Confuzie
De la distanță te-am văzut,
Gândeam că ești o pudibondă,
Dar zâmbetul mi-a dispărut,
Când mi-ai șoptit că ești doar blondă.
epigramă de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Mi-ai dispărut
Mi-ai dispărut din gând,
Eu te chemam, în loc să te alung.
Ți-am oferit spațiu în mintea mea,
Tu ai revendicat-o, ca fiind, deja a ta.
Mi-ai dispărut din tablou,
Te-am reconstruit în vis.
Ți-am dat noi valențe
Și culori de nedescris.
Mi-ai dispărut din vers,
Fără tine, e ambiguu, șters.
Tu îi erai pură armonie,
Acum plânge a nostalgie,
Se sprijină un vers pe altu'
Într-un ritm de vibrato.
Mi-ai dispărut din drum,
Nu mai vreau să aflu calea către tine,
Eu te ridicam pe un piedestal,
Eu, pentru tine, eram oricine.
Mi-ai dispărut ca și nume,
Când te scriam pe pagini, anume.
Nu mai vreau să te știu, pe de rost,
Mi-a fost de ajuns, doar să te cunosc.
Mi-ai dispărut din tot,
Aproape, am reușit să te scot,
Dar lași urme adânci,
Nu privești înapoi și fugi.
Mi-ai dispărut din suflet,
Și nu plăteai chirie,
Am oferit în avans și
Tot eu, am ieșit pe datorie.
poezie de Diana Niță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doar tu...
Eu te-am iubit dintotdeauna,
Când nici nu bănuiam că ești,
Cum soarele-am iubit și luna,
Și zâna bună din povești...
Când te-am văzut întâia dată,
Știam de mult că te iubesc,
Și că îmi ești predestinată,
Din tot noianul omenesc...
Acum îmi ești la fel de dragă,
Și nu știu cum să îmi explic,
Că înțelege-o lume-ntreagă,
Doar tu nu înțelegi nimic...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea
Cine ești tu, moarte?
Sau, ce ești?
Te-am personificat ca proștii, moarte!
Într-o bătrână hidoasă
ce taie firul vieții
cu coasa
cu secera.
Când tu ești slabă și neputincioasă.
Moartea nu cosește niciodată!
Nici măcar nu seceră!
Pentru asta îti trebuie forță!
Orbi, am zărit hidoșenia în chipurile bătrâne.
în zâmbetul blând
și uneori tâmp
al celor încercați de viață.
Când tu, moarte, stai în trupurile pline de vigoare
cu sufletele mutilate de ură
sau de nebunie.
Săracă moarte! Câtă nedreptate!
Moartea pur și simplu nu există!
Ea este doar o banală stare
o transformare.
Ca înghețul
Ca dezghețul
Ca evaporarea sau sublimarea.
Moartea este un simplu întrerupător
de energie!
un buton atomic!
și are cauze cât se poate de naturale.
O..., moarte! Cât de simplă și de frumoasă ești!
Adesea însă,
Tu stai, moarte,
în voința animalică a oamenilor
de a ucide.
În lăcomie!
Și incalci legile dumnezeiești!
Stai în mintea rătăcită a sinucigașilor
a nebunilor ce aleargă pe autostradă inconștienți.
Tu ești neagră ca asfaltul, moarte!
Ce complicată ești moarte! Și cât de urâtă ești!.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am văzut
Te-am văzut strigând la ceruri
Te-am văzut strigând din hău
Când murind pe cruce, Doamne
M-ai chemat la pieptul Tău.
Te-am văzut în noaptea care
Se-ntinsese pe pământ
Te-am văzut cerând iertare
Și-am știut că Tu ești sfânt.
Te-am văzut iubind o lume
De venetici și tâlhari
Și-am văzut curgând din ceruri
Picături de lacrimi mari.
Te-am văzut intrând prin nouri
Sus în cer la Dumnezeu
Și-am știut că înainte
Ai rostit numele meu...
poezie de Adriana Cristea (5 august 2004)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Colegului meu de condei, inginer Augustin Jianu
Închin carafa cu vin
În cinstea lui Augustin,
Beau să mă țină tot anuʼ
Doar din... "Crama lui Jianu"!
epigramă de Cristina Mariana Bălășoiu din Cu umoru-n buzunar
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am cunoscut demult
Mi-aduc aminte când te-am văzut întâia oară
Era o vară caniculară, iar tu erai cu ai tăi la mare
O zi superbă, vântul nu bătea, era soare
Așa plăcut, mai adia ușor o boare
M-am așezat pe plajă lângă voi aproape
Vorbeai cu frații și mama ta în șoapte
Pe doamna am salutat-o și mai târziu am și vorbit
Mi-a explicat succint cum ea de soț s-a despărțit
La ce mi-a relatat atunci nu prea eram atent
Ce pot să-ți spun, iubito, eram adolescent
Am înțeles din ce am discutat
Că viața ei și-a ta au fost un chin lângă acel bărbat
Te-am mai văzut câteodată în anii care s-au mai scurs
Erai de mână cu-n băiat, era îmbrăcat ciudat și cam netuns
Mi-ai spus în trecere, cumva mai mult șoptit
Că acest băiat, ce de mână îl ții, e al tău iubit
Sincer să fiu chiar dacă anii ca vântul au trecut
În minte și în suflet doar pe tine te-am avut
Mi-aș fi dorit să ne întâlnim, să ne plimbăm mereu
Băiatul a cărui mână o strângeai, doream să fiu chiar eu
Iar mai târziu te-am revăzut întâmplător
Erai foarte grăbită, aveai o programare la coafor
Te-am întrebat cu-n glas înfrigurat, cum ești?
Tu mi-ai răspuns pe un ton trist că... te căsătorești
M-ai surprins cu ce mi-ai zis, am fost dezamăgit
Speram ca într-o zi, să fi dorit, să fiu al tău iubit
Când ai plecat am plâns și am simțit speranța ce dispare
În anii ce-au urmat am fost pe culmi de disperare
Și-a venit acum un an și clipa revederii
Erai așa frumoasă, iubito, erau în floare merii
Țineai de mână un băiețel, era frumos ca tine
Mi-ai zis că nu ești fericită, că nu e totul bine
Din clipa în care te-am revăzut m-am tot gândit
La anii care prea repede au trecut
Și vreau să-ți spun acum, iubito, când mi-apari
Nu vreau în nici un chip să mai dispari
Te-am cunoscut de mult e adevărat
Și tocmai de aceea te rog neapărat
Să crezi că încă te iubesc și-ți spun în șoapte
Te-am cunoscut de mult, chiar înainte de a te naște
poezie de Dan Duțescu din Orașul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când te privesc
Când te privesc... mă văd pe mine,
Iți văd iubirea ce se oglindește-n ochii mei.
Tu ești dorința care m-a pătruns
Ești ca și luna, regina între stele.
Un astru ce pe cerul meu era apus.
Te-am cunoscut când nu știam să-ți spun
De ești dorință sau iubire,
Te-am cunoscut când sufletu-mi era pustiu
Și-mi era sete de a ta iubire
Și frică-aveam de umbrele ce-am străbătut.
Păream nebun...
Te căutam pe străzi, în astre, chiar și-n cărți...
Dar te-am găsit...
Un suflet minunat și nobil,
Ce-n suflet mi-a sădit iubirea
Cu o penița ruptă din destin.
Ești primăvara ce mi-a încolțit în suflet
Tu, mugure de floare
Ce-ai dat un sens vieților noastre...
Parfum, la care doar visam, de mulți ani...
poezie de Diodor Firulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul din umbră
Mi-ai apărut, din nou, în gând,
Cum te știam: frumoasă;
Erai la ușa mea, sunând,
Și te-am poftit în casă.
-De ce ești trist? m-ai întrebat
Privirea ta e sumbră.
-Când te-am văzut, m-am bucurat,
Dar tu ești doar o umbră.
-Sunt umbră, da, sunt umbra ei,
Dar ea m-a vrut la tine,
A vrut în brațe să mă iei,
A vrut să-ți fie bine.
-Greșeala ei, greșeala mea!
De vină e uitarea,
Căci n-a venit când trebuia
Să-mi fie alinarea.
Acum și-n gând e prea târziu,
Iar visul de iubire
E doar al tău: nu pot să-ți fiu
Decât o amintire.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceasu'
De când te-am văzut prima oară,
Tu mi-ai aprins un foc în inimioară
Iar când mă uit la tine cu ardoare
Inima-mi plânge... și mă doare.
Frumoasă fată mai ești tu,
Vrei să-mi rănești sufletu'?
Mereu spui NU, dar cu un țel:
Să fii cu mine... dar și cu el.
Ieri te-am văzut pe strada mea
În timp ce el te săruta,
Iar focu' din inima mea
Încet, încet el se stingea
Ș-atunci eu rău m-am necăjit,
Noroc cu ceasu', că m-a trezit!!!
poezie de Vasile Urdea
Adăugat de Vasile Urdea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ești
Ești un fulg din zarea cea curată,
Ești o liniște a nopții minunată,
Ești un vis al nemuririi ce-l atrag,
Ești un înger al iubirii, înger drag.
Ești zâmbetul în larg ce se destramă,
Un gând în permanență ce mă cheamă.
Ești o aripă de soare și de vânt,
Ești o lacrimă în floare pe pământ.
Ești zâmbetul ce cade pe-a mea față,
Ești boabele de rouă în prag de dimineață.
Ești un zâmbet, ești o aripă de vis,
Ești un cântec, un dor de necuprins.
Eăti o lacrimă din ochii mei vioi,
Ești un dor ce plânge pentru noi,
Ești o viață-nfloritoare ce-o ador,
Ești o pasăre ce o răpesc din zbor...
.........
poezie de Diana Enachii
Adăugat de Diana Enachii
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată nu te voi trăda de tot, deși te-am trădat și te voi trăda la fiecare pas; Când te-am urât nu te-am putut uita; Te-am blestemat, ca să te suport; Te-am refuzat, ca să te schimbi; Te-am chemat și n-ai venit, am urlat și nu mi-ai zâmbit, am fost trist și nu m-ai mângâiat. Am plâns și nu mi-ai îndulcit lacrimile. Deșert ai fost rugăminților mele. Ucis-am în gând întâia clipă a vieții și fulgerat-am începuturile tale, secetă în fructe, uscăciune în flori și secarea izvoarelor dorit-a sufletul meu. Dar recunoscător îți este sufletul meu pentru zâmbetul ce l-a văzut doar el și nimeni altul; recunoscător pentru acea întâlnire, de nimeni aflată; acea întâlnire nu se uită, ci cu credința ascunsă în tine răsună în tăcere, înverzește pustiuri, îndulcește lacrimi și înseninează singurătăți. Îți jur că niciodată nu vei cunoaște marea mea trădare. Jur pe tot ce poate fi mai sfânt: pe zâmbetul tău, că nu mă voi despărți niciodată de tine.
Emil Cioran în Cartea amăgirilor
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Audioteca Citatepedia
Voce: Michelle Rosenberg
Copilărie
Departe-mi ești copilărie!
Mereu aproape te-am dorit,
Mi-ai fost un cuib de bucurie,
Fără să vreau te-am părăsit.
Când vremea-i tristă și târzie
În neguri gândul mi-e-nvelit,
Departe-mi ești copilărie,
Mereu aproape te-am dorit.
Poeme fără de sfârșit
De doruri și de pribegie
Le-am mângâiat pe o hârtie,
Tu nu ești încă de găsit,
Departe-mi ești copilărie!
rondel de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mariaj (gazel)
Te-am văzut întâia dată,
Erai doar o timidă fată.
De atunci anii au trecut
Și iată, te văd măritată!
A doua oară te-am văzut,
Erai un pic cam supărată,
Îți șiroiau lacrimi discret
Pe fața ta îmbujortată.
M-am întrebat și eu atunci,
Oare de soț ești înșelată?
Tu răspunsul mi-lai dat:
Are obiceiul să mă bată...
Eu ți-am mângâiat ușor
Fața-ți tristă și ridată,
Ți-am șoptit tremurător,
Că mai bine-i divorțată,
Dacă din pură întâmplare,
N-ai rămas însărcinată..
poezie de Ioan Friciu (2016)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu ești tu...
Nu ești tu acela care mi-ai dat inimei mâhnire;
Nu te măguli cu gândul că te-am plâns sau te-am iubit,
Ai fost numai întruparea unei clipe ce-n neștire
Mișcă sufletul și-l leagă de un dor nemărginit.
Și dacă a fost durere și dacă mai sufăr încă,
Nu ești tu a lor pricină, nu ești tu cel vinovat,
E de vină al meu suflet, e simțirea mea adâncă
Căci a mea este iubirea, tu ești clipa ce-a zburat.
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vis liber
Mi-ai apărut din gânduri, nărăvaș,
atât de mândru, falnic și... mai altfel,
părând zburdalnic, vesel, buiestraș,
așa cum te-am visat demult, dealtfel.
Și-ai devenit real sub mâna mea
din tot ce mi-a adus în brațe râul,
căci tot ce-mi trebuia, deja avea,
dar nu mi-a dat nimic să-ți fie frâul.
A vrut să fii cum ești, să fii doar tu,
s-alergi în voia ta, în libertate,
să poți, atunci când vrei, să pleci c-un "Nu!",
iar eu am fost de-acord: avea dreptate!
Tu nu poți fi al nimănui. Ești doar
adus de ape, adunat din spume,
din visul meu, din gânduri în zadar
cât timp nu reușesc să-ți dau un nume.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-am așteptat
Te-am așteptat în asta seară
Să ne iubim cu mult amor,
Dar tu n-ai venit...
Și iară mi-ai rânit sufletul visător!
Te-am așteptat în astă seară
Să-ți sărut obrazul fin,
Și să-ți spun că ești dulce ca mierea
Și amară ca un pelin.
Te-am așteptat în asta seară
Și te voi aștepta mereu,
Că tu ești ca Sfânta Fecioară,
Tu ești comoara sufletului meu!
poezie de Vladimir Potlog (6 ianuarie 2010)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trurli, Trurli
Printre flori am colindat
Ghiocei am adunat
Și oricât am căutat
Nu te-am aflat
Nu te-am aflat
Până când de dor purtat
Florile-am înduioșat
Glasul lor am ascultat
Pe înserat
Pe înserat
Mi-a șoptit o viorea
C-ai să-mi dai inima ta
Trurli, Trurli, dragă
Te-aș ruga pe dumneata
Ca să n-o dai altuia
Trurli, trurli, dragă
Mi-a șoptit o viorea
C-ai să-mi dai inima ta
Mai departe am fugit
Dorul nu mi-am potolit
Lacrimi multe-am risipit
Și te-am iubit
Și te-am iubit
Și de gânduri chinuit
Printre flori iar am venit
Vioreaua n-am găsit
S-a vestejit
Și a murit
Mi-a șoptit o viorea
C-ai să-mi dai inima ta
Trurli, Trurli, dragă
Te-aș ruga pe dumneata
Ca să n-o dai altuia
Trurli, trurli, dragă
Mi-a șoptit o viorea
C-ai să-mi dai inima ta.
cântec interpretat de Titi Botez
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ești o străină
Azi mi-ai spus că pleci și ai plecat
Iubirea noastră s-a terminat?
Dar care iubire?, mă întreb mai bine
Când doar eu te-am iubit pe tine.
Gândurile mele au prins un glas,
Tu erai tot ce mi-a mai rămas,
Dar tu n-ai fost niciodată alături de mine
Ai fost doar tu cu tine.
Un gând rece și întunecat
Îmi întreabă sufletul curat:
Străino, eu nu te cunosc
Tu mi-ai spus că pleci, dar unde-ai fost?
poezie de Dragomir Mihai-Viorel (30 decembrie 2012)
Adăugat de Dragomir Mihai-Viorel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atunci am greșit
Te-am luat din Ce A Pe intr-o toamnă
Ș-am vrut să fac din tine-o doamnă
Pe când trudeai la colectiv
Și n-aveai nici la fustă tiv.
La judecata-ți ce nătângă
Doar fusta îți era mai lungă.
Crezui că meriți. Și-mi fu dragu,
Dar nu putuși depăși pragul.
Frumoasă, și alții te-au srezut
Dar mai târziu toți au văzut
Că ai o minte de dimie.
Te remarci și dintr-o mie.
Când ai văzut carafa plină
Te-ai comportat ca o felină.
Te credeai mândră garoafă.
Dar nu ești decât o scroafă.
Nu ai în suflet briliantul
Și nici în vena ta liantul
Să-ți lege-n viață o credință.
Ai semănat doar suferință.
Nu cumeți nici către opal.
Ești doar sămânță de scandal.
Nimic, care să-ți salte prețul.
Ești demnă doar de tot disprețul.
Ai dovedit pânâ la urmă
Că ești un exemplar de turmă.
Răspunzi binelui cu ură.
Nu ești decât o secătură.
poezie de Ion Rotaru
Adăugat de Ion Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te voi iubi...
Te-am iubit când te-am văzut, tu, ghiocel,
Când am văzut că ești a raiului cercel,
Și te-am iubit când pasul tău prin lume
Primea binețe de la viața și renume...
Și te iubesc și jur că te respect
Cu tot ce-i omenesc, indiferent de-aspect
Și printre aștrii cu tot ce-i bun și rău
Pe-o cale care duce pân' la Zamolxe, zău!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (10 ianuarie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!