Guvernul a interzis jocul şotron, pe motiv că se zgârie pământul

Respiram din reflex un mental defect
şi mă plictisisem să mai mănânc;
priveam focalizat în simplul perfect.
Virusul mental asocia anotimpurile
cu matrici longitudinale
şi naivele puncte cardinale.
(de mergi mult în nord, ajungi în sud)
Nordul să fie primăvară...
iar vestul să fie vară,
lateral iarnă, cu peronul pe stânga.
Chipuri ondulate de valuri,
ochi în ochi... pas într-un vals.
Dintr-o... curiozitate aproape bolnavă,
doream intuiţia rolului stabilopodului!
În genunchi... faţă-n-faţă, sărut,
şi salt într-o groapă fără Mariane,
de mâini spre adânc,
pe-o saltea de apă negru-absolut,
cu toate anotimpurile-n aşteptare!

Zâne bune, pitici, feţi frumoşi,
împăraţi în două culori, inorogi,
vrăjitoare frumoase şi vrăjitori,
ne chemau la joacă-ntr-un picior,
în pătrate cu îngeri şi drăcuşori.

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

să nu-mi spui poveşti
cu inorogi şi zâne
crescute din nisip

ador nisipul
şi ştiu că are ochi să vadă
cu mult mai sus
de cornul inorogului

eu pun tot sufletul
ţi-l pun în palmă
şi te rog
să nu îmi poveşti
despre ape sărate
şi ochi
ce cred că se scufundă
în bezna începutului

suntem atât de blânzi şi buni
în ape tulburi
ca doi inorogi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu ochi...

Cu ochi ca două stele, o, mult iubita mea,
La-al nopţii cer de vară, din când în când priveşti;
Pe-o clipă să fiu cerul, chiar viaţa eu mi-aş da,
Să te admir de-acolo cu mii de ochi celeşti!

epigramă de Platon din Râsul lumii la români (2010), traducere de Efim Tarlapan
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puncte cardinale

Noi suntem două puncte cardinale,
Unul e Nord şi celălalt e Sud,
Ce rătăcesc prin aurore boreale,
Se văd pe cer, dar nu se mai aud.

Suntem două corăbii fără de catarge,
Ce navighează în derivă pe ocean,
O briză tropicală frenetic le atrage,
Şi nu ştiu cum le tot desparte-un uragan,

Suntem ca două păsări veşnic călătoare
Ce traversează prin furtună mări adânci
Şi noaptea zboară printre stele căzătoare,
Iar ziua vântul le zdrobeşte între stânci.

Noi suntem două perle pe aceeaşi plajă,
Ce strălucesc dinspre apus spre răsărit,
Dar între noi s-a aşternut parcă o vrajă
Şi tot nisipul lumii ce ne-a despărţit.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doi ochi frumoşi

Am iubit şi eu odată
Doi ochi frumoşi de fată,
Plini de taină şi mister,
Două stele sus pe cer!

Erau fermecători
Ca o grădină cu flori,
Un curcubeu în mii de culori,
Ochii cei nemuritori.

Ce bine mă simţeam
Când alături de mine îi aveam,
Cu vorbe dulci îi dezmierdam,
Ce fericiţi eram.

Dar într-o zi m-au părăsit,
S-au dus şi înapoi n-au mai venit
Şi sufletu mi-i trist şi amărât,
C-am pierdut tot ce-am iubit.

poezie de Vladimir Potlog (7 martie 2009)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi frumoşi

adeseori aud spunând
nu fără un regret în gând
-ce ochi frumoşi fata avea
o ştiu oare de undeva?

- nu.... n-o cunoşti...
dar mult ai vrea
să nu fie a altcuiva
şi ai rămas blocat la stop
tot admirând pantofi cu toc

dar o sirenă de salvare
brusc te trezeşte din visare
şi-atunci cu mâna pe volan
şi fără bani în buzunar
bărbat trecut de ani şaizeci
clipind din ochi, singur vorbeşti

-puteam să fiu dus la spital
din simplu accident banal
încremenit privind cu foc
doi ochi şi doi pantofi cu toc

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Intuiţia nu cred că ţine atât de mult de spectrul emoţional, cât ţine de cel mental superior. Intuiţiile sunt adesea corelate de informaţiile inconştiente care, într-un moment dat, ies la suprafaţa conştiinţei.

citat din Marius Simion
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochii

ai cele mai frumoase gene
în care mă pierd
ca într-un cub rubic
între două inexistenţe
şi-o mare ruptă de ţărm
văd cei mai frumoşi ochi galbeni
în care vreau să mor
fără vreun dor de zbor
câmpie a mea despletită...

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi paşii mi se-nvârt în loc, într-un ocean fără noroc...

Nu ştiu să merg spre răsărit şi am uitat când am iubit şi cum era sărutul,
Parcă avea un gust de rai, deşi prin rai nu prea umblai, că îţi ştia trecutul...
Mi-s paşii singuri şi mai rari, rătăcitori şi circulari cu destinaţii false
Se-nvârt pe loc şi nu ajung, în cerc e drumul mult prea lung, dar fără de foloase...
Pornesc din nord, în nord mă-ntorc şi sugrumată de miorc, fac pauză de viaţă
Pe un gheţar cu miez de jar, în echilbru cam precar pe-o pojghiţă de greaţă...
Plec seara spre o altă zi şi nu ştiu dacă vei veni şi mă trezesc buimacă
De-atâta zbucium în zăpezi, că nu le simţi şi nu le vezi şi le ordon să tacă.
Şi ţipă albul ca nebun, că-i troienit pe orice drum ce duce înspre tine
Şi nicio veste prin nămeţi, doar urme albe de drumeţi ce-şi caută destine...
Îmi fac un iglu pentru nopţi, unde un vers nu poţi s-adopţi pentr-un poem de vară
Ce rătăceşte înspre nord, refrigerându-şi un acord pe-o coardă de vioară...
Eu nu mai ştiu, spre răsărit, să mai găsesc ce am iubit, c-am rătăcit cărarea
Şi nordul m-a acaparat într-un ocean însingurat să-mi fure exaltarea...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Evoluţie

Dumnezeu a făcut omul
iar la sfârşit (i)-a pus
două puncte
caută-Mă
după care l-a aşezat
printre ispite
şi omul a început
să-L caute
şi cu cât îl căuta mai mult
cu atât începea să vadă
până când cele două puncte
s-au făcut ochi
... într-o inimă

poezie de George Ioniţă
Adăugat de George Ioniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a avea ochi frumoşi, uită-te după ce e bun în alţii; pentru a avea buze frumoase, spune doar vorbe bune; iar pentru a avea ţinută, mergi cu convingerea că nu eşti niciodată singură.

citat celebru din Audrey Hepburn
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru a dezvolta câmpul mental, trebuie înţelese două principii ale minţii: unul este reducerea, celălalt dezvoltarea. Pentru a dezvolta câmpul mental omul trebuie să înveţe să iubească, să ajute pe alţii, şi să ofere necondiţionat; pentru a reduce câmpul mental omul ridică ziduri în jurul său, astfel devenind egoist, interesat doar de propriul câştig, şi, în cele din urmă, profund nefericit.

Swami Rama în Calea focului şi a luminii, volumul 2 (1988)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochi de pisică

Eu nu am ochi!
În locul lor sunt două pisici care miaună..
una foarte de foame de sete
alta foarte puţin a sete de foame
amândouă mirosind
mirosindu-se
a privire, a privind, a privesc,
a mângâiere în timp ce mă spală
şi cu privirea lor mă gonesc
într-o zi
într-un an
într-o vară...

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecce homo

omul se smulge din neant
îşi scoate inima din piept
şi o aşază pe masă
o priveşte în ochi şi suspină
inima clipeşte şi toarce
îi arată cum să facă focul
cum să îl atingă şi cum să suporte

omul întinde mâna prin haos
găseşte sticla mov
toarnă totul într-un pahar cu picior
şi dă visele peste cap
ascultând un şlagăr la radio
se sperie
face copii într-o casă cu femeie
şi begonii în pervaz

omul îşi plimbă ochii
de jur împrejurul luminii
îi aruncă pe geam
aerul dintre ei întinde gâtul să vadă mai bine
afară ba e vară ba e iarnă
ba e război

omul se aşază în genunchi
pe stele, lângă inimă
o priveşte în ochi şi suspină
inima clipeşte şi tace
îl învaţă cum să stingă focul
cum să îl stingă şi cum să suporte

poezie de Corina Gina Papouis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pescarii fără vină

li-s inimile păsări cu aripi frânte-n zbor
şi zbor de inorogi cu cornul blestemat
şi corn fără de coarne, căci secetă a fost
şi secetă de ape cu ochi nedeocheat
şi ochi întors spre mare
şi mare fără mal
şi mare fără barcă
şi bărci fără pescar
pescari fără de pipă
şi pipă cu mult fum
şi fum li se ridică
în inimi este scrum
şi iată curge-n inimi
o ploaie de-amăgire
ce ploaie şi ce moarte
pândeşte prin ruine...

poezie de Dana Logigan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În cuiul cătării... de dragoste

Dacă aş fi în braţele tale
îmbrăţişându-te,
mâinile mele te-ar deranja?
Atunci le-aş lega pe trupul tău.
Clipind, atingerea genelor ţi-ar fi rea?
Atunci le-aş opri
ţinând ochii deschişi
să te pot vedea.
Nu-mi sincronizez bine respiraţia?
Atunci m-aş lăsa prins de-a ta:
mai aproape, mai departe,
mai aproape, mai repede...

Mă bucur că nu ştii ce fac
gândurile mele cu tine chiar acum:
prostioare drăguţe, legată la ochi
şi forţându-te să mă simţi,
lovindu-te cu săruturi de fulgi încălziţi,
dintr-o carte de colorat mai veche,
unde-au fost sistate toate anotimpurile...
dar a rămas valabil şi subvenţionat:
sezonul de vânătoare.

poezie de Cristi Poe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima-mi era

ferecată într-un seif îngropat
într-un buncăr atomic
nu mai doream să iubesc
a fost îndeajuns un zâmbet
şi o privire şi toate sistemele
de securitate au cedat

mi-ai aşezat mâinile pe ochi
pe frunte şi somnul dulce
mi-a dispărut cu desăvârşire
vedeam stelele în părul tău
vântul îmi cânta cu vocea ta

am ajuns din nou în genunchi
cu sufletul ostenit din nou
m-am revăzut mai îndrăgostit
şi-mi doream să te strâng în braţe

inima-mi era pentru dragoste
atinsă de vibraţii înalte
trezită de alarma telefonului

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fundamentali în puncte cardinale

Eu mă ridic în tine peste noapte,
Tu aduci culori fără măsură,
Iubita mea de verde, între toate,
Îmi arzi de veghe în lumea asta sură.

Şi vin, şi plec, şi caut cuvântul care
Arată un semn, un cod sau chiar o hieroglifă,
Măsurând torenţial indescifrabila chemare,
Din îmbrăţişarea ta, e sigur, am să–mi fac o grefă!

Şi nu–i aşa, vom descifra simboluri
Feriţi de semne convenţionale,
Pe viaţă acoperiţi de încă zece veacuri
Şi fundamentali în puncte cardinale.

Vom fi o unitate de măsură,
O literă sau o monedă veche,
Distanţa dintre poftă şi aventură,
Organ identic cu sufletul pereche.

Un fenomen perfect, multiplu de doi
Ce coboară seara în grădină,
Mateloţi spre infinitul vieţii de apoi
Cu rădăcini adânci într–un ciob de lună.

Iubirea ne rămâne, esenţial, mai clar ca celelalte
Cu sunetul ei viu, ecou către neant,
Sălbatică, dulceagă, gătită de poveste,
Iubito, din tine am să–mi fac implant!

poezie de David Ionel Romulus
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Palidă umbră

Palidă umbră, care mister
Unul spre altul mereu ne-atrage?
Vrem de sub farmec a ne sustrage
Şi dăm de-aceeaşi forţă de fier.
Palidă umbră, care mister?

Fost-am vreodată îngeri frumoşi
Uniţi pe-albastrul largului spaţiu?
O voluptate fără nesaţiu
Ne face ochii mai luminoşi.
Fost-am vreodată îngeri frumoşi?

Sau împreună ars-am în iad?
Coboară-n suflet de-ţi aminteşte...
Al meu ce-mi spune e că iubeşte,
Şi dacă suntem îngeri ce cad,
De ce n-am arde ş-aici ca-n iad?

Palidă umbră, reflex bizar
În care s-află iadul şi raiul,
Cu unul arde-mi repede traiul,
Cu altul aripi urzeşte-mi iar,
Palidă umbră, reflex bizar.

poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Isolde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revelaţia copilăriei

Am să vă povestesc câte ceva
despre copilăria vântului,
pentru că, întâmplător,
dar absolut întâmplător,
copilăria vântului
s-a petrecut în acelaşi timp
cu copilăria mea.
Era iarnă în casa noastră,
o iarnă cumplită
umbla prin poveşti,
în vreme ce focul din sobă
alerga pe pereţi
cu un alai de zâne
risipit în caleşti
şi erau şi cai şi pajuri
şi atâţia feţi frumoşi.
Doamne, cum goneau prin casă
şi se ridicau din foc,
crivăţul sufla-n cavale
precum marea în ghioc,
ascultam la uşă vântul
cum venea de peste lunci
şi ningea cu îngeri, Doamne
şi cu capete de prunci.

poezie de Valeriu Armeanu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unde-s iernile de altădată?

Mi-e dor de o poveste spusă la gura sobei,
Să-mi simt obrajii-n flăcări şi-n ochi să am scântei,
Să cred iar în dreptate şi în puterea vorbei
Că Făt-Frumos va-nvinge vrăjitoare şi zmei!

De ce-n copilărie ni se promite-o lume
Fără minciuni şi ură, fără înşelăciuni,
Ne-ndeamnă toţi să facem mereu doar fapte bune?
Creştem, deschidem ochii şi vedem... deşertăciuni!

Parc-am trăi în două lumi total diferite:
Cea pură, frumoasă, a basmelor cu zâne,
Pentru ca mai târziu, să trecem, pe nesimţite,
În lumea cu prea mult rău şi prea puţin bine!

Unii mai păstrăm încă, în suflet, lumea bună
Cu zmei şi vrăjitoare însă, luptăm în van,
Doar o firavă rază nu-nvinge o furtună
Şi nici putere n-are să topească-un noian!

Când oare o să ningă iar, cu fulgi diamantii,
Şăgalnici, ei să mă prindă-n dansul lor nebun,
Să se ascundă răul sub a zăpezii mantii
Şi-n fiecare casă, să ajungă Moşul bun!

Când mai vine acea iarnă, cu râsete zglobii,
Cu ecou de colinde şi iz de cozonaci
Ca altădat' să fie, sărbătorile iar vii,
Să simţi că Isus coboară şi să cânţi... ori să taci!

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!