Balada voalului căzut (sau catehism eretic)

careva a spart geamul
la barul de noapte
un fluture, probabil acelaşi
emigrat aici pe buza Fecioarei din piatră
din colţul străzii

orbul, prosternat, îi aprinde o lumânare
tot oarbă, ce ştie el!...
o lasă la picioarele Fecioarei -
dorinţa tainică i se împlinise chiar înainte de rostire
în sinele luminos

duhul fetei ucise
în barul altei nopţi, demult
abia acum ieşi prin spărtură -
voalul ei franjuri atinse răcoros lumânarea
şi umbra fluturelui

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

La barul de noapte

S-au găsit la una mică,
După o formulă veche:
Ea, o fată singurică...
El, un om fără pereche...

epigramă de Eugen Coţa din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La barul din sat

Trei amici, voinici, intrară.
Zi de vară, până-n seară,
Minunat ei s-au distrat.
Unul doar... fu-njunghiat.

epigramă de Teodor Portărescu din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumânarea din glastră şi tusea din geam

aseară
înnebunit de spaimă
îngerul mi-a bătut în geam
mi-a şoptit bâlbâit
că nimeni nu ştie
cine e de fapt stăpânul morţii
uite, seceră de-a valma
cu aceeaşi furie oarbă
atât în cer cât şi pe pământ
a înjurat cu năduf
şi a fugit în noapte
bâldâbâc bâldâbâc zice Urmuz
după care se-ntoarce degrabă
în fabulele sale mofluz

de atunci nu mi-am mai văzut
îngerul licărind în fereastră
i-am aprins o lumânare
şi atât
deşi mereu îmi pare
imaginea lui pângărită în geam
de bale cereşti
dar niciodată nu am avut curaj
să le şterg

acum că s-a făcut dimineaţă
tuşesc şi mă uit
după lumânarea din glastră
de afară se aude cum latră
câinele meu şchiop
de furie vecinul aruncă
în el cu o piatră
lumina se tulbură
şi se face iar
şi parcă prea prea repede
noapte

Dumnezeu a murit
urlă pe străzi
răspândacul primăriei cereşti
bună dimineaţa noapte
bine ai venit
lângă mine orbul îşi plânge
ochii scurşi

goi şi înfriguraţi
la marginea cerului
aşteptăm să ne îmbrace sfinţii
cu trupuri de carne
şi cu pantofi sport

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Andreea Marin, animatoare de o seară la barul "Twice"

Pentru a UNICEF-ului "cinstire",
Ea s-a dus să se "inspire".
"Distinsa" doamnă "ambasador"
Era pe post de animator.

epigramă de Mike Farkas
Adăugat de Mike Farkas
Comentează! | Votează! | Copiază!

La barul fetei

Pentru mine-i vânt de toamnă
În gândire şi-n idei,
Dar, la bar, această "doamnă"
Mi-a zis "Nene... ştiu ce vrei!...

epigramă de Eugen Coţa din arhiva personală a lui Gheorghe Culicovschi (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

La geamul meu

la geamul meu nu bate nimeni..
doar noaptea-n somn pare s-aud
acelaşi glas venit din vremuri
de demult

la geamul meu nu bate nimeni
se scutur crengile de nuc
când vântul este prea puternic
şi-l ascult

la geamul meu nu bate nimeni..
doar razele de lună reci
îmi spun acum... că niciodată
nu mai treci.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chintesenţă

Doamne! Arde lumânarea
Şi mai e din ea oleacă,
Când se lasă înserarea,
Lunga noapte nu mai pleacă.

Te rog, Doamne, lasă ziua
Să mai stea împrăştiată,
Lasă Doamne, să stea clipa
De o rază, agăţată.

Doamne! Unde e speranţa
De lumină şi de viaţă?
Frunza, floarea colorată,
Este verde şi nu-i moartă.

Doamne! Arde lumânarea
Şi pe jos e-atâta ceară,
Trupul ei se scurge leneş
Ca un tuş din călimară.

Eu înmoi în el penelul
Să îmi amintesc de vară,
Lasă, Doamne, lumânarea
Şi-o înalţă să nu piară.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

noapte de august-
pe obrazul fecioarei
prima lacrimă

haiku de Mariana Babiuc Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorinţă

Mai lasă-mă să-ţi susur un izvor sub pleoape,
citeşte-mă din gânduri aşa cum tu o ştii
şi lasă în stomac toţi fluturii să-ţi scape,
iar tot ce nu-i iubire să plece în pustii.

Un crâmpei de raze în ochii tăi primeşte,
el este trupul fecioarei trecut peste prag,
lumina ce absoarbe umbra şi-o uimeşte
cu-atâta învelire în dragoste şi-n drag.

Mai pune-mă să-ţi spânzur cireşe la urechi,
în vise să înghesui dorurile pline
ca plopii să rămână de-acum pe veci perechi
şi farmecul trecut rodească-n cel ce vine.

Lasă-mi adierea acelui vânt de vară,
să mă cuprindă-n voalul dorinţei circumspect,
iubirea-n arşiţă se apropie de seară
şi frunza prinde-n ramuri tomnaticul aspect,
iar timpul vieţii se macină într-o moară.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

LUMINA DINTR-O LUMÂNARE

Lumina dintr-o lumânare
E de ajuns ca pe o cruce,
Să crească mugurul de Soare
Ce pe pământ Cerul ne-aduce,

De-aceea viaţa e Lumină,
Vin nopţi degeaba peste lume,
Că nu-nving flacăra divină
Nici nopţi, nici bani, nici mari de nume;

Lumina e în fiecare
Şi Dumnezeu ne însoţeşte,
De la botez, cu-o lumânare
Până la timpul ce-asfinţeşte.

Lumina dintr-o lumânare
E strop chiar din Lumina Vieţii,
Pe care-o cer fără-ncetare
În ruga lor, prin vers, poeţii!

poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Charlotte: Cât timp rămâi aici?
Bob: Mă găseşti în barul ăsta toată săptămâna.

replici din filmul artistic Rătăciţi printre cuvinte, scenariu de Sofia Coppola (3 octombrie 2003)
Adăugat de Georgiana Mîndru, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vedea

numai sânge şi urină pe jos
în tot barul şi pe hol era la fel
s-au luat amprentele
căuta ceva inedit cu ochii lui
un indiciu care să-i aducă pe tavă
făptaşul sau făptaşii
se gândi să facă meditaţie yoga
simţea cum îi fuge camera de sub el
picioarele îi tremurau
comandă unui agent: cheeseburger
cu ceapă prăjită şi fără sos
şi fără varză tocată mărunt

oamenii ăia n-au murit de doruri multe
sau de sete în faţa paharelor
pline cu whisky şi tequila şi vodcă
moartea se adăpase din belşug
probabil că mulţi erau sub influenţa
amfetaminelor şi au avut
sistemele nervoase centrale stimulate
au primit şocul trecerii fără frică
a fost ceva cât se poate de firesc
parcă au mers la supermarket

moartea i-a unit într-o frăţie
au trecut în lumea umbrelor
cu vină sau fără vină
şi el trebuie să vadă cine a tras
de ce a tras nu conta

vedea barul nichelat şi cioburile
de sticlă înmuiate în băutura amestecată
mirosea a băutură şi sânge
voma îi presa plexul solar
ar fi tras nişte ketamină

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Emoţii la căpătâiul bolnavului

Acum, că a venit Salvarea,
Eu m-am oprit din tremurat
Şi sunt chiar foarte împăcat
Că pot... aprinde lumânarea.

epigramă de Ştefan-Cornel Rodean (2011)
Adăugat de Ştefan-Cornel Rodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

scândurica

Cu tâmplele încuiate am plecat
în grădina unde cresc
oglinzi – răsucite vara asta, de la arşiţă

braţele-mi sunt corzi de leagăn
pe scândurică
un copil bătrân şi posac, lent mişcă înainte
înapoi
o frunză, nici nu ştiu de unde, îi cade
în palmă – se uită, îşi ghiceşte trecutul: dacă
ar fi lua-o la dreapta atunci… de demult, Ehei!

Un fluture nechemat
îi provoacă visul şi visul contraatacă –
verifică dacă-i viu să-i viu precum lumina
desface sânul unei flori anume – anume pentru că
niciunde nu există floare oarecare – ascunsă-n carnea
sticlei din oglinzi aici crescută cheia ploii
şi-a tâmplelor spre mine
deschide –
se află acum cine împinge leagănul… înapoi
înainte

mă-ntorc, da, las perspective, da, las scândurica…
goală.

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

SONETUL VREMII CE-A TRECUT

Aş vrea să relatez un fapt divers,
Trăit chiar ieri, în sânul lunii mai,
Pe drumul către piaţă, c-un tramvai
Şi-adânc gravat în suflet, de neşters!

Cum am urcat, am zis că sunt în Rai:
O mândră-şi expunea prin univers
Picioarele – perfecte ca un vers
Din Dante sau ca parcul din Versailles!

O-ncing cu vechi ocheade de-amorez
Şi, Har Fecioarei, zâna mi-a zâmbit,
Făcând ca tandre intrigi să visez...

Ea, sprintenă-n picioare a zvâcnit,
Cedându-mi locul... însă ripostez:
De te strângeai niţel, l-am fi-mpărţit!!

sonet de Petre Ion Florin Vasilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă realizezi cu adevărat că absolut orice imagine, orice trăire care vine şi pleacă nu este reală, pentru că Sinele este chiar Acum şi chiar Aici, pentru că Sinele este veşnic, Sinele îl eşti dinaintea corpului şi vei fi după ce corpul nu va mai fi, îl eşti chiar în această clipă, atunci în mod automat vezi că tot ceea ce vine şi pleacă nu este Sinele. Poate o experienţă care vine şi pleacă să fie Sinele? Iată de ce zic că Samadhi nu are nici o legătură cu Sinele. Samadhi este o stare indusă de minte, creată de minte în urma unei practici.

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, Doamne, văd!

O, Doamne, văd!
Abia acuma văd!
Abia acum-au toate-n viaţă rost!
Abia acum cînd toate s-au schimbat
cu-adevărat,
abia
acum
încep
să văd
ce-am fost!
O, Doamne-aud!
Abia acum aud!
Abia acum răsună glasul Tău!
Abia acum mă bucur să Te-ascult
atît de mult
pe cît am fost de surd,
de-ngust,
de rău!

O, Doamne, merg!
Abia acuma merg!
Abia acum simt calea sub picior!
Abia acum de Duhul Tău atras
fac primul pas.
Şi-acum
aş vrea
s-alerg,
să cînt,
să zbor!

O, Doamne sunt!
Abia acuma sunt!
Abia acum cu-adevărat trăiesc!
Abia acum, în tot ce-i pămîntesc,
pot să mă-nfrunt.
Şi-acum
aud
şi văd
şi merg
şi sunt.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

rătăcire

nu ştiu
ce zi este astăzi din cele şapte
din cele treisuteşaizecişicinci din cele…
nu cumva sunt mai multe zile în ziua aceasta?!
…un fel de întâlnire a lor
de împreunare a ceasornicelor în dans iar eu
nu-s spectrul ei dedesubt, sub moara aceasta mestec
crescute din cadrane ierbi amare singur
în înăuntrul meu răstignit

de-aş fi
de mi-ar spune careva cu precizie ce-ar schimba –
ar fi «speranţa» nu doar umbra
cum aş şti s-o recunosc?!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

rătăcire

nu ştiu
ce zi este astăzi din cele şapte
din cele treisuteşaizecişicinci din cele…
nu cumva sunt mai multe zile în ziua aceasta?!
…un fel de întâlnire a lor
de împreunare a ceasornicelor în dans iar eu
nu-s spectrul ei dedesubt, sub moara aceasta mestec
crescute din cadrane ierbi amare singur
în înăuntrul meu răstignit

de-aş fi
de mi-ar spune careva cu precizie ce-ar schimba –
ar fi «speranţa» nu doar umbra
cum aş şti s-o recunosc?!

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Mariana Fulger
Comentează! | Votează! | Copiază!

Anabel Lee

De demult s-a-ntâmplat, de demult...
Era lângă-o mare cu ape-argintii,
O fecioară trăia, şi poate c-o ştiţi,
O fecioară, Annabel Lee;
Şi trăia doar c-un gând - s-o iubesc mereu,
Şi trăia - să mă poată iubi.

Eu - un copil - şi ea un copil,
Lângă-o mare cu ape-argintii,
Ne iubeam ca un cântec mai presus de iubire
Ca un cântec - Annabel Lee;
Şi priveau, pizmuind preacurata iubire,
Chiar serafii de sus, din tării.

Şi aşa s-a-ntâmplat că-ntr-o zi, demult,
Lângă marea cu ape-argintii
Un vânt de pustiu s-a iscat dintr-un nor,
Îngheţând-o pe Annabel Lee;
Măritele-i neamuri au dus-o departe.
Departe de mine, spre miazăzi,
Şi-au închis-o în mormântul de piatră,
Lângă-o mare cu ape-argintii.

Chiar serafii, nicicând fericiţi ca noi,
Pizmuindu-ne priveau din tării -
Da, aşa s-a-ntâmplat (şi cu toţii o ştiu
Lângă marea cu ape-argintii)
Că-ntr-o noapte un vânt se-abătu, geros,
Îngheţând, ucigând pe Annabel Lee.

Dar iubirea ne-a fost mai presus de iubirea
Celor mai bătrâni decât noi, doi copii -
Celor mai înţelepţi decât noi, doi copii -
Şi nici îngerii de sus, din tării,
Nici demonii din funduri de-ocean
N-au să poată vreodată visul meu despărţi
De-al frumoasei Annabel Lee.

Şi, prin noapte, urcând, luna-mi pare un gând
Al fecioarei Annabel Lee;
Şi din ochii stelari eu văd ochii ei mari,
Ai frumoasei Annabel Lee;
Şi în fluxu-nnoptat lângă ea stau culcat,
Lângă draga, iubita, logodnica mea,
În mormântul din ţărmuri pustii,
Lângă ţărmuri cu valuri pustii.

poezie celebră de Edgar Allan Poe din Poezii şi poeme (1964), traducere de Mihu Dragomir
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!