* * *

în mine stă să se nască
o lume trăită de voi
sub stinsa stea
pierduţii noştri
în marea împărăţie a dorului
pe socluri dorm
din tuş cioplite
nume şi degete
le văd pe toate
şi le simt ferecate
în cerul vopsit
ce ne înghite pe toţi
din veacul în care
în mine se naşte ecmnezic
o altă faţetă a lumii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Călător

în cerul ferestrei
zvonul întors de corbi solitari
are puterea să râdă spasmodic
să plângă din prezentul perpetuu de tuş
oameni de ghips
zei cu faţa întoarsă pe socluri
într-un trecut ce curge ca apa
pe geamul marii odăi
unde putrezeşte speranţa

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revino

Prefă-te din piatra ce moare,
prefă-te din zmalţ de ruine,
prefă-te din cântec de sare,
prefă-te, revino la mine!

Te naşte din corturi de pleavă,
te naşte din plâns de jivine,
te naşte din beciuri de-otravă,
te naşte, revino la mine!

Apari din secunde cioplite,
apari ca din visuri străine,
apari de pe fluvii-mpietrite,
apari şi revino la mine!

Prefă-te din cremene udă,
te naşte din fum, pe coline,
apari când icoana asudă,
revino, revino la mine!

poezie de Dragoş Niculescu din Purgatoriu pentru sfinţi (2014)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Simţ

Te simt când te gândeşti la mine
Şi din mândrie nu mă chemi
Te simt când îţi e rău şi bine
Te simt când dormi şi când te temi

Să fie totul din iubire
Să fie semn din cerul Sfânt
Ce mult doresc să fii cu mine
Şi cum te chem din gând în gând

De te loveşti cumva odată
Îţi simt durerea pe-acel loc
Şi încordat mă simt deodată
Şi-mi simt acelaşi loc în foc

Te simt când te gândeşti la mine
Când tu nu dormi, nici eu, nu dorm
Vreo lacrimă curgându-ţi ţie
O simt curgându-mi şi în somn

Să fie cerul legătura
O aţă dură între noi
Să fie simţul o frântură
Să fie scris să fim în doi

Te simt mereu şi-n toate cele
Te simt plângând, te simt râzând
Te simt uitându-te la stele
Şi te visez în nopţi la rând

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plaja

dimineaţa
viaţa îmi pare a fi
o plajă ce odihneşte
suflete albe şi colonii de crabi
e liniştită marea
până la apus
când cerul înghite destine

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea muşcă nepăsătoare din ţărm

nimic n-o doare, nimic nu perturbă
scâşnetul ei în albe trupuri lungite sub soare
în armonie deplină cu dincolo
atunci şi acum, pescăruşii sunt pictori şi pânze
pe trupuri golite de suflet

marea muşcă din mine cu dinţi de alge
şi sare, mamă, mă doare acel timp
când eu voi fi nepăsare

emoţii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

iubesc acest cântec şi dans
uitat de toate nălucile mele
în cerul ca o fereastră albastră
pe care dansează şi mor epuizaţi
de propria
îngusta lor viaţă
acei pe care-i iubim şi uităm

sunt doar o umbră şi eu
chircită în geamul ce tremură
şi se sparge când sună refrenul
cântat din marea lumină
în care credeam

pentru mine
rămas-au doar cioburi de vise
pe un text compus şi cântat
de acele năluci

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renaştere

ascunde toate cadourile
ascunde toate poveştile de dragoste
ascunde toate amintirile vesele
lasă să plouă toată tristeţea lumii
pe ramurile copacilor din grădina Paradisului
prinde-mă de mână
atât cât să nu-mi fie frică
nici de mine, nici de tine
am să-mi spăl faţa în apele limpezi ale realităţii
am să mă reconstruiesc
din dimineţi noi
voi parcurge
o altă nemurire
voi păstra o altă amintire
mă voi contopi cu noaptea
mă voi contopi cu ziua
voi aluneca de pe un val pe altul
spre câte un mal
unde voi îngropa câte o parte din mine
într-un târziu
împăcată
îmbrăcată
cu cea mai frumoasă
şi aleasă rochie de mireasă
o să-mi îmbrăţişez strâns
toată liniştea

poezie de Codruţa Vancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nostalgicul urban

mă-ncearcă o stare
ca o poezie de dragoste scrisă
de cei ce mângâie faţa ascunsă a lunii
cu degete albe

acolo unde piatra lipeşte afiş
pe singurătatea cât o boltă albastră
întreaga suflare se-ascunde
în carcasa neagră a unei viori
biciuită de ploi

închis
bilete epuizate
înghiţite de veacul vopsit
spune o doamnă din spatele geamului mic
mestecându-şi suflarea
de iarbă proscrisă

urbanul dispare între o notă şi alta acută
cât resemnarea celor atinşi de alămuri

moartea devine nostalgică
anume stare de graţie
ca propria-i farsă
din pustiul urban

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe cerul nopţilor albastre ...

Pe cerul nopţilor albastre
Eu rătăcesc din stea în stea,
Purtând cu mine, printre astre,
Tot dorul care mă durea.
Doar luna mă privea mirată
Şi-n palme tâmpla-mi legăna.
Pe fruntea mea, de gând brăzdată,
Cu-al ei sărut mă alina.
Şi cum stăteam a dezmierdare,
Pe Calea Laptelui sclipea
O stea cu-aripi strălucitoare,
Care cu ochiul îmi făcea
Şi-am priceput că-i steaua mea...
Pe cerul nopţilor albastre
Nu mai alerg din stea în stea
Purtând cu mine, printre astre,
Tot dorul care mă durea,
Căci toate drumurile noastre
Vor duce către-aceeaşi stea...

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Zăbrelind zadarnic zborul (2014)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doamne

nici nu mai ştiu
cine sunt şi de ce
când vântul tremură
toate spaimele lumii
alunec pe gheţuri ce dorm
şi adorm

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste

a fost odată o lume
a mugurilor albi
ce ţin în ei captive
ploile

sub bolta unei vieţi
topesc începuturile

mă învelesc absentă
cu dunga orizontului
şi adorm pe partea zimţată
a calotei de gheaţă

dincolo de ceea ce simt
dar nu ştiu şi nu văd
renaşte în mine
o plăpândă speranţă

revin ploile!

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lume, lume

De la mine pân' la tine
Numai fluturi şi albine,
De la tine pân' la mine,
Numai rău şi nici un bine.

De la mine pân' la ea,
Numai lanţ şi numai za,
Unde-i ea şi unde-s eu,
Numai piese de muzeu.

De la noi până la lume,
Numai fiare fără nume,
De la lume pân' acasă,
Numai vreme friguroasă.

De la mine pân' la ei,
Numai lupte şi scântei,
Ei acolo, eu aici,
Şi-ntre noi e-un fel de bici.

De la voi la oarecine,
Numai guşteri şi ruine,
Din neanţ la dumneavoastră,
Numai gratii la fereastră.

De la noi până la noi,
Numai ei, din doi în doi,
Invers, de la noi la noi,
Numai stare de război.

De la toate pân' la toate,
Numai tu, singurătate,
Numai tu şi eu şi plânsu-mi,
De la eu până la însumi.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

tu
o săgeată pornită
din lumi doar de tine ştiute
eu
altă săgeată plecată
din ochiul verde căprui
spre zidul care
iată
reverberează
în fereastra cetăţii care ştie
că azi
săgeata are gust de trădare

zeii sunt obosiţi de prea multe amurguri
şi se ascund
în spatele oglinzilor ovale

la mine ajunge un dinte
din vârful de stea
tu eşti cel care mânuieşti arcul
ţii degetul strâns pe săgeată
de ce ne condamni pe-amândoi
la o singură viaţă
eu verde căprui
tu înveşmântat în zăpadă

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub acelaşi platan

te-astept aici
noapte de noapte
pe-aceeasi bancă
sub lacrima
aceluiaşi platan
ce ne-a surâs odată
din umbre mirosind a spaimă
povesti cu frunze verzi

mă vei gasi în bob de iarbă
de vei dori să afli despre mine
câte în lună şi-n stele
mai pot să se întâmple
din cea mai grasă ţărână
văzută vreodată de ochiul
din marea iubire a lumii

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fauna dorului

Mă sinucid, că nu te am
De tot, cu toate că mă vrei,
Pe mine niciun leu nu dam,
Dar astăzi, unul dintre ei

Chiar eu mă simt, mă cheltuiesc
Pe o leoaică, din amor,
Şi-n cuşca dorului, regesc,
Mă rog să mor şi rag de dor.

poezie de Marius Robu din Suflet la troc (5 noiembrie 2014)
Adăugat de Marius Robu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plouă

Plouă.
Abia de mai simt,
abia de mai văd
ploaia.
Plouă.
Şi-o oboseală necruţătoare
tot mai mult mă cuprinde.
Ploaia de tine,
oboseala la gândul tău,
tristeţea din mine,
mă face să nu mai simt
ploaia de afară.
Plouă în mine
şi mă întreb în gând
cum de nu mă inund?
Şi plouă,
şi-n mine, şi-afară
şi mă-ntreb în sinea mea
dac-o să am o arcă
pentru sufletul meu?
Şi cine va fi un alt NOE
cu o altă arcă,
în care să intre
şi corabia mea?
Stătuse
Ş- a ‘nceput din nou.
Cât o să plouă?
Încerc să mai simt
Somnul din mine,
pe care ploaia mi-l aducea.
Plouă. Ce bine!

poezie de Daniela Achim Harabagiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă ostaşilor români

Juni ostaşi ai ţării mele, însemnaţi cu stea în frunte!
Dragii mei vultani de câmpuri, dragu mei şoimani de munte!
Am cântat în tinereţe strămoşească vitejie,
Vitejie fără seamăn pe-acel timp de grea urgie
Ce la vechiul nostru nume au adaos un renume
Dus pe Dunărea în Marea şi din Marea dus în lume!

Vin acum, la rândul vostru, să v-aduc o închinare,
Vin cu inima crescută şi cu sufletul mai tare,
Ca eroi de mari legende, vin să vă privesc în faţă,
Voi, nepăsători de moarte, dispretuitori de viaţă,
Ce-aţi probat cu-avântul vostru lumii pusă în mirare,
Că din vultur vultur naşte, din stejar stejar răsare!
(...)

poezie clasică de Vasile Alecsandri din volumul Ostaşii noştri
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anotimp cu talie-naltă

priveşte cum ninge
cu muguri de pini
pe genele noastre fântâni
întoarse ca nişte ciuturi
din care să bem
apa curată a cerului
şi mi-e dor
de dorul care stă aplecat
pe moartea atâtor păduri
scântei în ceaţă
zbor dus spre aurore
cum n-am mai văzut
în cercul nostru de lumini fragile
pe lungul drum al dorului
te uită cum ninge
înainte şi mai departe
o altă primăvară
iubite

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

primăvara asta
e o altă minune
în care mor ghiocei
şi cerul meu
solitară fereastră
înspre lumini
păreri
poveşti nespuse
umbre

e cerul meu

vântul îmi lasă pe tâmplă
flori negre
ce tremură de spaimă

e tâmpla mea cu care sprijin
facerea lumii
umile flori albastre
şi ochi abia născuţi

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, două anotimpuri

Diadela, prea frumoasă,
Nimfa verii ş-a mea muză,
Nici de te-aş simţi pe buză...
Eşti un vis cu văl de pânză.

Cum nu m-ar lăsa credinţa
Să te fur din lumea toată,
Eu mi-aş da singur sentinţa
Să te văd liberă-n soartă.

Ş-o să te ştiu lăcrimoasă,
Zeii toţi vor plănge-n mine...
Va trebui să-mi caut casă
Mult prea departe de tine!

Tu-ţi vei naşte altă stea...
Străluceşti în toate cele!
N-ai cunoaşte iarna grea
Din amurgul minţii mele.

poezie de Silviu-Gabriel Obreja (4 iulie 2017)
Adăugat de untimidsijumatate
Comentează! | Votează! | Copiază!