În jurul meu

Vreau să mă uit în sus.
Pentru bucuria de a te alege pe tine.
Vreau să fie fericire între noi
pentru momentele viitoare ale vieţii.
Vreau să mă uit la ochii tăi,
Urmărind infinitul şi sinceritatea din ei.
Mă simt plină de energie
ca într-un cerc de lumină,
Ca un reflector pe o scenă.
În jurul meu se învârte totul
Ochii prietenilor din întuneric
mă privesc şi vorbesc din umbră.
În jurul acestui cerc se formează
emoţii frumoase, de nedescris
pe care le acoperă întunericul.

poezie de Eugenia Calancea (4 iulie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să-ţi spun

Vreau să-ţi spun să nu arunci timpul preţios
petrecut alături de mine şi să admiri din nou peisajul
ce-l laşi în urmă.
Vreau să-ţi spun că totul e real şi nu ai nevoie de nimic,
pentru a scoate în evidenţă o fotografie în mişcare cu noi.
Vreau să-ţi spun că visul tău încă nu s-a spulberat,
ci continuă ca şi cum ai face un puzzle cu florile cele mai frumoase.
Vreau să-ţi spun să uiţi totul din trecutul dureros
şi să te gândeşti la motivul pentru care m-ai ales pe mine.
Vreau să-ţi spun că nu merită să te comporţi la fel ca în trecut
şi să fii tu, fără remuşcări, ca să poţi schimba destinul.

poezie de Eugenia Calancea (28 octombrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calea către fericire

Întotdeauna să fie magie
pentru oamenii din apropierea ta.
Tu te grăbeşti spre fericire,
eu vreau să uit totul.
Să fie lumină,
să fie veselie,
să fie culoare,
chiar dacă totul este
în alb şi negru.
Întotdeauna să fii pentru alţii
ce vrei pentru tine
adică calea către fericire.

poezie de Eugenia Calancea (16 iunie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să cred...

Vreau să cred în primul rând în tine,
să fii aşa cum te-am cunoscut prima dată.
Vreau să cred din nou în prieteni,
în faţa lor zâmbitoare sinceră şi nu falsă.
Vreau să cred în vise, în speranţe,
într-o lume mai bună, nepătată.
Vreau să pot depăşi acele momente dureroase
pline de negura vieţii zbuciumate.
Vreau să cred că ce-a fost până acum întunecat,
a fost doar un coşmar ce-a trecut treptat.
Vreau să cred în zile mai bune,
care vor fi altfel de-acum înainte.
Vreau să cred în noapte,
care să-mi ia tristeţea inimii
şi luna ce îmi va lumina sufletul.
Vreau să-nvăţ să zbor spre noi orizonturi,
dar să fiu alături de tine, chiar de vom ajunge
în universul necunoscut şi plin de întuneric.

poezie de Eugenia Calancea (14 aprilie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soldatul alerga în cerc

Soldatul alerga în cerc în jurul inimii ca un nebun.
Îmi purta printre mărgele ochii talisman la gât.
Fâlfâiau buzele mele zob
sub tresele lui în bătaia de tun.
Soldatul alerga în cerc în jurul inimii
de timpuriu
pe timp de pace
atât de mort într-un mormânt
dar de vechime viu.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O rază de lumină

Ce bine e aici la tine,
Când zorii aduc lumină,
Tu eşti mereu lângă mine
Şi ai un lan de fericire.

Trec nopţile şi zilele se scurg,
Lângă tine renasc şi mă topesc,
Vreau să plec, dar tot lângă tine ajung
Şi viaţa mea cu tine o trăiesc.

Aroma ta e un plăcut parfum,
Vreau să-l simt la infinit,
Este acum un singur drum,
Acel a visului împlinit.

poezie de Eugenia Calancea (23 iulie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau să vii în gândul meu

Mă gândesc acum la tine
şi vreau ca noi să ne simţim bine,
vreau să vii în gândul meu
să ne împăcăm mereu.
De multe ori mă priveşti
şi ţi se pare că spun poveşti,
iar dacă vezi din ochii mei o lacrimă,
să ştii că vreau să-ţi spun iartă-mă.
Vreau să-mi dai şi tu dragostea,
că eu îţi voi aduce cea mai frumoasă stea,
chiar de va fi greu sau uşor,
eu cu tine aş vrea să zbor.
Tu eşti perechea sufletului meu
şi am nevoie de tine mereu,
să ştii că viaţa e plină de suferinţă,
la cei ce au bună credinţă
şi aş vrea să trecem peste toate uşor,
să ne ia timpul cu el în zbor.

poezie de Eugenia Calancea (30 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am în privire toată dragostea

Am un suflet cald ca de copil,
Tot timpul am fost un bun civil.
Am vrut o viaţă simplă fără averi,
Îmi vreau înapoi sănătatea mea de ieri.
Mă uit în zare dincolo de nori,
Gândesc să fiu bine până mâine în zori.
Nu pot să spun cum eu mă simt,
Durere e, nu vreau să vă mint.
Mă uit la mine şi ochii mei vorbesc,
Vreau să fiu bine că ei vă iubesc
Şi au în privire toată dragostea,
Iar luna e martoră când priveşti în ea.
Ochii mei sinceri au ceva de spus,
Că ei multe lacrimi în viaţă au strâns.
Să nu lăsăm din mână să ne scape,
Iubirea, caldura a celor d-aproape.

poezie de Eugenia Calancea (27 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am în privire toată dragostea

Am un suflet cald ca de copil,
Tot timpul am fost un bun civil.
Am vrut o viaţă simplă fără averi,
Îmi vreau înapoi sănătatea mea de ieri.
Mă uit în zare dincolo de nori,
Gândesc să fiu bine până mâine în zori.
Nu pot să spun cum eu mă simt,
Durere e, nu vreau să vă mint.
Mă uit la mine şi ochii mei vorbesc,
Vreau să fiu bine că eu vă iubesc
Şi am în privire toată dragostea,
Iar luna e martoră când priveşti în ea.
Ochii mei sinceri au ceva de spus,
Că ei multe lacrimi în viaţă au strâns.
Să nu lăsăm din mână să ne scape,
Iubirea, caldura a celor d-aproape.

poezie de Eugenia Calancea (27 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau gândul tău să-l citesc

Ce bine ar fi să ştiu ce gândeşti,
Că uneori mă întreb unde eşti?
Îmi place când ochii tăi strălucesc,
Dar vreau gândul tău să-l citesc.

Vreau să nu fii o dilemă pentru mine,
Că uneori am întrebări despre tine
Şi vreau să descifrez din tainele tale,
Că inima mea vrea să fii în a mea cale.

Fluturi din stomac încă nu au zburat,
Dar ştiu că poate fi adevărat,
Să-mi închipui că eşti lângă mine
Şi că mă-ntorc mereu la tine.

Inima ta bate pentru mine
Şi ştiu că şi eu am dor de tine,
Doar vântul mă trezeşte-n noapte,
Şi mă trezesc cu gândul plin de şoapte.

poezie de Eugenia Calancea (3 februarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mică lacrimă

Eu am o lacrimă în ochii mei,
Cu mâna vreau să o pot şterge,
Că vreau să te păstrez în ei
Şi dorul meu de tine ar plânge.

Cu tine-n ochi şi chear în suflet
Iubirea ta n-o pot atinge,
Iar ochii mei vor fi mai trişti
Şi-n veci nu vor mai plânge.

O lacrimă de-a ta de-ar fi,
Acolo gândul meu l-aş ţine
Şi-un gând în inimă ar înflori
Ca atunci când eram cu tine.

Ţi-aş da căldură, dacă vrei,
Că am sufletul fierbinte
Şi dor cu linişte în ochii tăi
Aşa ca tu să mă ţii minte.

poezie de Eugenia Calancea (24 septembrie 2018)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-le aripi

În gândul meu firav de lut albastru,
Am îndrăznit să cred că îmi exişti,
Sperând că universul, printr-un astru,
Mi-aduce un răspuns pentru cei trişti

În jurul meu e-atât de gri, de frică,
Ei nu mai ştiu de ce aici mai sunt,
Se pierd în grija zilei şi abdică,
Devin o umbră sumbră pe pământ

În jurul meu descătuşez vibraţii
Ce au uitat normalul, sau nu-l ştiu
Şi simt bătăi de inimi, respiraţii,
Care mă fac să nu mai vreau să fiu

Arată-le o cale, numai una,
Alege Tu, nu cred că ei mai pot,
Sau de o fac, trăirea ca nebuna,
Transformă totul într-un trist complot

Nu prea mai au răbdare, n-au de unde,
Sunt doar făclii care se sting pe rând,
E prea mult întuneric, îi pătrunde,
Iar eu îi văd cum pleacă, suspinând

Alungă norii cât mai au putere
Şi lasă raza Ta în jurul lor,
Să uite toţi de griji, ce-s efemere,
În drumul către mâine, către zbor

poezie de Adi Conţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu, întuneric...

Întuneric din care m-am născut,
te iubesc mai mult decât iubesc toate focurile
care străjuiesc lumea –
pentru că focul creaza un cerc de lumină în jurul oricui
şi-apoi, dincolo de limitele acestuia,
nimeni nu mai ştie nimic despre tine.

Dar întunericul atrage spre el totul –
forme şi focuri, animale şi... pe mine;

cât de uşor le-adună pe toate! –
forţe şi oameni –

şi este posibil ca o mare prezenţă să se mişte-alături chiar acum.

Eu cred în nopţi.

poezie de Rainer Maria Rilke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vreau să m-acuzi

Se vede că nu ai trăit
suficient lângă mine
că să-nţelegi, tu ca iubit,
ce simt şi ce mă doare.
E bine să-mi desluşeşti,
culorile sufletului şi muzica făpturii,
ca să vezi cum sunt azi
şi-ntotdeauna.
Nu vreau să m-acuzi,
sau să mă judeci,
pentru ce sunt, dar mai ales
pentru ce nu sunt pentru tine.
Încearcă să fii pentru noi,
iertătorul dulce-amar
în ceasul judecăţii.

poezie de Eugenia Calancea (26 martie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau dragoste şi armonie să strâng

Anii trec greu după o despărţire
Şi toate îţi vin în minte ca o amintire,
Ai vrea din nou să fii cu mine-n zbor
Că nu se ştie când am să mor.

Tu eşti acum în viaţa mea,
Dar simt că bate mai greu inima,
Vreau să te cunosc mai bine
Ca să-mi fie zilele mai senine.

Vreau ca din noapte până-n zori
Să visez la ochii tăi strălucitori
Şi te rog nu mă-ntreba
Cum aş putea asta schimba.

Multă căldură îmi doresc,
Ca toată viaţa să te iubesc.
Vreau s-avem doar armonie
Că-n viaţa noastră e multă filozofie.

Te rog să gândeşti şi tu ca mine,
Că vreau bucurie ştii prea bine
Şi ştii că vreau să nu mai plâng,
Vreau dragoste şi armonie să strâng.

poezie de Eugenia Calancea (28 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe tine

De ce te vreau pe tine, nu pe el?
D-apoi n-ai tu ochii căprui?
Nu eşti tu tânăr şi rebel?
Si mânios cum altul nu-i?

Te vreau pe tine nu pe el,
Că tu ai buze mai cărnoase
Şi esti aşa de subţirel,
Şi-ai mâini atâta de frumoase.

Pe tine te vreau, nu pe el,
Tu mângâi mai uşor şi nu mă doare.
Hai nu mai sta-ncruntat, zâmbeşte,
Sunt eu, femeia care te iubeşte.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eşti cel mai mare dar

În stele, în noapte tu eşti partea bună,
Mă bucur, cănd nu e furtună.
Eşti ceva bun pentru sufletul meu,
Eşti gândul în iarnă ce nu mă lasă la greu.
Eşti liniştea ce-mi dă aripi în patima nebună,
Albastrul nesfârşit într-un amurg din strună.
Eşti etenul răsărit, când viaţa m-a înfrânt
Şi mă minunez de-am început să cânt.
Tu cu felul tău, eu vreau să-ţi mulţumesc
Şi nu te las să pleci, simt că din nou trăiesc.
Simt din nou bucuria şi o simt din plin,
Că din ninsoare şi vânt eu văd doar senin.
Văd aşa cum eşti, ca cel mai mare dar
Şi vreau să nu fie viaţa în zadar.

poezie de Eugenia Calancea (4 ianuarie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ziua rea nu vreau să vină

Alerg cu aripile-n vânt
Şi văd de sus totul pe pământ.
Văd lumea plină de trăire
Ce-aleargă mult în neştire.
Spun asta cu gând înflăcărat,
Dar nu pot să schimb cerul înstelat.
Văd de sus o prăpastie pustie,
Nu vreau ca drumul oamenii sa-l ştie,
Noi ştim de soare şi de ploaie rece,
Dar şi de timpul care trece.
Vreau şi eu să înţeleg
Ce se întâmplă cu pământul întreg,
Nu vreau pustiu el să rămână,
Şi ziua rea nu vreau să vină.
Putem s-alergăm spre-o-nsorită cale,
Iar sufletul să nu cânte-a jale.
Viaţa bună oamenii să guste
Şi toate cărările să fie robuste.

poezie de Eugenia Calancea (8 noiembrie 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Florile albe

Aduc puritatea mereu la tine,
Florile albe ce sunt iubire
Şi vor să-ţi amintească de mine,
Ca să trăieşti în fericire.

Nu vreau să ai inima de ghiaţă,
Vreau să fii într-un loc feeric,
Aşteptand surâsul tău pe faţă,
Să-mi spună ceva romantic.

Floare albă, floare de lumină,
Ce-n grădină înfloreşti,
Fă ca razele să vină,
Ca apoi să te măreşti.

Nu vreau ca florile să se scuture-n noapte,
Când vântul le-nclină tare,
Vreau s-ascult ale tale şoapte
Şi florile-n braţele mele să zboare.

Flori albe, multe, fără nume,
Zboară la mine cu dorul tău,
Aduc lumină-n astă lume
Şi-nfloresc destinul meu.

poezie de Eugenia Calancea (9 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Reverie

Zbor... zbor şi dau de univers,
Acolo mă întâlnesc cu întunericul si misterul,
Ce mă afundă după 15 straturi de univers,
Într-un alt univers;
Acesta e făurit din gânduri călătoare
Uitate prin neant, peste tot şi nicăieri;
Acesta e cuibul lor...
Un gând plânge că şi-a pierdut iubitul,
Altul e un gând care aleargă într-un cerc continuu
Şi spune că are de gând să facă o sută de lucruri uimitoare
Pe care nu le face, doar aleargă în cerc...
Omul a murit de mult,
Dar visul neîmplinit încă duce o luptă în univers. Frica l-a oprit...
Merg mai departe de aceasta vale a plângerii
Şi dau de gânduri visătoare, de gânduri de iubire,
De toate gândurile ce dansează şi se creează nestingherite din capetele oamenilor,
Unele sunt mai ceva ca ciupercile, de cum se înmulţesc!
Eu plec pentru că nu vreau sa fiu pierdută-n gânduri...
Nu mă uit pe unde merg şi cad din acest univers,
Mă las purtată de praful de stele până la Dumnezeu.
Acolo totul e lumină, dar nu arde.
Simt că sufletul meu devine una cu lumina, de parcă şi-ar fi găsit puzzle-ul.
E un sentiment minunat!
Nu mai vreau să plec de aici...

poezie de Veronica Ştefania Dănciulescu din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Renunţare şi dorinţă

Nu mai vreau ca să trăiesc în fum,
Vreau în viaţă să-mi aleg alt drum.
Nu mai vreau să rătăcesc în ceaţă,
Vreau să-mi construiesc o nouă viaţă.

Nu vreau să trăiesc doar în minciună,
Vreau adevărul să poarte o cunună.
Nu vreau ca întunericul să mă sperie,
Vreau să primesc lumină, puzderie.

Nu vreau să mă stăpânească plânsetul,
Vreau să-mi lumineze faţa, zâmbetul.
Nu vreau privirea să-mi fie-ntunecată,
O vreau senină, de grijile lumii scăpată.

Ajunge! De prea mult rău mi s-a scârbit.
Vreau binele să fie de toţi oamenii primit.
Vreau de-acuma un soare nou să răsară
Şi-n viaţa mea să fie veşnic primăvară!

poezie de Dumitru Delcă (ianuarie 2011)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!