Fără Dumnezeu

Voi n-aveţi Dumnezeu, n-aveţi ruşine,
sunteţi defecţi la cap şi fără scrupul
sunteţi exagerat de lacomi, sunteţi grupul
ce furaţi trenuri, gări, cu tot cu şine.

Voi n-aveţi Dumnezeu, nu aveţi teamă,
v-aţi cumpărat justiţie şi "faceţi legea"
să vă servească interesele, fărădelegea,
n-aveţi nici conştiinţă şi nici mamă!

Voi n-aveţi Dumnezeu, dar credeţi falsul,
c-aici e raiul, iadul, ca un joc cu zaruri,
vă cumpăraţi domenii, funcţii, lauri,
staţi liniştiţi, curând începe valsul!

Voi n-aveţi Dumnezeu, dar El vă ştie!
Veţi da Lui socoteală de mizerii,
de cum v-aţi bătut joc, fără criterii,
de cum aţi construit o dinastie.
O dinastie cu un scop: hoţie!

poezie de Petrică Conceatu din Noua Geneză (12 martie 2017)
Adăugat de Petrică Conceatu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Parlamentarilor noştri...

Fiinţe de-a pururi infime
La duh şi la cuget, la sens,
La minciunā, sunteţi în consens,
N-aveţi suflet mācar o câtime...

Nicicând, tresārind, nu v-animā
Iubirea vreun zeu salvator,
Nici priinţā n-aveţi şi nici spor,
Pe viaţā, n-aveţi drept de stimā.

Sunteţi pleava acestui popor,
Vā lipsesc şapte ani de acasā,
Treceţi pe drum şi florile mor,

De istorie şi de noi nu vā pasā,
În dreptul inimii voastre scrie "error",
Vi-i mintea o eternā grimasā...

poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Duel epigramatic, seria 7-a din 27.07.1980 - 19.09.1980: 5. N-aveţi ce şlefui.

De la Shakespeare a rămas
Şi a fi sau a nu fi,
Să fiţi aşi v-aţi luat voi nas,
Când n-aveţi ce şlefui.

epigramă de Sorin Beiu din În luptă cu un... bei (2006)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Copii unici, când între voi "vă luaţi",
Oricât de tare vă enervaţi,
N-aveţi de cine să vă luaţi
Căci n-aveţi surori sau fraţi
Si nici cumnate sau cumnaţi.

Beatrice Vaisman (12 decembrie 2021)
Adăugat de Beatrice Vaisman
Comentează! | Votează! | Copiază!

Termene fără viabilitate

Nu mai faceţi propagandă
Termenelor expirate!
Sunteţi aşi pe promenadă,
N-aveţi viabilitate.

epigramă de Ileana Nana Filip din Poliţişti pe tocuri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă jur, foc să vă ardă!!!

Mă jur să vă blestem, pungaşi,
Mă jur pe tată, mamă,
Să vă despoi de piele... Laşi,
Să-mi cereţi de pomană!
Mă jur să vă blestem copii,
Să n-aveţi noi urmaşi...
Să-i aveţi morţilor de vii
Doar leş, în ţeapă traşi!

Mă jur să n-aveţi nici mormânt,
Străbunii dezgropaţi
Să fie în câmp doar os mărunt
De-un neam huliţi, scuipaţi!

Mă jur, voi proştii în fruntea ţării,
S-ajungeţi blestemaţi
De-ai voştri, haite, de dihorii...
Ce azi îi aveţi fârtaţi!

Mă jur, arză-v-ar focu-n iad
Să fiţi de combustibil
Din creier dezlânat, beteag...
Să facem hâd vizibil!

Mă jur pe sfântul Dumnezeu
Să fiţi linşaţi de vii,
S-aveţi ştiutul cum e greu
Când îţi cerşesc copii!

Mă jur să muriţi sfârtecaţi
Pe drumuri desfundate,
Să n-aveţi parte să scăpaţi
Pân' ce n-o fi dreptate!

Mă jur spitalu' s-aveţi morgă
La tot ce-aveţi familii,
Şi ploşniţele s-aveţi ciorbă...
Pe şobolani vigilii!

Mă jur, curve ce sunteţi, hoţi,
Amante să vă îngroape
În sicrie... Să vă azvârle zloţi
Pe gură, să vă îndoape!

Mă jur şi pielea să vă întind,
Să vă prăjiţi la Soare,
Să rageţi când în cui vă prind
Pe Crucea de Înălţare!

Mă jur să n-aveţi bucurii,
Doar să urlaţi durere
De popor, sfâşiaţi de vii,
În haite de plăcere!

Mă jur pe ce-am mai sfânt pe lume
S-ajung să vă omor,
Să scap o ţară, neam anume
De-al vostru vorbitor!

Mă jur nici mâine s-apucaţi,
Să vă ia Dracu' noaptea,
Să fiţi pe străzi împieliţaţi,
Să fiţi Urgia a Şaptea!

Mă jur să vă luaţi singuri viaţa,
Să fie în Terra loc
De cinste, onoare... Dimineaţa,
S-o avem iar noroc!!!

Mă jur, vă blestem, vă urăsc,
Vă detest, scuip tâlhari,
Să scap o ţară ce-amărăsc
Ai voştri... Voi barbari!

Mă rog la întregul Univers,
Să fie alături toţi,
Să pieriţi hoarde-n rând, din mers
Arză-v-ar focul... HOŢI!!!

Cu toţi prostime, ce v-aleg, cretini la fel, netoţi...

*PS
Juraţi-vă odat' cu mine,
Popor nedesluşit,
Că singur doar vă faceţi bine
Din cinste, onor... citit!!!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (21 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul falşilor politicieni

Sunteţi cu toţii nişte proşti actori
Crezând c-o să furaţi în continuare,
Românii nu mai sunt nepăsători,
Chiar dacă pensia le e mai mare;

De trei decenii suntem răbdători,
Dar ne lăsaţi mereu cu ochii-n soare,
Sunteţi cu toţii nişte proşti actori
Crezând c-o să furaţi în continuare;

Pe tineri îi trimiteţi servitori
Şi n-aveţi niciun pic de remuşcare,
Dar se vor ridica răzbunători
Şi-or să vă scotocească-n buzunare.

Sunteţi cu toţii nişte proşti actori

rondel de Marius Coge
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Se duc artiştii

Se duc, ne părăsesc artiştii,
Acoperiţi de mari cununi,
Se duc şi veselii, şi triştii,
Se duc artiştii cei mai buni.
Văzându-i, în sfârşit, în voie,
A spus, din slavă, Dumnezeu:
"Voi de n-aveţi de ei nevoie,
Îi iau la mine-n ceruri eu."
Aice, noi
Mai suntem dezbinaţi,
Mai suntem dezbinaţi.
Păcat mai vechi la fraţi!
Voi cum vă împăcaţi,
Voi cum vă împăcaţi,
Voi, cei în cer plecaţi?!
Crezând în marea dimineaţă,
Se duc artiştii-n necuprins.
S-au agăţat mai mult de viaţă,
Dar şi de moarte s-au fost prins.
Văzându-i, în sfârşit, în voie,
A spus din slavă Dumnezeu:
"Voi de n-aveţi de ei nevoie,
Îi iau la mine-n ceruri eu."
Se duc artiştii-n altă soarte,
Se duc săraci şi princiari,
Jeliţi târziu, abia în moarte,
Se duc artiştii cei mai mari.
Văzându-i, în sfârşit, în moarte,
A spus cu slavă Dumnezeu:
"Voi de n-aveţi de ei nevoie,
Îi iau la mine-n ceruri eu."
Aice, noi
Mai suntem dezbinaţi,
Mai suntem dezbinaţi.
Păcat mai vechi la fraţi!
Voi cum vă împăcaţi,
Voi cum va împăcaţi,
Voi, cei în cer plecaţi?!

cântec, muzica de Igor Grosu, versuri de Grigore Vieru
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi numai de viaţa asta

Voi numai de viaţa asta
vă-ngrijoraţi şi vă vedeţi
cum n-aţi avea decât viaţă
—Voi oare moarte nu aveţi?
Doar trupu-acest vă robeşte
pe el puneţi întregul preţ
de parcă sunteţi numai trupul
—Voi suflet oare nu aveţi?

La clipa aceasta-i cereţi totul
ei vă jertfiţi, ai ei vă vreţi
dar oare numai Astăzi este
—Voi veşnicie nu aveţi?

Urziţi la fapte vinovate
nepăsători şi îndrăzneţi
dar oare nu este-o răsplată
—Voi oare Dumnezeu n-aveţi?

poezie clasică de Traian Dorz
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi numai de viaţa asta

Voi numai de viaţa asta
vă-ngrijoraţi şi vă vedeţi
cum n-aţi avea decât viaţă
—Voi oare moarte nu aveţi?

Doar trupu-acest vă robeşte
pe el puneţi întregul preţ
de parcă sunteţi numai trupul
—Voi suflet oare nu aveţi?

La clipa aceasta-i cereţi totul
ei vă jertfiţi, ai ei vă vreţi
dar oare numai Astăzi este
—Voi veşnicie nu aveţi?

Urziţi la fapte vinovate
nepăsători şi îndrăzneţi
dar oare nu este-o răsplată
—Voi oare Dumnezeu n-aveţi?

poezie celebră de Traian Dorz
Adăugat de Tudor_Ostasul
Comentează! | Votează! | Copiază!

Blestem

În apogeul destrămării
Aţi râs de săracii ţării.
Ca-într-o ţară fără câni
V-aţi bătut joc de bătrâni.
Copiii ţipă în noapte
Că i-aţi lăsat fără lapte.
La bolnavi le daţi mormântul.
Nu v-ar mai răbda pământul.
Aţi furat totul din ţară.
Aveţi conturi în afară.
Din cât a fost de bogată,
Atât e ţara de săracă.
Pe români eu îi îndemn
Să v-aducă greu blestem.
Inima în voi să crape.
De viaţă să n-aveţi parte.
Atâta de răi aţi fost
Că între noi nu aveţi rost.
România e a noastră.
Închisoarea e a voastră.
Vă blesteamă toată ţara
Să ardeţi în foc, ca para.
Raiul să fie al nostru,
Iadul să fie al vostru.
În veci să nu mai avem
Cui să facem un blestem.

poezie de Dumitru Delcă (16 februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neputinţă şi furie

Lifte spurcate, împărţiţi doar jale
În zi de rugăciuni duminicale,
Muşcaţi ca lupii, azi, din doliul meu
Voi, bestii, fără sfinţi şi dumnezeu.
Vă îmbuibaţi cu lacrima din rană
Din biete suflete fără prihană.
Când eu mănânc poeme-n zori pe pâine
Voi daţi cu piatra-n mine, ca-ntr-un câine.
De unde să vă dau eu milioane,
Aşa e legea voastră, după toane?
Şi ştiu că de nimica nu vă pasă,
Nici că nu am ce pune azi pe masă.
Mâncaţi cu şapte guri. Şi ce palate,
Vă găzduiesc ticăloşia! Nu se poate
Ca un norod întreg să poarte vina,
Că v-aţi înfipt în ţară rădăcina.
Ne sugeţi sângele, vampiri fără pereche
Precum nebunii cei loviţi de streche.
Tot adunaţi averi şi nu vă pasă
De amărâţii ce nu mai au casă.
Copiii n-au părinţi şi n-au mâncare,
Pe voi, ciocoi, niciunde nu vă doare.
După ce lege îi chemaţi la bară
Pe cei ce nu mai sunt, să iasă-afară
Din cimitire? Le stricaţi odihna.
Să n-aveţi parte-n veci, nici voi de tihna
Somnului veşnic, iadul să vă fie
Pedeapsa care taie-n carne vie!
Să ştiţi şi voi, durerea, ce gust are
Şi cât de tare, neputinţa doare.
Îmi daţi pomană patruzeci de lei-
Lua-v-aţi lumânări şi cruci de ei!
Voi credeţi că păcatele se spală
De voi, sătui şi noi cu burta goală,
Când ne-aruncaţi în scârbă o lătură?
Vedea-v-aş cum vă ies viermii din gură!
M-aţi umilit şi mi-aţi strivit mândria-
Voi, lipitori, slujind nemernicia,
Îi cereţi mortului, chiar după patru ani
De la înmormântare,-atâţia bani!
E mort, lichelelor, de-o veşnicie
Şi-i cereţi bani? Eu încă mai sunt vie.
Vă dau tot ce-a rămas, veniţi acasă
Şi-o să vă pun otravă-n ceai pe masă!
Şi ca desert, blesteme-n prăjitură:
Să n-aveţi ce băga, de-acum, în gură!
Lasăţi-mi morţii-n linişte şi pace,
Că altfel nu răspund pentru ce-oi face.
Sunteţi atât de javre şi penali,
Din oameni buni voi faceţi criminali.
Nu-mi pasă ce va fi, dar tare-aş vrea
Să vă dau vouă toată soarta mea.

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea

Feriţi-vă d-explozia femeii
Ce ferecaţi de secole, stupizi
Cu minţi şi inimi invalizi,
Necredincioşi suavului, ateii.

Vă închinaţi la sfinţi şi îngeri
Şi bateţi în ocări sublimul...
Pieriţi, vă meritaţi destinul!
Păşiţi cu tălpi, pe rug în sângeri!

Ce-ar fi romanele?... Groteşti
Cu eroine masculine;
Nici timp, nici descendent ce vine,
Nimic din graţii femeieşti.

Ce-ar fi balanţă fără tas?...
Pe veci nu aţi avea măsură,
V-aţi prăvăli cu anvergură
În abisul timpului rămas.

Voi nu cunoaşteţi libertatea,
N-aveţi nimic din cosmic zbor,
Nu ştiţi să naşteţi, doar omor...
Singuri, n-aveţi eternitatea!

Cântaţi-i părul de mătase
Şi buzele-n călduri solare,
Puneţi-i între sâni o floare...
Topiţi-vă-n amor, pe coapse!

Luaţi farmecul de mâini cu voi,
Învăţaţi visul purităţii...
Vă închinaţi, maternităţii!
Fiţi pururi, Ei, străjeri, eroi!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (8 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Toţi, prezumaţi

De ce Ioane, tu Mărie, n-aveţi frică de procurori,
Voi, ce munciţi atâta timp, gând nu rămâne de putori,
Să faceţi planuri de hoţii, sau să staţi într-o flecăreală
Şi, vă şcoliţi să reuşiţi, că nu puteţi fără de şcoală.
Cum oare atunci nu puteţi voi s-aveţi mai mult, să trăiţi bine
Şi cum păianjeni, ce-ntind plase, prind ei ce nu li se cuvine,
Stând doar la pândă să ia vieţi încet, încet, cu picătura
Sugând ce munciţi voi o viaţă şi vă alegeţi doar cu ura
Că nu faceţi mai mult, să daţi, să spună că tot ei vă dau...
Ăi de se tolănesc de graşi şi grei în buzunare stau.
Cum oare, de greşiţi vreodată, pentru nimicuri luaţi bulău
Şi faceţi ani întregi sub gratii că sunteţi răul cel mai rău,
Dar că n-aveţi mâinile fine, să scrieţi cărţi nicicând, nescrise,
Rămâneţi să spăşiţi de-a întregul şi vini, ce vi s-au pus de zise,
Că n-aţi avut apărători, vini s-aveţi numai presupuse...
Aşa că sunteţi voi la legi dovada-unei dreptăţi repuse
În drepturi, de-o egalitate de nou, noua democraţie,
În care numai mari pungaşi punga învechită să-şi prescrie
Şi, rămân toţi, după o vacanţă în celulele cu tot tacâmul,
Să iasă să se lăfăiască în tot le-avutu-i cu duiumul...
Atât duium, ce le aparţine, că n-au fost probe cum l-au luat...
Să ştii Ioane, tu Mărie... Ei-s "prezumat nevinovat!"?!?

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi n-aveţi suflet de creştin (către guvernanţi)

Gândirea vă e blocată.
Mintea va intrat în noapte.
Noi cerşim din poartă-n poartă,
Voi ne-aţi condamnat la moarte.

Ne-aţi obligat să colindăm
Mapamondul pentru pâine.
Voi nu vedeţi cât îndurăm
Să trăim de azi pe mâine.

Rămân copiii fără noi.
Se duc pe calea greşită.
Pe drumuri plâng, flămânzi şi goi.
Mor cu inima zdrobită.

Voi n-aveţi suflet de creştin.
Nu cunoaşteţi ce-i durerea.
Voi v-aţi clădit luxos destin
Prăduind ţării averea.

Dar nu va fi departe vremea
Când va veni blestemul gloatei.
Când veţi şti ce e durerea,
Implorând iertare soartei.

Va veni un timp în care,
De voi, milă, n-om avea.
Nu veţi găsi îndurare.
Prea ne-aţi făcut viaţa grea.

Va veni acea zi mare
Când socoteală veţi da,
Când va răsări nou soare
Şi viaţa se va schimba.

Vom avea şi noi puterea
Să trăim în demnitate.
Viaţa ne este averea,
Şi-o apărăm pân-la moarte.

Sfârşitul vă e aproape.
Vă va înghiţi pământul.
Veţi răspunde pentru toate.
Averea vă e mormântul.

poezie de Dumitru Delcă (25 martie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Metrou aglomerat

Doamnă v-aţi lipit de mine
Şi-i deja cu repetare,
Eu am chestii sanguine,
N-aveţi senzori de parcare?!

epigramă de Valentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altă odă gingaşă

Sunt medic dar mă tratez
domnilor daţi-mi o boală
şi-un înger în fa diez
o din morţi pe loc vă scoală

Domnilor daţi-mi o boală
cum n-aveţi nimic în cont
nici la grădiniţă nici la şcoală
moarte-i doar la orizont

Zău n-aveţi nimic în cont
vreun înger în fa diez
vreun demon cu sexul bont
o sunt medic dar mă tratez

Cu lână de Mioriţă
din zbor de la doctoriţă

rondel de Costel Zăgan din Cezeisme II (27 august 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voi parlamentari

Unde-i onoarea şi mândria
care ne-însoţeau odată?
Unde este România,
ţara noastră mult visată?
În lanţuri aţi pus poporul.
Ţării i-aţi secat izvorul.
Vă-înfruptaţi din munca noastră.
Sunteţi pentru noi năpastă.
Pe români nu-i mai vreţi fraţi.
La occident vă-înclinaţi.
Mintea voastră o ia rara.
Ne vindeţi până şi ţara.
Pentru-un pumn de "euroi",
la străini sunteţi slugoi.
Sunteţi laşi, sunteţi păgâni.
Voi n-aveţi sânge de români.
Aţi vândut aurul ţării.
Aţi vândut talazul mării.
Până când voi mai speraţi
că mai puteţi să furaţi?
Când nu vor mai putea răbda,
românii se vor răscula,
pe străbuni vor răzbuna,
rănile vor vindeca.
Şi-într-o nouă primăvară
vor fi iar stăpâni pe ţară.

poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2017)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu ai plecat, iubită mamă...

Tu ai plecat, iubita noastră mamă,
Când ne spuneai, să n-aveţi teamă
Şi ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat,
Că te-am crezut cu-adevărat!
Curaj în viaţă dacă n-ai
Cu moartea n-ai cum piept să dai!

Se stinse o lumină în panoplii de cer ;
Pe lângă luna plină căzu ca un mister!
Un suflet se înaltă spre cele veşnicii ;
De-aceea cade steaua, nu poţi că să nu ştii!
Aşa s-a întâmplat, tu însăşi să dai vamă,
Tu ai plecat iubita noastră mamă!

Curaj aveai, cât pentru o armată
Şi ne-ai crescut cu inima curată!
Iar hrana, ziua toată-ţi era doar un covrig,
Că noi să creştem mari şi să nu ştim de frig!
Aşa te-am cunoscut, noi, mamă,
Când ne spuneai, să n-aveţi teamă!

Iertare cerem, de-am greşit
Dar parcă greu ne-ai pedepsit ;
Doar ştii că fiul ţi-a plecat în cer,
Că tata să nu fie mult stingher!
Acum şi tu te-ai supărat
Şi ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat!

În inimă ţi-ai dus durerea
Deşi era amară ca şi fierea!
Tu ţi-ai ales cărarea către cer
Şi ai avut voinţă că de fier!
Iar noi nu am făcut păcat,
Că te-am crezut cu-adevărat!

Ne-ai învăţat pe toţi să nu cedăm la greu,
Că dacă vrem, putem, ne-ajută Dumnezeu!
Dar tu se pare c-ai uitat, acum,
Când eşti pe ultimul tău drum ;
Nu poţi în lume să mai stai,
Curaj în viaţă dacă n-ai!

În lumea unde veşnic ai să fii
Noi suntem siguri că tu ştii,
Că nu-i durere, nici lacrimă, nici chin
Şi nu vei în stare, să scoţi nici un suspin!
Acolo, o eternitate stai,
Cu moartea n-ai cum piept să dai!

Cu moartea n-ai cum piept să dai,
Curaj în viaţă dacă n-ai!
Că te-am crezut cu-adevărat
Şi ne-ai lăsat cu sufletu-ntristat,
Când ne spuneai, să n-aveţi teamă,
Tu ai plecat, iubita noastră mamă!

poezie de Gheorghe Pepelea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă iartă, Doamne, că blestem!

Pe voi ce ţineţi soarta-n mâini
Şi ne trataţi ca şi pe câini,
Azi, vă blestem, ca-n buzunare,
Să n-aveţi bani de-o lumânare.
Lui Dumnezeu trimit misivă,
Să n-aveţi bani pentru colivă,
Nici morţii să vi-i pomeniţi,
Săraci lipiţi, în veci să fiţi!
Cât de-mbuibaţi sunteţi acum,
Dea Domnul să cerşiţi în drum!
Un colţ de pâine din gunoi,
Să fie hrană pentru voi,
Ca să simţiţi şi voi osânda,
Cum simte ţara mea, flămânda.
Voi huzuriţi pe munţi de bani
Şi ne catalogaţi golani,
De îndrăznim să cerem pâine
Nu pentru azi, ci pentru mâine.
Azi, ni-e tărâţa-ndestulată
Vă dăm şi vouă, ca dovadă
Că din puţinul ce-l avem,
Ştim să-mpărţim, cât mai putem.
Dar, voi cu burţile pe-afară,
Sfidaţi, ciocoi, întreaga ţară.
Şi nu vă pasă de flămânzi
Şi de copiii muribunzi.
Şi nici de lacrima de sânge,
Ce-n fiecare zi ne frânge
Orice speranţă de mai bine.
Şi vă blestem, ca de ruşine,
Să-ngenuncheaţi umili ca noi
De-atâtea griji şi de nevoi...
Atâţia ani de libertate,
Purtăm aresturile-n spate.
Cum, să te mişti, când n-ai un ban?
Halal, aşa european!
Nu cer averi şi nici palate,
Ci doar să mă îndrept de spate,
Să pot, să-mi pomenesc părinţii,
Bărbatul şi pe toţi cuminţii,
Ce nu mai văd orgia lumii,
Nici cum se sinuicid păunii...
Săraca ţară, ce frumoasă!
Acum orfană şi de casă,
Orfană şi de neam şi fii-
Fă-ţi, Doamne, timp, ca să ne-nvii!
.................-..................................
Să nu fii supărat, bărbate,
Că n-am colivă şi bucate,
Să-ţi fac pomană cum se cade!
Doar lacrimi am în reci cascade...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Voiţi să aveţi mulţi care să vă ajute? Căutaţi să n-aveţi nevoie de ei.

citat din Manzoni
Adăugat de Corneliu Tocan, Ph.D., M.Sc.
Comentează! | Votează! | Copiază!