Bal

seara îşi dansa rondelul existenţial
dantelând arabescuri
karaoke în fosforescent de lună plină

maestrul de ceremonii
copleşit de cerinţe
şi dorinţe
îşi spăla faţa
în izvorul veşnicului început
foşnete de mătase ţiuiau în timpane
polka selecţiei
în unghere
lasere violete declamau afecţiuni
în codul morse
iar valsul aluneca pe inimi
combustibil insolit
pentru iernile lumii

atingându-se din vârful degetelor
în penumbră
ei adunau cu ochii fărăcuvintele
însuşindu-şi virgule

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invitaţie albastră

Mă privesc "în oglindă"
săgetându-mi clipele
cu lasere albastre.
Clipele mele cu tine,
îngheţându-le, conservându-le,
depozitându-le într-un seif
din banca sufletului meu...

Răzbate susur de şoapte-ntre noi,
şi din cascade de dorinţe, curg ploi.
Speranţe de-mpliniri, inimi străbat,
căldură de-amor, împrejuru-mi constat.
Te invit apoi, electrizat, extaziat,
în spaţiul atemporal astfel creat!

Acolo unde este un singur sărut,
o singură îmbrăţişare
şi iubirea noastră
ce respiră soare...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zborul

Câte petale, oh, câte petale îl mângâiau pe umeri,
firave aripi de icar fluturând orizonturi!
Exersa zborul printre flori-
minunăţia unor atingeri
ce polenizau virgule de timp,
acea planare
aleatoare
prin furtunile diversităţii.
Zgomotele dispăreau,
vântul devenise lied,
împrejurul se numea poezie,
iar munţii îşi frizau înălţimile,
îşi expandau rădăcinile,
exerciţii spre viitoare aroganţe...
Şi în atemporalul secundei personalizate,
pământul aproape,
tot mai aproape,
refugiul catalizator
spre următorul zbor.

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întâlnire

Dimineaţa destrăma îngrijorări de pustiu
după seara apusului sângeriu,
vrăbiile îşi exersau neliniştitul ciripit
în cearcăne de soare nedormit.
Îşi luase luna luceafărul la sân
lunecând albastru,
treiera teren păgân
pe un cal măiastru.
Parcă pluteai, din ochi mângâiai,
delicat, două flori de măr,
am privit ca vrăjit, îmi zâmbeai,
fericirea ta cerea fân în păr!...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copleşit

sunt fugar prin gândurile mele
prea multe
prea atotcuprinzătoare
insuficient să pierd urma
flăcării albastre
mai am o şansă în pescuitul sportiv
acolo sunt stăpânul inelelor
de pe lansetă
peştele îşi râde în barba mea
secundele unei eternităţi
de ape

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trag cuvintele

drog pentru poetul din faţa
laptopului larg deschis
către cititorii total dezinteresaţi
de chinul inutil din creierul
îndopat cu lsd şi cocaină
care aşteaptă harul să coboare
în vârful degetelor reumatice
stă cu ochii pe cuvântul
condiment bun pentru nimic

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

(Des)cântec

de te-aş putea
îmbrăţişa
cu toate florile de măr
din mintea mea
de mi-ai zâmbi
ferice-aş fi
vătaf m-aş face pe secunde
zi de zi

iar şi iar
un nou hotar
cuceri-voi pentru tine
selenar
pe cerul bland
cât de curând
să te ningă-n miez de vară
cu nectar
rug de foc, spontanul joc
să conjuge două inimi
iar şi iar

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingeri

Ating vârful degetelor tale
Şi simt căldura lor în jurul meu,
Iar vârful degetelor mele
Mai reci sunt ca un suflet de ateu.

Dar palmele sunt parcă umede,
O fi emoţia vinovată,
Iar palma mea şi palma ta
Sunt doar o umbră-ntruchipată.

Nu pot să te privesc mai mult de-atât
Şi nici nu pot privi spre tine
Căci tu nu eşti precum sunt eu,
Tu eşti căldura, eşti sângele din mine.

Privesc în ochii tăi de flăcări
Pătrunzându-le căldura cu greu,
Căci tu eşti Dumnezeul mare,
Iar eu ateul în luptă cu tine mereu.

poezie de Carmen Comloşan din Viaţa printre moarte (16 aprilie 2000)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atingeri

Ating vârful degetelor tale
Şi simt căldura lor în jurul meu,
Iar vârful degetelor mele
Mai reci sunt ca un suflet de ateu.

Dar palmele sunt parcă umede,
O fi emoţia vinovată,
Iar palma mea şi palma ta
Sunt doar o umbră-ntruchipată.

Nu pot să te privesc mai mult de-atât
Şi nici nu pot privi spre tine
Căci tu nu eşti precum sunt eu,
Tu eşti căldura, eşti sângele din mine.

Privesc în ochii tăi de flăcări
Pătrunzându-le căldura cu greu,
Căci tu eşti Dumnezeul mare,
Iar eu ateul în luptă cu tine mereu.

poezie de Carmen Comloşan
Adăugat de Carmen Comloşan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara, soldaţii de plumb au intrat în cutie şi toţi cei din casă s-au dus la culcare. Şi atunci, cutia cu muzicuţă a început să cânte tot felul de cântece vesele. Soldaţii de plumb au început să zăngănească în cutia lor, fiindcă voiau şi ei să iasă şi să vadă ce-i, dar nu puteau să ridice capacul. Spărgătorul de nuci se dădea de-a tumba şi creta se zbenguia pe tăbliţă. De atâta larmă, canarul s-a trezit şi a început şi el să vorbească în versuri. Numai soldatul de plumb şi cu dansatoarea nu se mişcau din loc. Ea stătea mereu într-un picior, în vârful degetelor şi cu braţele întinse, el stătea tot aşa de neclintit pe singurul lui picior şi nu-şi lua nici o clipă ochii de la dânsa.

Hans Christian Andersen în Soldăţelul de plumb
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

O zi de Sf Valentin

Singur
în încăperea plină în veci
de prezenţa ta,
meditez...
Este iar
Ziua Îndrăgostiţilor
şi astăzi
orice om are o pereche
pe lume.
Închid ochii
să mă umplu
de tine.
Precum un orb,
întind mâinile în spaţiu
să te ating...
Unde îmi eşti?
Atât de aproape...
şi totuşi, unde?

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Posibil

Posibil să poposesc
La tine să te iubesc,
Săruta-te-aş cum pe floare
Fluturele de drag moare!

Posibil să mai cutez
Să vin să te-mbrăţişez
Cum oaia caută mielul,
Iar puşca îşi vrea rastelul!

Posibil să te ador
Că sunt copleşit de dor,
Ca izvorul din pereţi
Răcorindu-i pe drumeţi!

Posibil iar să leşin
Tot plătind cu bani peşin
Pentru tine, pentru altul
Până m-o aflat tot satul!

Posibil un asfinţit
Că am fost mereu minţit
De prieteni şi duşmani
Care mi-au "mâncat" din ani!

poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tao este vid creator, dar acţiunea sa este fără de sfârşit. Este un abis esenţial unde se poate vedea izvorul tuturor energiilor şi fiinţelor lumii. Îşi îmblânzeşte duritatea, se desface din haos, îşi temperează strălucirea, se identifică celor mai mici atomi. O! Neprihănire! Fiinţarea sa este veşnică. Nu ştiu al cui fiu ar putea să fie. El este mai dintr-un început decât însuşi Domnul Cerurilor.

Lao Tse în Tao Te King, 4
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Seara

Seara îşi coboară pleoapa
Peste ramul de copac,
Unde gândurile mele
Şi-au făcut un cuib şi zac.

Biete păsări ce-ţi duc dorul,
Ba sub aripi, ba în plisc...
Vor să-şi culce printre vise,
Zborul lor înalt şi trist.

Seara se aşterne iată,
Ca o pânză de mătase...
Stele albe, fumegânde
Se aprind iar pe terasă.

Călimara cu cerneală
Tot pe colţul mesei pun:
Despre viaţă, despre lume,
Am atâtea să îţi spun!

... Şi, când seara-ncet îşi plimbă
Carul Mare peste coamă,
Eu m-apuc să scriu tot cerul
Doar cu păsări ce te cheamă!

poezie de Dana Ene
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Auroră

M-am trezit... un nor pufos
îmi mângâia delicat obrazul,
picurându-mă apoi cu lacrimi fierbinţi
în oceanul meu de doruri
venite de după muntele de tristeţe
dintre noi.
Mirosea din nou a flori de liliac,
ploaia avea gust de migdale amare,
iar frunzele foşneau în cor
lieduri de primăvară renăscută
din cristale de ametist...
Ca din senin, două lasere verzi
secţionau infamul munte,
devoalând mirificul acvamarin
rătăcit în noapte.
Apoi, un torent de alb
împresurându-ne cu iubire,
fixând clipa noastră stelară...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă există vreo formă muzicală care să fie expresia directă a senzualităţii, aceasta este valsul vienez... Valsul a fost dansul noii perioade romantice de după războaiele lui Napoleon, şi contemporanii primelor valsuri au fost şocaţi de erotismul acestui dans, în care o femeie îşi îmbrăţişează partenerul, îşi închide ochii într-un vis fericit, şi pluteşte de parcă lumea ar fi dispărut. Melodia noilor valsuri emană dor, dorinţă şi tandreţe.

citat celebru din Max Graf
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stupul

Ne-a murit râsul de pe buze
Ucis de-un roşu confiscat,
Decrete, legi, elaborat,
Forţează azi trăiri obtuze,

Împărăţesc doar delicvenţii,
Cinstea şi munca-s înfierate,
Satiri demenţi îşi fac palate
Şi se adună în convenţii,

Se-mparte luna-n plină noapte,
Cum stropi de soare-n plină zi,
Se prăduieşte orice-ar fi
Şi se vorbeşte iar în şoapte,

Pământul negru e vândut
Către nisipuri mişcătoare,
Lacuri şi ape curgătoare
În ordonanţe s-au pierdut,

Se poartă generali cu fuste,
Domneşte bâlba, neştiinţa,
A abdicat chiar şi credinţa
În ţara plină de lăcuste,

În crematorii megieşe
Ard oase de viteji străbuni,
Iar Turnul Babel, din genuni,
Crează în cetate breşe...

Se-aude zumzet de albine
În stupul agresat de rele
Jur-împrejur răsar zorele,
Şi-o undă caldă vine, vine!...

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot aşa precum unele râuri îşi au izvorul într-un munte îndepărtat, la fel şi spiritul fiinţei umane îşi are izvorul său tainic.

citat din Gregorian Bivolaru
Adăugat de Morticia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si ochii asculta

e o nevoie de linişte din când în când
paşii noştri ştiu
marea îşi înghite valul
frunzele îşi odihnesc fruntea
privind tăcere deasupra
pescăruşi cu aripi ude
în tempera pictează doar strigăt pe cer
alb şi albastru fluturat de vânt
fluturii îşi tac zborul mereu

scoici uimite cu vorbe pe buze
în soare miroase a cuvinte moarte
tălpi desculţe le-afundă-n nisip
nimeni nu strigă
durerea se simte

azi tace…

câteodată timpul ne-apasă în piepturi clepsidre
secunde se scurg picături

doar mâinile îşi mai vorbesc între palme

doar buzele îşi mai înţeleg un sărut

doar paşi fără urme în mare
deschisă îşi scapă din valuri pe-al nostru
ne duce departe
ne duce…

e o nevoie de linişte din când în când

şi ochii au timpane
se-ascultă…

poezie de Lucia Firefly Popescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

La început de cuvânt...

La început a fost cuvântul, fără de formă, o idee
Cristalizată-n interjecţii ce defineau prima scânteie,
Şi mici scântei extrapolate în doruri, vise, în imagini
Au conturat cuvinte varii în cartea cu-nsorite pagini,

O simfonie de culoare, la începutul de cuvânt,
Era cuvântul celor care au germinat pe-acest pământ.
Crescând, o mare de senzaţii au generat o rapsodie,
Fragment din epopeea lumii, cântând a vieţii... poezie.

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plimbare de seară

Venisem în grădină
să mă încarc de frumos,
soarele tocmai oferea lunii
candela cu stropi din suflet,
gajul pentru o nouă zi...
aveam ceaţă în ochi
şi un fulg din viitor topit pe obrazul drept,
poate de la lumină;
greieri cântau
bogăţia timpului pierdut
în trăiri irepetabile,
regina nopţii mă ameţea
de parfumul silfidelor vestale,
stele plonjau în inimi, încălzindu-le,
încă puţin din aurul vieţii
împărţind lumii...
am lăsat acolo o parte din mine,
depozit de iubire.

poezie de Dan Mitrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!