Suflete ce nu cuvântă

Sunt oameni care
Au abisuri atât de adânci
In suflet
Căci cel de la Mariane
E o simplă gropiţă in obraz
Cu care le acoperă
Pe cele neştiute de lume
Şi acolo trebuie să intri
Tandru şi suav
Să nu trezeşti din noi
Mâluri tulburi de amintiri
Depuse in stalacmite şi stalactite
Ca niste spini interiori înfipti
Si uitaţi de cei ce i-au iubit...
Dar acesti oameni au o slăbiciune
Pentru şerpi de Lock Ness
Ce se infiripă nevăzuti
Si ucid iar delfini
Inimii..
Respingând corăbiile exploratorilor
Ce caută nevăzutul şi simţirea ce nu a fost simţită
In lumea sufletelor ce nu cuvântă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Întorc privirea minţii să ucid urmele
In haită dispar în pestera trecutului
Şi împietresc în stalactite, stalacmite
Zăbrele luminii spre căpătul prezentului

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zbiri trandafiri

Au înflorit iar trandafiri
Dar când au fost doar braţ de spini
Cine oare i-a iubit tanini
Infipţi inimii ca nişte zbiri

Precum în ale noastre iubiri
Ce se ucid venin în ofiliri
Când numai suntem plini de-nfloriri
Nerăsărind din furtuni, ninsori

Din golurile noastre muguri
Comozi în a arunca şi tăia
Ce pare defect şi neavând flori
Fără răbdarea de a retâmâia

Privirea, sufletul cu răni spini
De unde se ivesc cei mai frumoşi
Trandafiri tanini în irişi
Ce răsfiră petale calde inimii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fără umbrelă

Şoaptele ploii de vară
Mi se preling tandru pe tâmplă...
Lumea speriată ca de umbră
Fuge în turmă sub umbrelă.

Ea-mi cântă, demone cântă
Noi stropii suntem versul ce-ncântă!
Cu metaforele florilor
Ritmul verde al câmpurilor...

Privirea fără umbrelă
Simţirea, simplului, simplă

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nestematele inimii se nasc din cele mai adânci şi telurice frământări.

aforism de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Plase de cuvinte

Inchis intr-o călimară
Intr-o lume de vise
Interzise şi proscrise
Caut să le dau glas, cuvinte
Dar le aud prin ecouri
Scrijelite de stilouri
Ce stau ca nişte plase
Pe alte file intinse
Să inhaţe răpitoare
Din marea de cerneală
Orice pare strălucire
Pentru a lor preamărire...
Apoi ca niste rechini
Sfâşie pe acei delfini
Care vor să rupă plase
Ce vânează din cuvinte...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cinste vouă, eroi ai neamului meu!

Pe undeva in munţii nostri
Se ridică un templu cu crez suplu
Al tradiţiei dacice adorată de Eminescu.
Si eu in faţa acestor ctitori
Sunt un simplu bolovan
Ce stă împietrit de uimire
In faţa onoarei şi cinstii
Cu care acesti minunaţi oameni
Pe care voi ii huliţi
In Academie
Ce sfinţesc crezul patriotic
Cu psalmul neamului nostru
Inălţat intr-un monument
Ce va arăta generaţiilor viitoare
Că printre noi ascunşi
Sunt oameni de valoare
Ce ridică pentru generaţiile viitoare
Catedrale de nemurire
Pentru Sfânta Românie!

Cinste şi preţuire
Domnului Teofil Bradea!
si
Doamnei Dagdlen Viorica Ilinca!

In faţa cărora eu sunt un cuvânt infim
In preţuirea care o arată ei:
Daciei noastre străbune!

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea

De-aş avea puterea
Aş fugi cu toată
Tristeţea din lume
Aş lua şi ura

Curiozitate morbidă
Aş pune-o in buzunar
Avaria sub pălărie
Să-mi imbogătească pleata

Şi voi fii cel mai fericit
Din această lume
Ştiind că oameni
Sunt fericiţi

Fără mănie, ură, avarie
Şi eu cu tristeţea
Imbătând-o cu curiozitate
Să mă intrebe năucită

De ce sunt fericit
Când toată e in mine
Şi zâmbesc de o ucid

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prostia

Prostia e mai mare decât pare
Trebuie să intri in turma ei
Pentru ai vedea imensitatea
Când numai poţi iesi din umbra ei
O sumă de umbre care se cred mari
Şi văzute asa de cei care le adulează

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine mai iubeşte...

Între flori preamăriţi
De toamnă răstigniţi,
Cu brumatele giulgii
înveliţi, ruģiniţi..

Mor iar,.. hervuvimi.
Galbeni, roşii şi albi..
Cu mirosuri divine,
Cine mai iubeşte,.. spini

Şi cum sunt şi trandafiri..
Aşa suntem noi, oameni
în iubiri.
Si cum mereu nu putem fii..
înfloriţi.
Cine mai iubeşte,... spini

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu uitaţi

În lumea actuală a poeziei
Au apărut"zei", stăpâni filei!
Nişte mârşavi doar de doi lei
Ce nu lasă lăstari să scrie şi ei.

Hăituindu-i şi ponegrindu-i
Pentru fadă camătă, juisându-i
Cu salive de varani scârne!
Ce se împoţonează cu pene

De la menestreli mult prea sfioşi
In faţa acestor păduchioşi!
Ce sug inspiraţia cu declaraţia,
Că ei! Mârşavii, stăpânesc poezia...

Când ea tărâmul alb al viselor
Nu e al măstilor si amăgirilor
Supusă vânătorilor de femei
Sugacilor! Ce nu stiţi ce e,.....
Mercur de tei.

Ce arde poetul pe file în scrum
Tânjind doar să fugă de pe aici
Dintre acesti condeiari macaci
Supuşi condeiului de banană cutum....

Prin Uniuni şi cadaverice
Dezmăţuri şi multe banchete...
Plătite de curvele politice
Să nu-i atingă in satire deocheate!

Când ţara e în lacrimi grele
Cu lumânări in rugăciunile...
Bătrânilor in conseve de azile
Să vină moartea să le ia zilele!

Cu copii analfabeti supuşi
Apoi in mase pentru distinşi
Politicieni ordinari, slăviţi
De voi scriitori preacurviţi

In Iude mârsavi şi mişei
Punând lanturi pe condei..
Şi lastari poeziei îi tăiati
Să rămâneti singuri laureaţi

Pe poezia care o juisaţi
Pentru un pumn doar de arginţi..
Voi, voi! Ce pe mine nu mă ştiţi!
Dar vă asigur katana o să auziţi...

Când veti de file măturati
Ca niste excremete de porumbei
Pe file rămasi prea toleraţi
De acesti lăstari singuri lăsaţi..

Căci eu vă promit cât voi trăi
Vă voi vâna primate şi voi hăituii
In jungla care e in poezie..
Să nu uitaţi eu sunt harpie

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trandafirul iubirii

Răsarit cu şoaptă de frunză confuză
Lumea nu-l băga în seamă
Incet câte un spin-i apărea suav.
Toţi începură să strige cu frică...
Ne va inţepa... şi vom sângera!
Dragostea oarbă la imbrăţişat
De nu ştiu câte ori a oftat
În spini... numai ea ştie...
Şi... minunătie...
O adiere o strigă cu şoaptă nemaiauzită
De nimeni, de nimeni simţită..
Si orbă cum era, dragostea,
Se aplecă să o simtă mai aproape
Petalele o sărutară,
Lumea in turmă privea invidioasă
Cum, cum nu văzură şi simţiră
Iubirea care răsăre!
De nu fugi de defecte
Şi le săruţi...
Cu dragoste...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De noi cu noi din noi

Tăcerea dărâmă pieptul
Să ne răsară cuvântul
Vrând a dorului părere
Ce sacrificiu-şi cere..

Căci in orice război
Purtat de noi cu noi din noi
Nu putem fi niste eroi
Făr umezeală şi noroi

Spărgând coaste ghimpate
Cu şoapte-ncurajate
De inima ce-mi bate
Ca artileria in salve

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea frumoşii tăi demoni

Dintre toţi îngerii tăi
Îmi plac cei decăzuţi,
Care mă aşteaptă să-i
sărut, tandru să mângâi.

Prea frumoşii tăi demoni
venini.
Ascunşi in amintiri
Altoiţi cu amăgiri
Cu braţe pline de spini..

Lăsă-mă să-i infloresc
În negri trandafiri
În iubire să-i roşesc
Pe obrazul tău, purpurii..

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem lui Cioran

Să o crezi tu!
Că o lacrimă are rădăcini
mai adânci ca un zâmbet..
Zâmbetul le are in cerul nesfârşit!
Lacrima într-un strop de lut pe albastrul
lui infinit
Dar noi oameni vedem ce e mic
Refuzând imensitatea unui sentiment

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unii oameni vin şi pleacă şi sunt uitaţi. Sunt însă alţi oameni care fac parte din destinele noastre. Ei vin, pleacă, dar nu sunt niciodată uitaţi. Ei vin, pleacă, dar şi după ce pleacă, rămân aici. Nu pleacă niciodată cu adevărat dintre noi.

citat din C. JoyBell C.
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomul, pom ramâne-ntre pomi
Floarea, floare între spini
Omul greu printre oameni
Răsare frunze de măslini

catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele mai iubitoare inimi sunt pline de spini, precum trandafirii.

aforism de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Muzica inimii

Şapte zile mi-ar ajunge..
Să-mi naşti o lume dulce
Plămădit din lutului rece,
Clipei ce vine şi-mi trece

Topindu-mi quarţul stelar
În globul tău de tanin cristal,
Să-ţi fiu tandru în piedestal
Toc cu sunet mortal, solar.

Timpului ce ne-nlănţuieşte
În umbra pietrei măcinată...
De dorul ce mă risipeşte
In praful cu contur de cretă.

De pe caldarâmul ăst rulant
Ce pare un trai prea elegant!
În care noi ne împachetăm
Şi frumos ne recolorăm.

Ambalajele ce sunt vândute
Morţii cu clipe multe slute..
Nimeni nemaivrând să asculte
Muzica din cutia inimii

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce paradox! Cu cât ne înmulţim, sunt mai puţini oameni printre noi...

aforism de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ca oricare...

Ca oricare... am iubit,
Oameni cu suflet de ceară,
Ochi de-albastru infinit,
Sau priviri - cafea amară.
Strâns-am şerpi în partea stângă,
Lângă-al inimii tic-tac,
Ce-au făcut-o să se frângă,
Muşcând-o... fără de leac.

Ca oricare... am plâns nopţi,
Înecată-n lacrimi-sare...
Tot bătând la-nchise porţi,
Rana pumnului mai doare.
Am dat tot, pentru nimic,
Crezând în poveşti cu zâne,
Mi-am dat sufletul "în plic",
L-am luat înapoi... fărâme.

Ca oricare... am căzut,
Pradă gândurilor sumbre,
Când cei care m-au avut,
Au devenit nişte umbre...
Precum gheara pe retină,
Mi-a fost amintirea lor,
Iar durerea, fără vină,
Camarad obrajilor...

Ca oricare... am răzbit,
După-atâtea lupte grele,
Astăzi sunt... om fericit,
Mândră de rănile mele.
Le port ca nişte medalii,
Oferite de destin,
Ale inimii, vitralii,
Ce-a iubit sincer, din plin.

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!