Petale de lumină
Când se vor cerne dinspre ceruri
Petale albe de lumină,
Voi ști că vin să îmi așeze
Pe umeri, grația divină
Și-n suflet un parfum de floare
Plutind pe cerul dintr-o lume
În care-un înger mai așteaptă
S-apară-n ruga mea un nume.
Iar dacă șoapta-mi va ajunge
Să urce-n căile astrale,
Va coborî și-mi va cuprinde
Iubirea-n aripile sale.
Va licări-n privirea-i blândă
Scânteia unui foc aprins
În lumea stelelor ce cântă
Și niciodată nu s-a stins.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre îngeri
- poezii despre suflet
- poezii despre stele
- poezii despre muzică
- poezii despre lumină
- poezii despre foc
- poezii despre flori
- poezii despre astre
- poezii despre aripi
Citate similare
Relaxare
mă scutur de temeri experimentez Nirvana
o liniște divină temeinic mă cuprinde
cerul făgăduinței își revarsă prana
acolo steaua mea mereu se va aprinde.
îmi vorbește lumina îmi zâmbește icoana
credința mea la ceruri se extinde
mă scutur de temeri experimentez Nirvana
o liniște divină temeinic mă cuprinde.
ploaia binefăcătoare inverzeste savana
iubirea de sălbatec se desprinde
se-apropie Crăciunul cu iarna năzdrăvana
lumea mea se pregătește de colinde.
mă scutur de temeri pătrund în Nirvana
o liniște divină puternic mă cuprinde.
hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Crăciun
- poezii despre zâmbet
- poezii despre vorbire
- poezii despre relaxare
- poezii despre ploaie
- poezii despre iubire
- poezii despre icoane
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Slavă întru cei de sus
Vuiește văzduhul, în noapte, de glasuri
Și nori argintii ca și spuma de mare,
Pe umeri plutind îngerașii din ceruri
Pornit-au în mici legănări să coboare.
Sub clarul de lună, pe aripi de vânt,
Se lasă cerescul și dulcele cor,
Și lângă-adormitul--în ceață--pământ
Cu glas lin ca unda, el cântă ușor:
Cântați cu toți slavă întru cei de sus,
Voi ceruri, dați slavă cerescului zeu,
Ce-n haos iubire, iubind a adus!
Voi, munți, pietre, râuri, cântați-i mereu!
Sunați și voi cedri cu fruntea semeață
Acelui ce sfarmă blestemul șerbiei,
Și face să fie și-n iad dimineață,
Viață-aducându-i din nou veșnicie!
Zâmbește din buza-i de purpură fină
În somnu-i din iesle, copilul Iisus
Iar pacea din ceruri se cerne virgină,
Cu albe petale de neauă, de sus.
poezie clasică de Nicolae Martinescu din Brevi finietur... (1926)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre vânt, poezii despre virginitate, poezii despre timp, poezii despre râuri, poezii despre religie, poezii despre pace sau poezii despre nori
Înger în lumea nouă
L-am căutat în jurul meu o vreme
Și nu era. Plecase. L-am pierdut!
Nu m-aș fi așteptat, n-aș fi crezut
Că va pleca și n-o să mă mai cheme,
Că aripile-i albe, ne-ntinate,
Își vor întinde umbra într-un zbor
Îndepărtat de vechiul călător
Pe care l-a-nsoțit, un timp, în toate.
Îl văd prin gânduri, dincolo de zare,
Prin ceața care-mi strigă în priviri,
În fulgerări de magice sclipiri,
Plutind spre-o altă lume, viitoare.
A fost, în mine, înger și lumină,
Iubire-n dans de aripi i-am fost eu,
Dar nu mai e, nu, nu mai e al meu,
Nici alb nu e în noua lui grădină.
E-un mugur ce așteaptă, plin de rouă,
Pe-o ramură-nflorită atârnând,
Cu veșnicia primăverii-n gând...
Un înger vechi pierdut în lumea nouă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre zbor, poezii despre gânduri, poezii despre alb, poezii despre rouă, poezii despre muguri sau poezii despre dans
Daruri
E ziua mea și-mi ninge flori în plete,
când talpa, vârful ierbii, îl sărută,
iar eu colind cărările secrete,
prin labirint, în lumea neștiută.
Îmi pierd privirea-n discul de petale,
când soarele-mi coboară-n palme raze
și-mi dăruie puterile vestale,
să pot purta pe umeri munți de fraze.
Îmi rătăcesc auzul printre triluri,
când vântul blând mă mângâie pe frunte
și-mi dăruie refrene din viniluri,
uitate de un car de ani pe-o punte.
Îmi uit tot dorul greu pe o stamină
ce-și picură, rar, puful pe-o petală
și-mi dăruie, în taină, o vitrină,
pictată cu distanța zenitală.
Îmi las, sfioasă, frica pe o floare
corola ei se-nalță spre Lumină
și-mi dăruie, candid și cu fervoare,
cuvintele nescrise din grădină.
E ziua mea și-mi ninge lin în suflet,
omătul se topește de iubire,
iar poezia-mi poartă-n al meu umblet
imense curcubee de-nrobire.
poezie de Mirela Grigore
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre zăpadă, poezii despre ziua de naștere, poezii despre sărut, poezii despre secrete sau poezii despre păr
Gânduri rebele
Îmi vii dintre gânduri ca valul din mare
ce mângâie plaja-n șiraguri de spume,
trezindu-mi în suflet fiori fără nume,
iar inima-n piept mi se zbate mai tare.
Te leg cu privirea de gânduri țesute
în vasta rețea de dorințe nebune
închise, vremelnic, din rostul de-a spune
că vor să te ducă în lumi neștiute.
E blândă privirea-ți ce-n mine se pierde
și-n voia iubirii se lasă purtată,
e-o dulce lumină prin ea strecurată,
ce gânduri rebele ar vrea să dezmierde.
Te pierzi, pentr-o vreme, în dulce visare,
rețeaua-i cuprinsă în nori de furtună,
apar năluciri dintr-o lume străbună,
iar tu, vii din gânduri ca valul din mare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre visare sau poezii despre dorințe
Lacrimile Atlantidei
Mi-e sânge-n cer și-n gândul ce îmi poartă,
În clopote întoarse a potir,
Bucăți de suflet și de viață moartă
Plutind pe lacrimi prefăcute-n mir.
Îmi cântă frunze-n doine destrămate
În zdrențe fluturânde prin copaci
Și-mi șuieră, pe ramuri atârnate,
Atâtea nopți cu ochii triști, buimaci.
Îmi e prea gol în piept și stins ecoul
Pendulei care-mi poartă, ruginit,
Un râu ce și-a încetinit tempoul
În scurgerea prin lutul învechit.
E negru mirul, iar sub el e hăul
Și lumea-ntunecată și fetidă
În care-i leacul ce îngheață răul
Cu lacrimi izvorând din Atlantidă.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre tristețe, poezii despre prăpăstii, poezii despre ochi, poezii despre noapte sau poezii despre negru
Legământul tăcerii
Ceva se rupsese în el dintr-odată
când tot ce iubise plecase-ntr-o lume
în care dusese, din el, o bucată,
o parte din suflet, pustiu fără nume.
Un nor peste ochii sclipind a durere,
făcea ca privirea-i albastră să pară
o mare cu valuri ce-aruncă tăcere
pe țărmul cu visul ce-așteaptă să moară.
Plecase departe-ntr-un colț de pădure,
trăind ca un pustnic, ducându-și amarul
în gânduri cumplite, venite să-l fure
din lumea în care-și cioplise altarul.
Făcuse-o căsuță din lut și nuiele,
din trunchiuri căzute în ruperi de vânt,
târându-se-n viață din roadele-acele
ce ies când, din ceruri, cad ploi pe pământ.
Muncea în tăcere, lăsase cuvântul
din vremea în care cu oameni trăia,
doar noaptea-și uita, uneori, legământul,
când ruga, spre ceruri, în șoaptă-și urca.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre tăcere sau poezii despre păduri
Dincolo de cer
Iar dacă razele ne vor cuprinde
în vraja unui cântec din eteruri,
ne vom iubi și aripi vom întinde
în zborul nostru, dincolo de ceruri.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Murmurul stelelor
Ea cântă, iar cântecul ei
îmi pare un murmur de stele
trimis ca din suflet să-mi spele
cenuși din trecute scântei.
E-un cântec ce naște fiori
și-aduce-n privire blândețea,
căci vine în el cu tandrețea
și dragostea primilor zori.
Ea-mi cântă, îmi cântă mereu
de-acolo, din sufletul meu.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre naștere sau poezii despre cenușă
Chemare ardentă
îmi face cu ochiul semn o stea pe firmament
cerne peste mine splendoarea unui vis
privesc pe fereastra cu geamul deschis
cum lumina-i blândă intră-n apartament
vino lumină lină strecoară-te în suflet
să fii tu alinarea de bătrânețe grea
îți voi da slovele din fremătarea mea
și toate amintirile strânse prin umblet
așează-te în mine ca în cuib de cocor
înmulțește gânduri ca florile boabe de rouă
îmbracă-mi trupul firav cu haină nouă
să primesc mântuirea înainte să mor
vino lumină lină scaldă-te-n al meu izvor
sufletul meu de floare s-a umplut de dor
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre vestimentație, poezii despre mântuire sau poezii despre moarte
LUMINA DINTR-O LUMÂNARE
Lumina dintr-o lumânare
E de ajuns ca pe o cruce,
Să crească mugurul de Soare
Ce pe pământ Cerul ne-aduce,
De-aceea viața e Lumină,
Vin nopți degeaba peste lume,
Că nu-nving flacăra divină
Nici nopți, nici bani, nici mari de nume;
Lumina e în fiecare
Și Dumnezeu ne însoțește,
De la botez, cu-o lumânare
Până la timpul ce-asfințește.
Lumina dintr-o lumânare
E strop chiar din Lumina Vieții,
Pe care-o cer fără-ncetare
În ruga lor, prin vers, poeții!
poezie de Pavel Lică din Rătăcitor prin cer
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre poezie, poezii despre versuri sau poezii despre lumânări
Glossa prieteniei
Un fluture spre ceruri alergând,
Etern, fără concesii, simplu, blând...
Prietenia de s-ar inventa
Eu ca un vis spre ceruri aș zbura.
Mi-aș face aripi moi, prieteni dragi,
Aș lua culoarea buzelor de fragi,
Sideful și iubirea din lumină
Și puritatea stelelor, divină.
Un fluture spre ceruri alergând
După polen, voi m-ați vedea zburând.
Aș colinda cărările de stele
Să pun în cofa fericirii mele
Iubirea pentru voi argint și cânt
Din suflet, din privire și din gând.
Aș lăcrima de-acum cu flori de tei,
Să retrăiesc prin voi, prietenii mei.
Etern, fără concesii, simplu, blând,
Să ascultați al sufletului cânt.
Nu vă-ntristați când nori pe ceruri sunt!
Prietenia-i spulberă c-un gând.
Am adunat cristal din apa lunii
Și-am lăcrimat la tâmplele furtunii.
Acum sunt crater, sângerândă rană,
Un fluture cu aripă de ceară.
Prietenia de s-ar inventa
Un fluture, lumină, zâmbet, stea,
Aș fi din toate astea câte-un pic,
Dar vezi, sunt doar o umbră, un nimic.
Coarda iubirii a rămas un vis
Ce în tenebre, de dureri s-a stins.
Dar nu vă temeți! Mă voi naște iar
Și mă voi împărți la toți în dar.
Eu ca un vis spre ceruri aș zbura
Cu vise luminând iubirea ta.
Aș da speranțe zorilor ce vin
Și curcubeu aș fi, să ne unim
Prietenia-n fiecare clipă,
Speranță timp, aripă cu aripă.
Ca răsăritul să-l pictez cu sânger,
Am frânt în vis aripa unui înger.
Mi-aș face aripi moi, prieteni dragi,
Aș smulge floarea, frunza de la fagi,
M-aș înveli ca o mireasă-n ele
Și fluture m-aș înălța spre stele.
Aș țese-n ceruri muguri de mătasă
Spre a rodi prietenia noastră.
Prietenia mea v-aș da-o-n dar,
Să fie vremii piatră de hotar.
Aș lua culoarea buzelor de fragi
Apoi v-aș săruta, prieteni dragi.
Cu brațele de ramuri împletite,
Altar să facem, pentru necuvinte.
Cum nu e vreme lacrima s-o spui,
Ascunde-o în adâncul ochiului.
Oh, legea sentimentelor rămâne
În pieptul tău brăzdat de răni, române.
Sideful și iubirea din lumină
Le țes pe aripi moi de muselină.
Prietenia-n stâncă voi sculpta
Și pe vecie toți mă veți avea.
Lăsați aprinsă candela iubirii!
Ea lumina-va calea fericirii.
Val din dantele albe la piciare,
Pe brațe blândul răsărit de soare...
Și puritatea stelelor, divină,
Prietenia, setea de lumină
Din ochi, din suflet, izvorâte-ades,
Din aripă de fluture-au purces.
M-am înălțat, un zâmbet de izvor,
În zborul lin și ademenitor...
Vă las de-acum prietenia mea
Un fluture cu străluciri de stea.
Și puritatea stelelor, divină,
Sideful și iubirea din lumină.
Aș lua culoare buzelor de fragi,
Mi-aș face aripi moi, prieteni dragi.
Eu ca un vis spre ceruri aș zbura
Prietenia de s-ar inventa.
Etern, fără concesii, simplu, blând,
Un fluture spre ceruri alergând...
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre prietenie sau poezii despre arte plastice
Supremație
Omul? Un atom!
Nu dintr-o oarecare moleculă,
El transformă totul în nou,
Și zboară spre lună.
Piedici nu are în cale,
Pentru el totul se poate,
Viață mai lungă, din noapte,
El face o nesfârșită zi,
Căile din spații astrale,
Enigme nu vor mai fi.
Și pe toate în parte,
Cu asalt le va cuceri.
Apele transformă-n lumină,
Iar continentele pustii,
Vor deveni,
O înfloritoare grădină.
Viața ne va fi fericire,
Eternă cum s-a visat,
Mereu în veșnică-nflorire,
Și-n veșnic asalt.
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre obstacole, poezii despre fericire sau poezii despre devenire
Surfing
O adiere scurtă îi răsfiră,
din părul lung, șuvițele rebele,
în calea ochilor ce mai admiră
tăcerea rece-a ultimelor stele.
În depărtări albastre e-o lumină
ce invadează marginea de lume
și plaja lui, tăcută și blajină,
părând că-mpinge caii albi, în spume.
E-o nerăbdare-n gesturile-i scurte
cu care-alintă placa lui cea veche,
așa cum nobili de la vechea curte,
își liniștesc ogari făr'de pereche
Când se așteaptă,-n marea vânătoare,
doar sunetul de goarnă ce vestește
începerea și marea alergare
a cailor, când goana se pornește.
E-o nerăbdare ca atunci când cerul
te-mpiedică s-ajungi pe vârf de munte
cu trăsnete și ploaie sau cu gerul
ce-ți face și sprâncenele cărunte,
Iar tu privești sau știi cât e de-aproape
și nu mai poți să-ți duci la capăt visul,
căci lacrima-ți îngheață între pleoape
și-o stâncă ai pe piept, și-n el abisul.
Așteaptă valurile uriașe
ce trebuie s-apară-n scurtă vreme
într-un galop de iepe nărăvașe
cu coame verzi, sub aspre diademe.
Își amintește, nu pe cea mai mare,
și nici pe cea mai blândă dintre ele;
din gândul lui, în față îi apare
doar una care,-n clipele acele,
l-a ridicat și l-a purtat spre locuri
pe care marea le ținea ascunse,
și care i-a aprins, în suflet, focuri
și sentimente încă nepătrunse.
A fost un val ce însoțește-n viață
doar surferii ce au avut norocul
să urce înspre țărmul cu verdeață,
spre cerul ce le înțelege... jocul.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre cai, poezii despre ger, poezii despre început, poezii despre vânătoare, poezii despre verde sau poezii despre superlative
Triere
Pătrund în regatul zăpezii
cărându-mi rucsacul cu trudă
pe spatele ce îmi asudă
în recea lucire-a amiezii.
M-așteptă-adăpostul în care,
ferit de priviri încruntate,
voi face-amintirile, toate,
să iasă, pe rând, din uitare.
La focul aprins pe-nserate,
voi face-ntre ele-o triere
și doar de-mi provoacă plăcere
vor fi, peste timpuri, păstrate,
iar cele-mbibate-n durere,
vor arde în foc și uitate.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Călător prin gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre uitare, poezii despre plăcere, poezii despre monarhie, poezii despre miezul zilei sau poezii despre durere
Hipnoză
Nicio pasăre nu cântă în izlazul ars de Soare,
Nici un tril de ciocârlie nu se cerne din văzduh
Peste florile-nsetate și o lume-n care doare
Orice rază ce rănește cu asprime în zăduh.
De-ar avea-n corole rouă, poate-ar plânge, -ar suferi,
Toate florile acelea ce se clatină-n văpăi
Când o adiere blândă se milește de câmpii
Și mai trece, ca o boare, printre razele călăi.
Niciun fluture nu zboară prin căldura de cuptor
Care-ascunde-atâtea plase ce-i așteaptă, nu se văd
Printre firele de iarbă fără semn de abator
Gata să-i primească-ntrânsul pentru-al vieții lor prăpăd.
Doar un trandafir sălbatic mai zâmbește către cer
Din petale ce se roagă pentru picurii de ploaie
Ce le-ar face să-și dezlege miezuri pline de mister,
Nevăzute, neștiute, sub splendoare-atâtor straie.
Când pe cer apar, năvalnic, umbre negre de Infern,
Totul pare să-și revină dintr-o stare de hipnoză
Și să tremure-n plăcerea stropilor ce, brusc, se cern,
Peste lumea-n care-un flutur e îmbrățișat de-o roză.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trandafiri, poezii despre roz sau poezii despre păsări
Cât cerul îmi va fi iubire
Tu, aceea dintr-o veche dimineață
Ce-mi întârziase, într-o zi de mai,
Știi că-n ziua-ceea începeam o viață
Plină de iubire-n care tu dansai?
Te strângeam în brațe c-o privire blândă
Și-mi doream, în ochii-ți, numai eu să fiu
Sclavul ce-ți închină fiece izbândă,
Rege, fără tine, pe-un regat pustiu.
Mi-ai văzut privirea și mi-ai dat o mână
Ce-o păstrez în suflet din acel trecut
Cu o noapte care-n veci o să rămână
Noaptea fericită când ne-am cunoscut.
- Spune-mi, tu, iubito, cât vei sta cu mine?
Cât din viața asta mă vei mai privi
Cu privirea-n care dragostea din tine
Se alintă-n ochii care știu a-mi fi?
- Îți voi fi cât cerul îmi va fi iubire,
Cât privirea-ți caldă îmi va mângâia
Gândurile toate, ca-ntr-o amintire
Dintr-o dimineață ce n-o pot uita.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trecut sau poezii despre sclavie
S-a pus valul
S-a pus valul de uitare
Peste vremile trecute,
Si s-au stins ca intr-o mare
Chinurile petrecute.
Eu in vremile acele
Tainic am iubit un nume,
Ce rapind mintile mele
Pace nu aveam in lume.
Acum linistea e mare,
Pacea mea e nesfarsita
Si adesea mie-mi pare
Ca e lumea impietrita.
Dar ciudata mea gandire
Ce mereu tot pribegeste,
L-acel timp plin de iubire
Cand ajunge se opreste.
Si in suflet mi s-aprinde
Dor de vremile trecute,
Incat mintea-abia cuprinde
Jalea urmelor pierdute.
poezie celebră de Veronica Micle
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe citate de Veronica Micle despre iubire, citate de Veronica Micle despre timp, citate de Veronica Micle despre suflet, poezii despre dor sau citate de Veronica Micle despre dor
Dansul fără nume
Hai să dansăm, iubita mea, sub stele,
un dans ce poartă-n el adâncul vremii,
să ne-avântăm prin visurile mele
în lumea-n care mai trăiesc boemii!
Am să te strâng în brațe-n zbor măiastru,
ca o tornadă caldă-n miez de vară,
așa cum zidurile unui castru
îl apără de tot ce-i rău afară.
Te voi purta pe căi necunoscute
trecute doar pe hărți adânc săpate
de visuri ce s-au strecurat, tăcute,
și-n inimă au fost abandonate.
Hai, vino să dansăm! Se-aud acorduri
ce par să vină dintr-o altă lume
ascunsă după cețuri și fiorduri,
iar melodia... încă n-are nume.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu din Chipul iubirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre vinovăție sau poezii despre tornade
Mama-i trandafir alb în grădină
Mamă - trandafir alb în grădină,
copiii îți sunt petale.
Să-i crești mamă, în lumină!
Ei sunt prelungirea vieții tale.
Dă-le parfum, lasă-i să zboare,
petale albe pe cerul azuriu.
Vor reveni ca razele de soare
când sufletu-ți va fi pustiu.
Cu căldură și lumină,
dulce te vor săruta.
Fața îți va fi senină,
cu drag te vor îmbrățișa.
Te vor împodobi, mamă-grădină,
cu aură strălucitoare.
Viața îți va curge lină,
precum apa din izvoare.
poezie de Dumitru Delcă (31 ianuarie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre mamă, poezii despre creștere, poezii despre copilărie sau poezii despre apă