Delfină-mi Românie
Se dărâmă totul în jurul năpârcilor
Rujeoala sărută copii, ucigător
Kama Sutra acordă poziții-n putere
Și averi câstigate mult prea lejere
Bătrâni țin religie sfântă, rugă spre moarte
Copii au uitat să mai viseze din carte
Politica e o afacere pe spate
De voci dezbinate ce urăsc, mute
În rânjet de figuri belzebute
Ce-nlănțuiesc viitorul in ocnele crude
Cu hoarde străine ce mușcă-n baracude
Sfânta delfină și dulce-mi Românie
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Noi... vrem copii?
Faceți rugă la stat pentru bani de copii,
Nu mai știți nici ce înseamnă pe lume să vii,
Calculați matematic nevoi de valori,
Nu mai știți care-i rostul să naști, sau omori.
Sunteți bandă rulantă în pornire nebună
Spre o lume de a cere averi și pe Lună.
Nu contează dorința, nevoia, plăcerea
Ați ajuns doar să credeți că mică-i averea.
Vindeți case, pământuri, trăiți cât mai bine,
Fără a avea și dorința a celui ce vine.
Faceți credite multe, vreți salarii mai mari,
Nu le știți datoria, nu creați cărturari.
Aveți bani să plătiți, cumpărați aparate
Nu gândiți viitor ce de prunc vă desparte.
Mame sunt doar femeie, nu mai dau ca să sugă
Nu ascultă de plânset, nu înțeleg nici de rugă.
Nu îngrijiți de nimic, dați copiii la doici,
Sunteți demni de rușine ca bietele scoici
Fără ochi, fără suflet cu mințile gherle
Să producă mai mult, să se umple de perle.
Va veni însă ziua când totul expiră
Și copilul uitat..., nu va plânge de milă.
Și asemeni va fi cu ambiții deșarte
Fără pic de... plecare spre-o crâncenă moarte.
Insensibili produși ai materii vii,
Ce nu știu de vreodată... fost-au voștrii copii.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 martie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Bătrâni și copii
Acești bătrâni, acești copii
Ar fi, dar parcă nu ar fi,
Sunt unii nord și alții sud
Și lacrima nu și-o aud.
Ca-ntr-un complot diavolesc,
Părinții dintre ei lipsesc,
Își zic bunici, își zic nepoți,
Străinătatea strigă-n toți.
Acești copii, acești bătrâni
Sunt zilierii tristei pâini,
Fiorul dintre ei s-a dus
Și rudele, cu ei nici nu-s.
Niște copii în țarc vulgar,
Niște bătrâni în bestiar,
Furtună i-a adus aici,
Nu-și sunt nepoți, nu-și sunt bunici.
Copiii n-au ce-și aminti,
Bătrânii nu mai nasc copii,
Imaginile lor se cern
Spre paradis și spre infern.
Și pân' s-ajungă la sfârșit,
Au de trăit și de murit,
Ca vietățile-n nisip
Ei nici nu-și seamănă la chip.
Așa au fost, așa rămân,
Ce e copil, ce e bătrân
Bătrânii-n iadul propriu zis,
Copiii-n veșnic paradis.
Purtându-și umbrele în mâini,
Ce triști copii, fără bătrâni,
Cu ochii pătimiți de vii,
Ce triști bătrâni fără copii.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumea fără copii
Cum ar arăta...
Jocuri, jucării, colinde moarte
Cimitire de șotroane
Grilaje.. coarde de sărit
Cruci balansoare
Clopote scrănciobe
Icoane tobogane
Geamgii ar da faliment
Căței străzii triști
Orașe cenușii cu pereți curați
Grădinițe și școli mausoleuri de veselie
Flăcări de plastilină lumânări
Caiete mâzgâlite fotografii
Și oare... fără copii
Noi adulți... vom mai iubi?
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-mi fie...
Să-mi fie cumva frică... de moarte
O aud în ale voastre șoapte.
Si vreti si oare și de noapte?
E destulă aici printre fapte...
Si de umbre vreți oare, cumva...
Le aveți in spate-ntotdeauna
Cu fața ascunsă de-mi Luna
E un Paradis de altceva...
Ce aici sub măsti de voi închis
Il cântați in psalmi în acest vis...
De a zbura cătărati pe spate
Pe mamă, soție, copii și frate...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coboară
Adormită Maică a iubirii
Născătoare Sfântă a iertării
Coboară-n talpa în astă smoală
Si ia copii la tine-n poală
Pe cei flămânzi si suferinzi
Să-i m-ai îndulcești cu zâmbet
De curcubeu în a lor suflet
Căci sunt fulgi numai sunt calzi...
Fluturi de culoare-n lume
Cei aruncă în lanț de cutume
Ucigându-i pe șotroane
Cu plumbuite hâde bomboane
Si gaz otrăvit în baloane
La Damasc, Sfântă Maică...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joagăre de magme
Ochiul pălindu-i în culoare
Burnițând din dor de iubire-n rugă
Pleoapa fiindu-i neagră-i glugă
Fulgerând câte-n gene amintire
Văzută in palme ce-i tunau șoapte
In vorbe de copil într-o carte
Topindu-mi aisbergul de zare
Cu miasme uitate de mirare
Ce ea nu și le mai cunoștea
Ca nourul ce acoperă o stea
Ocnit de iederele inimii
Cu razele de mult trecute serpii
In lipitori crude inghețate
In katane quasare negre
Ca o pernă plină de ace-n gheare
In refrenul ucigaș de joagăre
Prelingând lacrimi de magme azure
In păsări de ea prea nevăzute
Ce infloresc pe alții dragi umeri
Aripi pentru sufletele căzute
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
S-au întors păsările pe jos, nu zboară
Au uitat de viscol, omăt și iarnă!
Le-au inghețat aripile in Sud
S-au schimbat timpurile,... așa de mult
Că numai știu unde este Nord și Sud
In viitorul visat cu vis neprevăzut
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
S-au intors păsările pe jos, nu zboară
Au uitat de viscol, omăt și iarnă!
Le-au inghețat aripile in Sud
S-au schimbat timpurile... așa de mult
Că numai știu unde este Nord și Sud
In viitorul visat cu vis neprăvăzut
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eul meu
Oglinzile se învârt în jurul meu
O ruletă rusească zid eului
Oprindu-se cu o oglindă goală in fată
Cu cele din spate arătându-mi
Chipul...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Au fost copii?
Privindu-și nestematele roșii
Samsari păzindu-le nemiloși
Copilul plecă cu dorul înghițit
In sufletul lui senin, neprihănit
Mai are de așteptat un infinit
Să guste ceva ce pare neprețuit
De avaria adulților zăbrelit
Cu dreptul nedreptății consfințit
Legilor ocrotitoare fanare
Avariei și hoției-nfloritoare
Privirii copilului-ntrebătoare
Cei mari au fost și ei copii,.. oare
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scribilor! Gura!
Voi care roiți în jurul meu
"Poeți" cu figuri părând de zeu!
Eu nu scriu pentru haremuri
Sau slinei de argintați lauri!
Culeg lacrimi de pe plaiuri
Unde copile mor, corupților
Ce lingeți flegma partidelor...
Scribilor! Sub masca cenaclurilor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să vă deie
Pe o bandă rulantă
Roșie și declasantă
Tinerii morți-n cărbuni
Privesc spre străbuni
Mineri incarcă satrap
La al dictonului casap
Ordin de a ucide ciocârlii
Cei ce ne vor doar sclavii
Turnători torționari
Care au schimbat haina
In măsti de democrați
Să nu li se afle taina
De ei mereu-ncătușati
Voi Români evoluați
Când gaura mi-o luați
De la colaci visați...
Hai să dormim cu toții
Să ne conducă idioții
Care ne-au luat laptele
Cu gloanțe si Cap- uriile
Și hai ce mai imi stați
Bandei rulante băgați
Și copii ce-i adorați
De asa vă inroșiti
Când sunteți prea furați
De mamă, tată și copii
De ciumele ce le lăsați
Să vă deie la... măi frați
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii Columnei ...
Pe Columnă-i neamul românesc
Și invinșilor, și veneraților.
Și copii, copii, copii ce ne privesc,
Cu privirea nemuririi, fraților!
Pe Columnă-s cei, căror învinși
Li s-a dăltuit în piatră veșnicia.
Și copii, copii, copii, care și stinși,
Dăinuiesc prin noi cu România...
Pe Columnă-i și Hiperion,
Și acel, lăsat în grija schitului.
Și copii, copii, copii ce-n unison
Cresc în noi Coloana Infinitului...
poezie de Iurie Osoianu (21 noiembrie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pesmetice figuri
Și voi maimuțelor politice
Ce mă priviți prea apatice
Cu poezii juisate frenetice
Lingând scursuri pesmetice
Vă spun direct, eu sunt un defect
Prea nebun și vouă suflu infect
Lingăii de cioate între fuste
Cu mințile voastre înguste
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Auzi la coana (cutra?!), îi arte de Kama Sutra!?
calambur de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trecu precum umbra
Trecu anul cum ai întoarce
Cu slova ambră ce străluce
O filă umbră dintr-o carte
Scrisă-n praf de stele-n șoapte
Pe ramul de condei, coapte
Adiat cu mistralul de glas...
Ce e tot ce mi-a m-ai rămas
Avere spre eternitate.
In lumi ce nu-s prea departe
In care voi căuta șoapte
In univers nemaivăzute
Cu ecou de infinitate
In cântul lebedei prea mute
Lumii de aici cu file-nfipte
In afiș de recompensare
Celui ce copertă-și are
Înăuntru cu fluturi morți
Laudați și admirați
Peste ziduri atârnați
Precum curcubeie-nșirați
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plai de rugă
Pe un umăr gol
Pe o dalbă coapsă
Pe un izvor de buze
Pe o buclă lină
Se aude o rugă
Bate toaca pieptului neîncetat
Arde lumânări de sânge
Acatiste de iubire
Zbuciumă tâmplele
Fierbe venele
Arde in foc de dor
Suspină singură
Nu vorbește
Doar cântă
La naiul buzelor
Pe un plai de rugă
Căută prin zări
Nopții și zile
Mări și munții
Alinarea sfântă
Tămaia de buze
Adierea buclei
Talpa sărutată
Dintr-un vis de dragoste!
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scump putregai
Maci, galbenele, albastrele
Cămpurile tarisoarei mele...
Vai de voi... vai de florile mele...
Sunt tăiate de mâini străine
Vândute prin alte plaiuri
Vindecă molimi, guturaiuri,
Bolnave-mi-s capurile tării...
Ne-au vândut mierea pe putregai
Colorat amăgitor, frumos,
Mâncăm ce aruncă străini pe jos
Cumpărăm prostiți al lor gunoi
Vai de copii nostrii... vai de eroi...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă pentru eroi
Se zbate țara-n chingile pieirii
Și oamenii-i se sting neputincioși
Un haos infernal e-n legea firii
Și criminalii-s astăzi cuvioși.
Ne mor speranțele pe zi ce trece
Si ne târâm de azi pe mâine
Părinților privirea le e rece
Pentru copii nu avem pâine.
Urletul nostru-i surd pentru putere
Si parcă nimeni nu ne vede
Trăim în chinuri și-n durere
Și numai bunul Dumnezeu ne-ar crede.
De aceea ne-nchinăm sfioși spre voi
Cei ce-ați pierit la sfânta datorie
Si vă rugăm dragii noștri eroi
Să ne-ajutați în crunta sărăcie.
Iar de-ați putea sculați-vă din morți
Să îndreptăm o țară în derivă
Și să schimbăm a lumii crude sorți
Puternici, slabi, alături deopotrivă.
poezie de Gheorghe Burdușel
Adăugat de Gheorghe Burdușel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Raiul românilor
Să fim copii? Am fost copii!
Și vom mai fi pe-acest pământ
Cât unul din părinți trăiește
Purtând spre cer sufletul sfânt.
Cum tata a plecat demult
Spre-adâncul liniștii divine,
Pun pâine pe mormânt și flori,
Cu lacrimi ud ziua de mâine.
Să fim copii? Suntem copii
În fața crucilor ce cresc
Sub iadeșul de porumbei,
Pe-aripi cu steagul românesc.
Că, Doamne, țara ni-i tot mamă,
Pământul ei ni-i trup domnesc,
Suntem copii dintotdeauna
Și pentru asta o iubesc!
E sfântă dragostea-ntre noi:
Copii, părinți, apoi bunici,
Că de la mare până-n munți
Raiul românilor e-aici!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!