Trandafirul, în locul tău, vorbeşte

Mai frumoasă decât orice floare,
Mai strălucitoare decât stelele,
Mai gingaşă decât fluturii-n zbor,
Mai dulce decât toate frăguţele.

Mai angelică decât orice femeie,
Mai blândă decât îngerii firii,
Mai limpede-n suflet decât e izvorul
Ce curge către pragul amintirii.

Mai dorită decât Luceafăru-n zare,
Decât lebăda în oglinda de ape,
Mai, cum să vă spun, el, tinerelul
Nu ştia cum să fie lângă ea, aproape.

Se-nchină în gând, la propria-i speranţă,
Voia ca s-o atingă şi să fie atins
Măcar pentru o clipă, cât ar prinde aripi
Dorinţa lui fierbinte ascunsă-i într-un vis.

Înfăşură în palmă, cu lacrimi fierbinţi,
Gândul lui cel sincer fără de cuvinte,
Îndrăzni s-o tulbure cu gingăşii, cu gestul,
Că e rănit, că rana-i adâncă şi fierbinte.

Ea l-a crezut şi la trimis la medic.
El i-a răspuns: până la medic mor,
Se infectează inima şi sufletul în mine,
Mă voi usca în propriul meu fior.

Angelică, duioasă, miloasă cum era,
A desfăcut bandajul să-l înlocuiască,
Ochii pătrunzători au fost puşi în dilemă:
În loc de rană-i o floare îngerească,

Un bobocel ascuns sub acea faşă,
Fata zâmbeşte, ascultă şi şopteşte:
N-ai avut cuvinte să spui că mă iubeşti,
Trandafirul, în locul tău, vorbeşte!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când n-oi mai fi...

Eşti mai frumoasă ca lumina,
Mai însetată ca nisipul;
Mai veninos decât albina
Piti-ţi-aş coapsele şi chipul!

Mai dulce decât cetera,
Mai mută decât alte muze;
Mai veninos ca vipera
Pripi-ţi-aş vorbele pe buze!

Departe mai ca despărţirea,
Mai colea decât paradisul;
Mai veninos decât iubirea
Plini-ţi-aş poftele şi visul!

Mai mare decât însăşi Marea,
Mai bună decât Zâna-Bună;
Mai veninos decât uitarea
Privi-ţi-aş trupul gol sub lună!

Mai plină decât însuşi plinul,
Mai goală-ochi decât fântâna;
Mai veninos decât veninul
Primi-ţi-aş dragostea şi mâna!

poezie de Ion Duduveică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerere în dragoste

Eşti mai frumoasă ca lumina,
Mai însetată ca nisipul;
Mai veninos decât albina
Piti-ţi-aş coapsele şi chipul!

Mai dulce decât cetera,
Mai mută decât alte muze;
Mai veninos ca vipera
Pripi-ţi-aş vorbele pe buze!

Departe mai ca despărţirea,
Mai colea decât paradisul;
Mai veninos decât iubirea
Plini-ţi-aş poftele şi visul!

Mai mare decât însăşi Marea,
Mai bună decât Zâna-Bună;
Mai veninos decât uitarea
Privi-ţi-aş trupul gol sub lună!

Mai plină decât însuşi plinul,
Mai goală-ochi decât fântâna;
Mai veninos decât veninul
Primi-ţi-aş dragostea şi mâna!

poezie de Marius Robu din Degeaba
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire

Te iubesc mai mult decât natura,
Fiindcă tu natura însăşi eşti,
Decât libertatea mi-eşti mai dragă -
Fără voi, ca un ocnaş trăieşti.

Te iubesc cu toată nebunia,
Ca pe-un hău, nu ca pe-un drum de roţi,
Te iubesc mai mult decât se poate,
Cât de mult - să înţelegi nu poţi.

Fără noimă te iubesc întruna,
Şi când beau şi-atunci când spun prostii;
Mult mai mult decât pe mine însumi
Te iubesc. Vreau sigură să fii.

Te iubesc mai mult decât pe Shakespeare
Decât toate cele pământeşti,
Mi-eşti şi decât muzica mai dragă,
Pentru mine, muzica - tu eşti!

Te iubesc mai mult decât speranţa
Gloriei, în veac de vis şi fum,
Decât ţara asta ruginită,
Fiindcă tu eşti ţara mea acum.

Eşti nefericită? N-ai temeiuri!
Nu-L mai mânia pe Cel de Sus.
Decât fericirea mi-eşti mai dragă
şi decât iubirea, mai presus.

poezie de Evgheni Evtuşenko
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pot să scriu cuvinte mai dezgolite decât carnea, mai puternice decât oasele, mai rezistente decât muşchii, mai sensibile decât nervii.

citat din Sappho
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este mai satisfăcător să negi sfişierea decât s-o depăşeşti, mai radical să fii pierdut în inima Totului decât să fii pietrificat de conştiinţa celuilalt: fuziunea trupească creează o alienare mai profundă decât orice renunţare sub ochii celuilalt.

Simone de Beauvoir în Al doilea sex
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţa meschină

Dacă-ai crezut c-ar fi putut să fie
Ceva mai mult decât ce-a fost, te-ai înşelat!...
N-a fost decât un început de nebunie,
De care-ntâmplător ne-am vindecat!...

N-a fost decât un zbor de triolete
Pe care un poet le-a scris în vis,
În cinstea celei mai frumoase fete,
Şi-a-nnebunit de'ndată ce le-a scris!...

N-a fost decât ce nu se poate spune
Decât cu ochii-nchişi şi pe-nnoptat,
În ritmul unui început de rugăciune
Pentru iertarea primului păcat!...

N-a fost decât ce-a trebuit să fie,
Şi, dac-a fost cu-adevărat ceva,
N-a fost decât un strop de veşnicie
Desprins dintr-un meschin "et caetera!"...

poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datorită soacrei, noi funcţionăm ca o familie frumoasă, totul se învârte în jurul ei. Are atâta diplomaţie! E mai diplomată decât Margaret Thatcher, e mai înţeleaptă decât Moise, e mai frumoasă decât "Hermitajul", e mai bună decât mama mea şi câteodată spun tot cu umor că mai bine mă măritam cu ea.

Adriana Trandafir în Ziarul "Metropolis"
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare izvorul este mai graţios decât fluviul, dorinţa mai fermecătoare decât desfătarea împlinirii, şi ceea ce nădăjduim, mai atrăgător decât tot ce posedăm?

citat celebru din Balzac
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oamenilor le e greu să fie fericiţi pentru că văd trecutul mai frumos decât a fost, prezentul mai rău decât este şi viitorul mai dificil decât va fi.

citat din Marcel Pagnon
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriitorii sunt mici creatori de universuri paralele, cu mai multe datorii decât drepturi, cu mai multe lacrimi decât zâmbete, cu mai multe nopţi sumbre decât zile senine, cu mai multă neînţelegere decât înţelegere, cu mai multă singurătate decât mângâiere, cu mai multă critică decât susţinere; cu puterea de a se dărui, de a se sacrifica fără a aştepta ceva la schimb. Adesea, totuşi, aşteaptă un cuvânt sprijin. Şi aşa şi rămân - aşteptând...

citat din Marinela Lungu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţugulea, după ce primi şi daruri împărăteşti, peste câteva zile porni cu logodnica lui, gândul fiindu-i să meargă a-şi mai vedea părinţii. Şi într-acolo şi porni. Când a plecat Ţugulea de la curtea împărătească, împăratul cu ai lui l-a petrecut cu cinste împărătească până la hotar. Şi despărţindu-se, îşi luară ziua bună unii de la alţii. Fata şi Ţugulea parcă zbura, iar nu mergea, de bucurie că le împlinise Dumnezeu dorinţa. Şi mergând, ajunseră la locul de întâlnire cu fraţii săi, pe când soarele era în cruci. Când văzură fraţii pe Ţugulea cu o logodnică mai frumoasă decât florile şi mai albă decât spuma laptelui, îi puseră gând rău. Până a nu se culca, ei se furişară de Ţugulea, se dară mai cât colea şi începură a plănui, cum să facă să se scape de el.

Petre Ispirescu în Ţugulea, fiul unchiaşului şi al mătuşei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încearcă ceva mai mult

Încearcă ceva mai mult decât să exişti; trăieşte.
Încearcă ceva mai mult decât să atingi; simte.
Încearcă ceva mai mult decât să priveşti; observă.
Încearcă ceva mai mult decât să citeşti;absoarbe.
Încearcă ceva mai mult decât să auzi; ascultă.
Încearcă ceva mai mult decât să asculţi; înţelege.
Încearcă ceva mai mult decât să gândeşti; cercetează.
Încearcă ceva mai mult decât să vorbeşti; spune ceva.

poezie de John H. Rhoades, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipurile mele împietrite

n-am să pot fi niciodată
mai drept
şi mai frumos decât un scaun
mai nobil
fi mai împietrit decât o coasă
mai zvelt
şi mai melodios decât o vâslă
mai economic
şi mai adunat decât o bardă
mai gînditor
şi mai tăcut decât o masă
mai concentrat
şi greu decât un clopot
mai împăcat
şi visător decât o scară de grădină
mai limpede
şi fascinant decât o roată
sunt lucrurile
chipurile mele împietrite
mai palide şi mai încete
durata lor ce mă conservă
am vreme lungă să le pot privi
pentru secunda-n care mă voi vedea
încremenit
pe mine însumi
şi-acea secundă
nespusă nimănui de nimeni
mă va sparge hotarât
când trupul retezat de viaţă
pe sine însuşi se contemplă
şi dovedindu-se el cel mai puternic
resoarbe înapoi tot ce-a văzut

poezie de Grigore Hagiu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce e mai...!

Ce e mai frumos sub soare
Decât mintea sclipitoare
Şi natura-ncântătoare?
Ce e mai frumos de lună
Decât stelele-mpreună
Ce misterios minună...

Ce e mai frumos în viaţă
Decât dragostea măreaţă
Cu fineţe şi dulceaţă?
Ce e mai... decât frumosul,
Decât timpul preţiosul
Cu vigoarea şi folosul...

Ce e mai... veţi spune multe,
Poate rele sau inculte,
Ori deşertăciuni adulte;
Ce e mai... ne stă în fire
De la prima zămislire,
Fişce cu-a lui iubire!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (13 mai 2018)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interval

când din toate sunetele nu aud
decât înflorirea
şi nu mai există alt adevăr
decât ninsoarea
călător cumsecade prin saharele memoriei
în regretul umbrelor ascult şi nu-s oarbă
cum încolţeşte încă un mugur de floare
lângă rana cea mai adâncă

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce poate fi mai frumos şi mai bun în viaţă decât o familie unită... trăind într-un colţ de lume numai cu bucuriile ei mici, aşa cum sunt ele, fără să râvnească lucruri care n-ar face decât s-o zbuciume şi s-o fărâmiţeze...

citat celebru din piesa de teatru Titanic vals de Tudor Muşatescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai e o zi

Mai e o zi şi n-ai să mai vii
Mai e un ceas şi am să te las
Să pleci, cu visul meu

Ieri îmi spuneai cât de mult mă iubeşti
Mâine ştiu că iar ai să greşeşti
De-acum îţi spun să pleci

Mai e o zi
Până vei şti
Cum e să pierzi şi tu
Numai o zi
Şi ai să ştii
Cum e să pierzi
Şi-atunci poate nu vei mai greşi

Mii de cuvinte de dor am şoptit
Nici nu mai ştiu de ce te-am iubit
Când nu mai e nimic

Totu-i departe s-a dus ca un fum
Nu vreau decât să fiu singură acum
S-o iau de la început

Mai e o zi
Până vei şti
Cum e să pierzi şi tu

Numai o zi
Şi ai să ştii
Cum e să pierzi
Şi-atunci poate nu vei mai greşi

Poţi să-mi spui orice acum
Doar că nu te cred
Mă simt bine şi aş vrea
Altceva

Numai...
Altceva...

Mai e o zi
Până vei şti
Cum e să pierzi

Numai o zi
Şi ai să ştii
Cum e să pierzi
Şi-atunci poate nu vei mai greşi

cântec interpretat de Dana Nălbaru, versuri de Dana Nălbaru din Parfum (iulie 2008)
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Limba sanscrită, fie ea cât de antică, este de o structură minunată; mai perfectă decât elina, mai bogată decât latina şi mai desăvârşit rafinată decât amândouă, totuşi dovedind faţă de ambele o afinitate, atât în rădăcinile verbelor, cât şi în formele gramaticii, mai puternică decât ar fi putut apărea din pură întâmplare; atât de puternică încât nici un filolog nu le poate cerceta fără să fie convins că toate trei au izvorât din vreo sursă comună care, probabil, nu mai există.

William Jones în Limba sanscrită
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ticăloşia îi uneşte pe oameni mai mult decât omenia, hoţia mai mult decât cinstea, mediocritatea mai mult decât inteligenţa, plagierea mai mult decât originalitatea, viciul mai mult decât virtutea etc.

aforism de George Budoi din Aforisme (21 iulie 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciobanii fumau, aşezaţi pe nişte pietre. Era cald şi mirosea a răşină, a flori de vară, a singurătate. Şi mai era un miros, un miros care avea să-mi dea dependenţă, cea mai nasoală dependenţă din viaţa mea, una mult mai atroce decât alcoolul, decât drogurile, decât sexul, decât iubirea, decât narcisismul, decât orice. Dependenţa asta era cel mai greu de înţeles şi de acceptat de către oameni. Oamenii nu-şi doreau ceea ce-mi doream eu, ba chiar, dimpotrivă, dependenţa mea de mirosul ăsta era pentru ei cel mai teribil coşmar, fiindcă îi arunca într-un loc de unde trebuia să se descurce singuri, erau obligaţi să trăiască fără păpuşar, fără reguli impuse de alţii. Dependenţa asta mă împingea pe un drum pe care aveam să păşesc singur. Să sufăr, să mă reneg, să mă întorc înapoi, să mă ridic şi să pornesc din nou, să blestem, să îmi doresc să mor, să îmi doresc să trăiesc mai mult decât şi-a dorit-o vreodată o fiinţă umană. Acolo, sub luna mare şi galbenă, lângă câinii ciobanilor, unde nu îmi puneam problema ce voi face mâine, pe ce drum o voi apuca, mirosea a libertate.

Cristina Nemerovschi în Ani cu alcool şi sex
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!