scăpat, eu fugitul
m-am întors şi mă privesc
de la înălţimea unei streşini... de-o palmă.
Încă circul prin oraş şi sunt
tânăr de tot şi devin tot mai mic... tot mai mic
... de-o palmă.
Şi dispar în palma de-o streaşină
... de timp.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Leacul din trecut
Cu ce-ţi mai hrăneşti amintirile azi:
Cu roua din ochi şi nimicul din jur?
Cu grija, când mergi, că te-mpiedici şi cazi
Ori numai le treci printr-al inimii ciur?
Legate-n cotloane cu fire de gând,
Le ţii adunate, le mângâi duios,
Ţi-e foame de ele, mereu eşti flămând,
Batrân singuratic şi nesăţios!
Abia de mai vezi pe cărarea ce-apuci,
Iar paşii-ţi sunt mici, şi nesiguri, şi trişti,
Dar totul e clar când privirea ţi-o duci
Prin lumea ce-a fost, unde altfel exişti.
E tânăr şi mersul, iar paşii vioi
Te poartă prin lumi din trecutul de basm,
Cu oameni alături de care cu boi,
Fecioare-n catrinţe şi inimi în spasm,
Iar tu, pe cărarea spre-un tainic izvor,
Aştepţi ca o ie venind pe sub brazi
Să-ţi fie un leac pentru marele dor
Ce încă-ţi hrăneşe-amintirile azi.
poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Scara de vis
Când vreau să scriu, mă-nalţ, uşor, spre nori
cu ochii-nchişi, cu sufletul tăcut,
cu paşi treptat grăbiţi, nerăbdători,
pe drumul ce-a rămas nestrăbătut.
Şi mi se pare că acolo, sus,
e-o viaţă care, doar din când în când,
mă duce într-o clipă ce s-a dus
şi-o port mereu, ascunsă într-un gând.
Iar el... se vede rar, dar îl mai văd:
sinistrul drum, pe care va veni
singurătatea clipei ce-o prevăd
chemându-mă spre... ceea ce va fi.
Cobor, încet, pe-o scară ca de vis
şi recitesc ce, printre nori, am scris.
poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A revela ţie
Ce revelaţie trăiesc în plin lugubru
Deodată păcălit de propriul ego
Încrezător imaginii non stop, placebo
De zi cu zi, visând mizeria-n picaj salubru?
Sunt de-un ceva timp însumi eu cu mine
Atât de strâns că nu remarc schimbare
De suflet nevăzut, simţit, de fizic un atare,
Crezând că zboru-i infinit şi tot ce-i roşu sunt rubine!
Nu, timp nu trece de nu-i ceas sau nu e limbă
Să mişte sau să-ţi strige, sau şoptească
Pe-ascuns, să-ţi dezgolească falsa mască
Ce-o porţi, o măsluind că nu se schimbă!?
Aşa-i o zi când brusc nu şti ce eşti
Şi răul ţi se-nfige-n minte-n cărnuri
Definitiv ş-imunul piere, visu-i fum pe hornuri
Mânjind din negru-n gri spre alb!... Întinereşti?
Cum, oare toţi au fost la fel deodat' pârâţi
De-o fără vină în trecere de timp, neştiind
Şi nu dintr-un 'năuntru?... Nu-i "îmbătrânind";
E "în jurul" doar ce-ţi fluieră pe margine... Nişte amărâţi!
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 decembrie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frumuseţi pierdute
Să fii sufocat de cuvinte nespuse,
Să te simţi sfârşit de dureri ce s-au dus,
Să fii lovit de priviri îndreptate-ţi
Şi ucis de iubiri ce demult au apus.
Să fii aproape de toţi, dar să simţi că nu eşti,
Să fii biciuit de nepăsări din suflete seci,
Să fii pe pământ, dar să nu te găseşti,
Când stai cu ai tăi să se-ntrebe de eşti.
Totul din viaţa-ţi tu să-l vezi un nimic,
Nici cerul imens să nu-l vezi că-i prea mic,
Să priveşti norii, dar să nu ştii ce sunt,
Să vezi luna pe cer, să te-ntrebi de ce-i sus.
Să simţi soarele ce pentru tine-i străin,
Să bei apă cu sete şi să simţi că-i venin,
Să vezi flori cu mirosuri uscate şi uscate-n culori,
Să vezi o mare de lume cu carte şi în niciunul valori.
Să simţi valul mării uscat cum izbeşte în plin,
Iar sărutul pe-obraz că-i o palmă, că-i chin,
Imensul să-l vezi infim şi pierdut,
Şi-n oameni cu chip să vezi suflet de lut.
Să te simţi nimicit şi stors de putere,
Să fii plin de iubire de dat şi nimeni nu-ţi cere,
Să poţi să dai tot fără-n schimb să primeşti,
Să fii crud judecat făr-a şti cine eşti.
Dac-ai făcut doar bine şi ce-am scris ai simţit
Ascunde-te-n umbra-ţi nu cere nimic,
Căci nimicul nimic îţi va da, ţie-ţi cere,
Ştergeţi lacrima singur cufundat în tăcere!
poezie de Angela Mihai
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Necazuri
Tot omul are o problemă,
Mai mică sau mai mare,
La mine-i groasă, e extremă,
Ca la însurătoare.
De-un timp, am gol prin buzunare
Prin carduri bate vântul
Nu vă mai spun că, de la mare,
Mi-a cam pierit avântul.
Ea e frumoasă, e-admirată,
Dar am o mare teamă
Ca, într-o noapte-ntunecată,
Vreun hoţ s-o bage-n seamă
Şi să mi-o fure, s-o răpească,
Să plece cu ea-n lume,
Să-i facă rău, chiar s-o lovească
Şi nervii să-mi consume.
Eu o iubesc, deşi mă seacă
De prea mulţi bani pe lună,
Cu leafa mea nu prea se-împacă,
I-ar trebui mai bună.
Fac tot ce pot să strălucească,
Îmi iau chiar de la gură,
Şi n-aş mai vrea să se oprească
Din fugă, în natură.
Deşi plimbările mă costă,
Că-i scumpă şi benzina,
Mai scap de-o viaţă prea anostă
Şi schimb puţin rutina.
Când merg cu ea, nu-mi fac probleme,
Sunt plin de-adrenalină,
Dar stau şi mă întreb, de-o vreme:
Ce-mi trebuia... maşină?
poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Hai, pa!
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Gând pentru surioara mea
Un gând, un salut o îmbrăţişare,
o tăcere şi o rază de soare
alături de-o stea şi o floare
că să-ţi fac o vie şi dulce urare
pornită din inima mea iubitoare.
Îţi scriu azi să-ţi urez pasiune.
Pasiune pentru viaţă şi a ei adeziune
la culorile ce aprind flăcări de afecţiune.
Bucuria să-ţi locuiască mereu în ochi,
iubirea curată să te ferească de deochi.
Priveşte-nainte, nu avea frică,
când vântul va rupe o rămurică
copacul rămâne mereu în picioare
se-naltă măreţ spre stele şi soare!
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!


Cititori de gânduri
Tu eşti acolo, ştiu, şi îmi citeşti
din gândurile mele răzleţite
dorinţe care par să te agite
acum, când eşti a mea şi mă iubeşti.
Ai vrea ca aerul ce te-nconjoară
să nu mai fie-atât de plin de mine,
dar îl inspiri, îţi place, îţi e bine,
şi, parcă, n-ai mai vrea să-l dai afară.
De unde ştiu? – din gândurile tale,
pe care pot şi eu să le citesc,
căci peste tot, de-o vreme, mă-nsoţesc,
şi-mi plac, le vreau cu mine, le iubesc.
Iubita mea, puterile astrale
ne-ndeamnă să urmăm aceeaşi cale.
sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
