Noaptea (pastel bucureştean)

Noaptea se lasă încet printre blocuri,
Întunericul se scurge lin pe balcoane,
Lumini la ferestre se aprind pe alocuri,
În intersecţii ard stâlpi cu neoane.

Umbre obosite se mişcă pe trotuare,
Mergând împleticit încolo şi-ncoace,
Prin parcuri tineri rebeli sub felinare,
Glumesc, trăgâd cu nesaţ din chiştoace.

Pietoni, câini, bişniţari, biciclete,
Înghesuiţi, merg pe trotuare înguste,
Ocolind în grabă câte-un sticlete,
Operativ, ocupat cu filajul la fuste.

Un rapsod cântă înfocat la o chitară,
Încercând să pară talentat şi rebel,
Profitând de întunericul de afară,
Un maidanez ridică piciorul spre el.

Luna se ascunde încet după blocuri,
Noaptea este întotdeauna sfetnicul bun,
Pentru dame cu tocuri şi cei ce fac jocuri,
Pentru edilii ce vor să dea mâine un tun.

poezie de Paul Aelenei din Primăvara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit de noapte

Cade lumina sub umbrele zilei
Se stinge cu-ncetul, încet ea se-ntinde
Tăcerea se lăsă pe strada cu blocuri
Ard lampadare din stâlpii pe locuri

Rară e lumea ce trece în grabă
Tineri aşteptă cu ochii se-ntreabă
Pomii se culcă sub raze de becuri
Aşteaptă ca noaptea să uite refrenuri

Oraşul e trist că cerul închide
Culori în lumini schimbate oriunde
Se-aud ciripind dame de păsări
Chemându-şi masculii să spună de păsuri

După un timp totul adoarme
Tineri nu sunt ascunşi sub balcoane
Toţi s-au retras în camere surde
Care nu văd petreceri cu cântec

Luna sfidează ce se întâmplă
E bucuroasă că este regină
Tronează deasupra aprinsă desprinsă
Şi vrea să rămână lumina din umbră

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amurg de toamnă – pastel bucureştean

Amurgul se lasă cu vânt şi cu nori,
Peste colbul ce este stăpân pe uliţă,
Peste un magazin cu prelată şi flori,
Unde-un pisoi tot cerşeşte cărniţă.

Privesc prin ploaia cu picuri de stele,
Cum peste bălţile ieşite din curţi,
Fac salturi lungi cu talent de gazele,
Bărbaţii înalţi cu falnice burţi.

La covrigi, la Unirii, în frigul de-afară,
Două blonde superbe se duc, venind,
Şi-un trubadur cu o ramolită chitară,
Cântă muzică rock, mai mult clănţănind.

Cu un pas elegant de carnasieră,
Merge spre Lido, flancată de doi,
Făcându-şi debutul în carieră,
O damă fierbinte cu sufletul sloi.

Noaptea se-ntinde ca o mătase,
Peste claxoane şi lătraturi de câine,
Acoperind străzi, blocuri şi case,
Şi aşteaptă să vină ziua de mâine.

poezie de Paul Aelenei din Gingăşii de Toamnă (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Shopping

casieriţa îmi aduce aminte
de o veveriţă timidă,
nu mă pot conecta
la ochii ei suspicioşi,
afară drumul e neschimbat,
duce la aceleaşi blocuri
în jurul cărora noaptea
fluturii vin să sape

aştept levitând la rând,
privind-o cum mânuieşte
carnea congelată în plastic,
e o intimitate exersată
în degetele ei obosite,
până ajung la casă
se instalează întunericul,
încep iar coşmarurile

ochii îmi cad pe umbra ei,
conturată slab sub neoane,
acolo mă odihnesc prea puţin
pentru insomnia ce vine,
schiţez un zâmbet şi
îndes în golul interior
restul calculat la virgulă
de maşinăria silenţioasă

apoi împing din greu
căruciorul aproape gol
spre ieşirea care tace
doar când totul e plătit,
acolo, în murmurul forfotei,
camerele mă suprind cum
îmi adun ultimele superputeri,
strâng plasa şi zbor în noapte

poezie de George Avram
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte de Brumar

Păşeai felin pe sub lumini de lampadare,
Prin noaptea rece şi ceţoasă de Brumar,
De dragul tău înţepenea şi timpu-n secundare,
Extaziat, privindu-ţi mersul lin pe trotuar.

În calea ta se împrăştiau pâlpâitoare,
Lumini ce se scurgeau din felinare ‘nalte,
Covor de aur îţi aşternea toamna la picioare,
Iar vântul te-a cuprins, ca-n braţe să te salte.

În preajma ta se răvăşeau castanii,
Plouând în jurul tău culori de toamnă,
Şi-n zambetu-ţi suav se ofileau titanii,
Topindu-se-n nobleţea ta de doamnă.

poezie de Paul Aelenei din Cristalele Iernii (2019)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea tăcerii

Noaptea tăcerii albastre
nu are trup,
se topeşte prin întunericul
străpuns de stele aprinse.

Noaptea tăcerii surde
voce nu are,
se disipează în aer
lipsită de umbre.

Noaptea tăceru sublime
dezbrăcată complet,
se pierde pe sine
în braţele apelor mari.

Noaptea tăcerii mirate
nu are picioare,
dar fuge speriată
de lumina dimineţii.

Noaptea tăcerii fără iubire
e un întuneric absurd
prin care trec visele
pe malul celălalt al dragostei.

Noaptea tăcerii de foc
e un fulger prin inimă
ce-i luminează adâncul
fântânii din sufletul durerii.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet

E-o noapte udă, grea, te-neci afară.
Prin ceaţă – obosite, roşii, fără zare –
Ard, afumate, triste felinare
Ca într-o crâşmă umedă, murdară.

Prin măhălăli mai neagră noaptea pare,
Şivoaie-n case triste inundară,
Ş-auzi tuşind – o tusă-n sec, amară –
Prin ziduri vechi ce stau în dărâmare.

Ca Edgar Poe mă reîntorc spre casă
Ori ca Verlaine topit de băutură –
Şi-n noaptea asta de nimic nu-mi pasă.

Apoi, cu paşi de-o nostimă măsură,
Prin întuneric bâjbâiesc prin casă,
Şi cad, recad, şi nu mai tac din gură.

sonet de George Bacovia
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea vieţii, o enclavă

Şi iar vin toamne desfrunzite
cu iz de ploi şi mucegai
cum trece noaptea un buhai
cu întunericul prin site

cu seri uimite ce se duc
la fel ca umbra după soare
spre primăvara viitoare
surprinsă de câte-un izbuc

cu mari nedumeriri la vad
în câmpia de prigorii
ce se umple de fiorii
mitului din Galaad

după amiezile precaut
mi te iar aduc în faţă
ca un eşec ce se răsfaţă
şi nu ştiu unde să te caut

că de la faptă la voroavă
neştiută pururi sapă
o fântână fără apă
noaptea vieţii o enclavă

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea învierii

între mine şi mine este un loc viran
acolo îngrop trupurile iubitelor pe
care nu le-am uneori melancolia trece
în halat şi papuci de spital are mănuşi
chirurgicale şi instrumente pentru prele
vat organe precis va găsi un ficat pe
care l-am mângâiat un muşchi un zâmbet o
venă pentru un transplant în poem melan
colia se plânge că iar e de gardă în
noaptea de înviere când toate poemele
din lume se ridică din praful uitării şi
ca nişte zombi îşi caută autorii pe străzi
printre blocuri le aud cum vorbesc într-o
limbă străină ajutor ajutor strigă o parte
din mine vom fi înghiţiţi de cuvinte alerg
urmărit de vinovăţie şi frică spre buncărul
antiatomic de fapt o groapă întunecoasă şi
strâmtă în care abia încap munţii cu zăpezi
şi tot ce am mai adunat în cei 40 de ani
de rătăciri prin deşert privesc ceasul
care îmi rugineşte pe piept e noapte
noaptea lungă a învierii

poezie de Constantin Rupa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pomi de Crăciun în Mănăştur

E iarnă
zăpada acoperă trotuarele
şi
grădinile blocurilor din Mănăştur
unde
adeseori sunt pomi de Crăciun
cu lumini colorate ce
prin întunericul nopţii ne bombardează continuu privirile cu
o diversitate de culori vii
de
însuşi întunericul nopţii-l învie cu atâtea culori neasemuite
doar
e luna cadourilor
şi
Crăciunul se apropie cu paşi rapizi

Mănăşturul
s-a transformat într-o
baie de culori
care de care mai vie şi
mai pătrunzătoare
prin întunericul nopţii ce ne atinge
pe fiecare până în albul ochilor pe când
se aud colinzi prin magazine

şi
zâmbetul Crăciunului de
la
distanţă se vede
înflorind luminile colorate cu degetele nopţii

cea
mai scumpă sărbătoare
ne
mângâie cu surâsul nopţii şi
ne scaldă în atâtea culori cu pomi de Crăciun
şi
o infinitate de ghirlande de lumini colorate în culorile curcubeului
atât de vii
şi de plăcute pe
trotuare
pe şosele şi bulevarde
căci
Hristos s-a născut
El
Mântuitorul

poezie de Ioan Daniel Bălan (19 decembrie 2018, Mănăştur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile de altădată...

Luptau cu lunga fustă înaltele lor tocuri,
Aşa că, după locuri şi vânt, din când în când,
Vedeam întotdeauna piciorul luminând
Şi cât iubeam aceste-nşelătoare jocuri!

epigramă de Paul Verlaine din Râsul lumii la români (2010)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploile cântă afară

Plânge noaptea într-o catedrală
prin întunericul putred
ploile umezesc ochii sfinţilor.

Piaţa-i goală, doar statuile oarbe
nu se simt în singurătate
trec dincolo de timp.

Mi-am mărturisit
cum am crezut într-o femeie
că-mi va purta sufletul în mâinile ei,
îl frământă până se naşte suferinţa
şi o să-i simt mirosul în trup
cum se răspândeşte prin sânge.

Se furişează noaptea într-o perdea
ploile cântă afară,
eu caut femeia cu degetele prin aşternuturi.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (17 martie 2011)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Smerenie

În noaptea cu tăceri de stâncă,
Smeriţi urcau călugării spre cer,
Pe treptele de pocăinţă adâncă,
Îngânând stihuri şi cântece de ler.

Cu reverenţe se înclină universul,
În faţa smereniei ce ei o îmbracă,
Prin simplitate lin le este mersul,
Luceferi ofiliţi în cale li se apleacă.

Urcarea lor este o coborâre lină,
În eu-l lor cu candele în care ard,
Stele ce împrăştie în jur lumină,
Prin elixirul mirului de nard.

poezie de Paul Aelenei din Vara Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încet

sete-mi este
sus curge surâsul tău
o picătură lasă să cadă, să-mi ardă gura
o umbră mă desenează prin tine
...
pe formele de ieri, pentru astăzi
a trecut timpul, nu am uitat
a închis uşă după uşă
încet, încet

poezie de Viorel Muha (noiembrie 2012)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântă Cucul!

Cântă cucul prin văzduh,
De se aude ca în burduf!
Cântă cucul cu ecou,
Doar în capitală e metrou!

Cântă cucul prin păduri,
Pe dealuri alergă iepuri!
Cântă cucul pe câmpii,
Hai să alergăm copii!

Cântă cucul prin livezi,
De eşti prin preajmă, să-l vezi!
Cântă cucul prin grădini,
Trandafirii sunt plini de spini!

Cântă cucul pe la sate,
Orăşenii îl ştiu din carte!
Cântă cucul prin oraşe,
Sătenii îl au ca ceas prin case!

Cântă cucul pe la case,
Toate simulările sunt false!
Cântă cucul printre blocuri,
De revelion au fost multe focuri!

Cântă cucul pentru noi,
Noi vrem pace nu război!
Cântă cucul şi nu tace,
Primăvara la toţi ne place!

poezie de Ovidiu Kerekes (22 februarie 2014)
Adăugat de Ovidiu Kerekes
Comentează! | Votează! | Copiază!

E ORA CÂND BĂTRÂNII IES PE TROTUARE (Rubayat)
E ora când bătrânii ies pe trotuare
Cu plasele în mâini ori duşi în cărucioare,
Mergând la târguieli sau pur şi simplu
Îşi fac gimnastică la mâini şi la picioare.

rubaiat de Ioan Friciu (2020)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum se cos aripile frânte în zborul lin şi legănat al viselor? Poate e nevoie de praful stelelor şi umbra delicată a şoaptelor prinse cu grijă într-o îmbrăţişare ascunsă. Atingerea caldă a mâinilor o să prindă în suflet şirag de raze împletite în lumina blândă a răsăritului şi noaptea, cu tainele ei necuprinse îşi va suprima întunericul adânc într-un cerc de flăcări. Jarul amintirilor, muşcate pe alocuri de trecerea vie a timpului le va înteţi văpaia sorbindu-le cu nesaţ fumul efemer.

Andreea Palasescu (3 martie 2018)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum ai ajuns copilărie...

Cum te-am lăsat copilărie, pe străzi, prin parcuri, pe trotuare,
Pe leagăne şi printre blocuri, cui ne-ai lăsat acum tu oare!?
Eram cuprinşi de Baba Oarba şi urmăriţi de Nouă Pietre,
De-a v-aţi Ascunsa şi-Omu' Negru, pân-ajungeam sleiţi la vetre;
Cu ce-ai rămas copilărie, noian de jocuri pe pavea,
Desene, cu şotron şi tenis, dar cine nu le agrea!
Dar raţele şi vânătorii, cu ţară, ţară vrem ostaşi,
Cu jucărele mici de plastic în cowboy şi în apaşi;
Unde-ai rămas copilărie cu telefonul fără fir,
Cu lapte gros sau capră nouă, coarda, batistuţa, tir,
La cartonaşe, cuci, miuţe, şi maţele-ncurcate, ştiţi?
Leapşa, bâza şi ursul doarme, eram cu toţii nelipsiţi!
Cum ai ajuns copilărie, ecoul tău e cam pustiu,
Acum te joci printre tablete, între reţele, eu ce ştiu?!
N-ai haz deloc şi viaţă-n tine, te pierzi prin rânduri pixelate,
Arareori mai vezi ici-colo, copii în jocuri"demodate"...
Dar ce sunt eu să judec timpul dar spun cu gândurile-mpăcate,
Încă-mi trăiesc copilăria, dincolo de maturitate!

poezie de Vasile Zamolxeanu (23 aprilie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne plouă cu ochi

Cade noaptea azi pe stradă
Şi-aleargă pe trotuar
Toţi din jur ca să o vadă
Scăpărând dintr-un amnar

Cade noaptea şi-n balcon
Lipită doar de pereţi
Şi duce al iernii zvon
Chiar de el să te agăţi

Şi pe stradă noaptea cade
Până aici în Mănăştur
Iar cuvântul tău ne arde
Chiar şi-al lunii chip azi pur

Urcă noaptea pe perete
Chiar pe blocuri urcă acum
Şi pe vânt îl ia de plete
Să n-o bată nicidecum

Nu mai plouă dar cu ochi
Pe afară prin oraş
Doar pe alăturea prin gropi
Mai supin-un copilaş

Ne zâmbesc pe ceruri stele
Când păşim pe bulevarde
Oglindind lumini din ele
Un foc ce inima-ţi arde

Iată Clujul în trăsură
Parcă noaptea l-a furat
Ne mai dă ce se îndură
Înc-un zâmbet ne-a lăsat

poezie de Ioan Daniel Bălan (29 noiembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Linişte la Dunsinane

femeia albă
a prins ceaţa de mâini
şi s-a rugat
pentru inima ei
ce bate în pământ
în chip de fiu

ochii ei
pumnale spălate
de întuneric
se sting încet
în răcoarea smârcului
prin care
se târăşte văduvă Luna

bufniţele
trag clopotele

noaptea
ciuguleşte bătăi
de inimă

şi mâine
şi iar mâine
tot mereu
tot mai mult
spre adâncul somn
ziua parcă tace

poezie de Raoul Andreas Horn
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi iar vin toamne

Şi iar vin toamne desfrunzite
cu iz de ploi şi mucegai
cum trece noaptea un buhai
cu întunericul prin site

cu seri uimite ce se duc
la fel ca umbra după soare
spre primăvara viitoare
surprinsă de câte-un izbuc

cu fragede întrebări la vad
în câmpia de prigorii
ce se umple de fiorii
mitului din Galaad

după amiezile precaut
mi te iar aduc în faţă
ca un eşec ce se răsfaţă
şi nu ştiu unde să te caut

că de la faptă la voroavă
neştiută pururi sapă
o fântână fără apă
noaptea vieţii o enclavă

poezie de Ion Untaru din manuscris (2009)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!