Adiind în trup de nai

Se-aprinde lună-n gleznă, iluminând şi umbră.
Sosesc line şi dalbe cu ochii lor ca mierea
Cum dulci fagurii zării, de stele licăr brut,
Aripile luminii golindu-şi preatrăinicie-n lut

Se face de-întuneric, trec linişti de pământ
Întretăind misterul vocilor susurând.
Nu te mira de tulbură fiori lucirea-i verde cânt
Şi trupul stă de vorbă cu îngerii visând

Ascult în mine naiul doinind a crengi cu rouă,
Bat ploi cu-agheasme-n suflet, iau chip de rai vibrând,
Pe vânt coboară linul de cer tăiat în două
Poate răsare brustur din cuib negru de gând

Ştiu, fără ca să văd, cum m-am trezit din morţi
Cu gheaţă pe picioare suind spre forma-i pură,
Când însăşi ea, Iubirea, pristol urcat la Porţi
Ne arăta-n oglindă de-a îngeru-i alură

Uit falsul mugur, cascadă de tristeţi,
În inima stricată, de vremi îmbătrânită,
Şi-mi torn cleştare repezi în miez de dimineţi
Ca să-mi pătrunzi în sânge, pe veci, eternităţi.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nopţi de stele

Mai dăruieşte-mi iubirea mea
Nopţi de stele în vreme rea
Iartă-mă când uit de noi
Iartă-mă când dau înapoi
Când mă ascund în colţ de suflet
Să ascult al tăcerii cântec.

Iartă-mă că nu mă asemuiesc
Unei zeiţe cu chip pământesc
Şi jertfesc lacrimi de ploi
Când rămânem reci şi goi
Şi cerşesc singurătate
Când mi-e trupul plin de păcate.

Poartă-mi ochii plini de dor
Trage al porţii închis zăvor
Lasă sufletul să zboare
Când prăpastia îi la picioare
Până dincolo de nori
Cum făceam adeseori.

Nu mă alunga de lângă tine
Când mă rătăcesc de mine
Ştii că zi de zi renasc
În flori dalbe de damasc
Şi noapte de noapte pier
În stele stinse de pe cer.

poezie de Adriana Monica Burtea (3 martie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corăbii fără norduri

Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Intrăm în iarnă, aşa cum ştim, cu stângul,
Mi-a îngheţat suflarea-n gând, cu ea,
Infimul colţ de rai, ce mă păzea mărunt, nătângul.

Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Că mai vibrează încă febre-n gleznă,
Atât mi-a mai rămas din ea,
Şi-n talpa zilelor, spulber de beznă.

Nu te mira, iubirea mea, nu te mira,
Prea mult ne arsem, împreună,
Păcate în războiul celui ce lua
Sclipiri din pieptul celuilalt, de lună.

De stângăcii preaplini, ai lumii negre, prizonieri,
Unicei păsări de nepradă, chinul...
Nu te mira privighetoarea mea din ieri
Că te asemui cu pelinul.

Corăbii fără norduri, cu ancorări viclene,
Intrăm în iarnă-ngheţuri, cu polii fruct de nea,
Cu duhul din lumine, căzut pe nori, de lene,
În dorul lung ne stingem, nu te mira, că-i iarnă grea!

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Stă inima puţin în loc
să-i simtă trupului zbătaie
paragină-i fără de ea nici foc
nu mai aprinde pereţi de vâlvătaie

Stă inima să tacă
să-i simtă trupului durere
o clipă doar şi-începe să-şi desfacă
sufletul prapure de fiere

Stă inima să nu mai stea
se-amestecă cu miere de albine
adâncile-i miresme n-or mai sta
să se-ofilească-a dor de tine

Stă inima în primăvară până-n gleznă
se-adie de alint capricii largi pe vânt
se-alcătuieşte licăr în sfeşnice de beznă
minune fără margini ori înger de pământ.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O stea cerească

Te modelez transpir
in gând
In gând te modelez
visând
Din albul lut eu te
frământ
Cu mâinile eu frec
pământ
Si ochii albastri ţii
sărut
Îţi mângâi coapsele
mai jos
Îţi mângâi trupul cel
frumos
Tu esti in gândul meu
iubire
Luceafăr îmi esti
dumnezeire
Voi cere voie de la
soare
Să iau o raza lucitoare
Să-ti o asez jos la
picioare
Sufletul să-ti încălzească
Iar inimă îţi pun o stea
cerească
Te-as modela din lut
mereu
Asa cum te doresc
doar eu
Să iau durerea de la
tine
S-o pun in suflet doar
la mine
Si te-ncalzesc c-o
sărutare
Tu simţi cum inima mă
doare?

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonet de noapte

Când noaptea e-mbrăcată-n clipei straie
pe alb de insomnii tăceri a scrie
ci lutul ne îndeamnă la sicrie,
la orizont mistere se-ntretaie.

Pe sânge duc povara purpurie
la Dumnezeu, din coajă de odaie
suind un miez ce-n linişti se-ncovoaie
spre a luminii coaptă mărturie.

A umbră-n stea, a îngerilor stirpe
cu ochi de cuget pare-n drum că văd...
E-al şoaptelor nocturn de stih prăpăd
un bisturiu de Sus să îl etirpe...

Că şi poeţii Puntea trec din carne
chiar de-a lor urmă zări or să răstoarne...

sonet de Ştefan Petrea
Adăugat de Nox
Comentează! | Votează! | Copiază!

Popoare de lumine...

Cântasem pură clipa de cum te cunoscui,
Aceea preaînaltă, preamultă de sfinţire;
Gustam pe rând ciorchinii-ţi, dulci cum ai nimănui
Şi-ţi stam în Dumnezeu mănunchi de nemurire.

Gustam pe rând din faima-ţi de îngerime scumpă
La care să se-nchine veneau de-a valmă fluturi;
Văd astăzi avuţie, stau gata să irumpă
Popoare de lumine, spre mine cum le scuturi.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Miez de Univers

Ne răsfăţam, pe rând, în miez de Univers...
Ne adunam în gând, încet-încet, glumind...
Tu sufletul mi-aflai, citindu-mi câte-un vers,
Şi ne-am trezit visând... şi ne-am trezit iubind.

Dintre tristeţi, fugind, am inventat cărări
Pe care am pornit în calde dimineţi,
Ştergând din asfinţit şi doruri, şi uitări,
Şi lacrimile reci ce-au izvorât din vieţi.

Cu fiece cuvânt, din zâmbete sculptat,
Am poposit în Rai, să ne-odihnim puţin,
Să ne-ascultăm priviri ce zarea au scrutat,
Simţind că printre nori ne-aşteapt-un nou destin..

Apoi, am coborât din Ceruri pe Pământ,
Să ne-nfruptăm din noi, pe rând şi deodat',
În vrajă şi tăceri, sorbind amorul sfânt,
Iubind cum încă n-am iubit cu-adevărat.

Ne răsfăţăm, pe rând, în miez de Univers,
Nu ne mai amintim c-am fost pustii vreodat'...
Şi cânt IUBIREA noastră-n fiecare vers,
În vis curat de-april, cu totul... MI-NU-NAT!

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranţe

Ascult, privesc şi iar ascult
cum bate vântul dintr-o parte,
fără să ştie de-al meu gând
care îmi spune că se poate.

Că pot să vină iar furtuni
în care să mă pierd cu totul,
în visele cu mari minciuni
care nu ştiu unde mi-e locul.

Zăresc pe dealul fără vârf
lumini arzând de călătoare,
sunt îmbătate de priviri
curgând din mine doritoare.

Ascult, privesc şi iar ascult
lumea cu ea necruţătoare,
privesc cu ochii spre pământ
să văd acum cum creşte-o floare

şi văd pământul numai ars
de paşii mei strivind cărarea,
ascult la pietrele cu glas
spunând că nu ştiu unde-i zarea.

Şi totuşi merg spre nicăieri
dorind s-ajung cu mine însumi
ştiu că pot să prind iernări
şi toamnele râzând plecându-mi.

poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog să mă faci iar, dar numai din cuvânt

Da, Ţi-ai făcut din lut un chip, care-am fost eu,
În Cerul unde chiar ai vrut să fiu mereu,
Iar Sfântul Duh al Tău atunci m-a-nsufleţit
Să te-nsoţesc prin Rai, în veci, ca fiu iubit.

Însă din Rai căzut, într-un cumplit păcat,
Cu Eva pe pământ alt Rai eu am creat,
Sădind iubirea Ta în stele şi în flori,
Când îmi zâmbeşti mereu cu Soarele în zori.

Mi-ai dat să-mi fie-aici şi Crucea un alint,
Mi-arăţi Lumina Ta-n icoane de argint,
Din Cer îmi dai s-aud al îngerilor glas
Prin tril de filomele, dar Raiu-n Cer Rămas,

Îmi este-n suflet chin şi, Doamne, îmi doresc
Prin Rai, cum Tu ai vrut, mereu să Te-nsoţesc;
Cum însă-s muritor, făcut doar din pământ,
Te rog, să mă faci iar, dar numai din Cuvânt!

poezie de Pavel Lică din Trubadurul cerului albastru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te simt

Cum vântul bate printre crengi,
şi bate şi prin mine,
cum albii fulgi de necuvânt
trec şi prin cer, şi piele,
te simt trecând acum pe-aici,
cu degetele grele.
Te naşti din mine, zi de zi,
cătând prin nouri stele,
şi cu-n surâs îmbietor
m-arunci înspre tăcere.
Cum să te uit? Cum să nu fug
din calea ta, fiinţă,
când gând din gând,
din ochi făr' de căinţă,
răsari ca să mă duci, cântând,
departe, cât mai mult,
peste pămînt şi stele,
lăsând în urmă lacrimi şi tăcere?

poezie de Diana Iordache
Adăugat de Ana Muresan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vertigo

Pe umerii mei albi cu alură de munte,
Zac toamnele, îmi lovesc ploile-i fereşti;
Una cu mine sunt, uneori ceasurile cărunte
Mă izbesc cu un iz pronunţat de -tu nu-mi eşti.

Pe umerii mei cu alură albastră de munte
Vine şi cerul, verde crud în privire să-mbrace
Cruce, golaşă de îngeri, făcându-mă punte
Până la gândul cumplit în care iubirea îţi tace.

Pe umerii mei păpădie, aluzie la abis,
Trufaşe stau aleanuri, surghiun absenţei tale;
Las iar gingaş nenufăr, cărnii să-i stea deschis,
Poate mi-aduce vânt din mângâierea-ţi moale.

În mâna ta mi-e suflet, în juru-i frăgezime,
Privighetoare-l cântă cu triluri de nuntiri;
Ah, inimă cu beznă cum pleci spre limpezime,
Păcat plin de capcane, cum cânţi a trandafiri!

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambroziac

Îţi torn să bei seninătate din rai abia sosit,
Uşi largi, vitraliuri de cer ţi se deschid,
Începe-a prinde viaţă prin spasme, răsărit,
Că poate-aşa-o să-mi treacă venirile de rid.

Mie-mi ajunge rugul sporadicelor doruri
Umblându-şi viţă scumpă pe-aiurea empireuri
Îmi spală infinitul orbirile cu cloruri,
Norocul nu-mi mai joacă la groapa cu deşeuri.

Nici miile de ploi, cutremur negru-n oase,
Nu le mai port la gleznă brăţară de fier rece,
Mi-apropii drept izbândă corole luminoase,
Iubirea stă pe loc, din sfânt nu se mai trece.

Şi-acum, că te-aduseşi, îţi vreau suflet cu totul,
Nu jumătăţi, nu foame cu sferturi de măsură.
Preumblă păsări zvonul că-i dus îndoliatul,
Typhonul ce ne-a lacrimi, crivăţul ce ne-a zgură.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De iubirea ta

e-atâta viaţă în bobul de nisip
colos ţi-e fluturele în stomac
iubirea ta mă vrea cu orice preţ
să-i umblu oarbă prin rărunchi

iubirea ta mă vrea cu orice chip
aripele în ceru-i să-mi desfac
altoi de dulce-n pădureţ
pulberi de stele vrac pe trunchi

a vieţii noastre poezie arhetip
inima ta pornesc să o îmbrac
morţii îi scriu adio pe îngheţ
trec mierlele înot la mine prin genunchi

ţi-aluneci depărtarea ca un schip
spre trupul meu de liliac
cu primăvara ta încep să mă dezgheţ
zăpezile murdare plecându-se mănunchi.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Floarea iubirii aleargă în vânt...

Floarea iubirii aleargă în vânt,
Luceafărul serii o aşează pe frunte,
Ea e născută din dulce cuvânt
Pus între două rime, ca punte.

Are picioare de stele sub frunze
Unde săgeţi de amor se ascund,
Pe rotundul inimii vin buburuze
Să-şi pună inel de logodnă, curând.

Tu râzi pe mormanul de vise,
Şuviţe de sânge pui în izvoare,
Zboruri line în clipe-s prelinse
S-adape simbolic o rază din zare.

Floare minune, din lumea de lut,
Coboară la mine fierbinte în sân,
Gura trufaşă mereu să-ţi sărut
În iarna prelungă cu fulgii din fân.

Prin două cuvinte, cu rime alese
Să ardem prezent şi visare,
Să trecem în inimi neînţelese
Iubirea cu statui sub picioare!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dorurile

Ebluisante păsări, ţes zării imense diademe,
Oceane de săruturi din buze mari de gând
Ieşite să te caute în absenţe şi să te cheme
Din ora când taci, când mă mistuie dor plăpând.

Mă zboară păsări de zi, ori poate că-s fluturi,
În fiecare vis mă urcă şi mă coboară mongolfier;
Nu mai poate sufletul, desfăcut în confetti de fier,
Sus, jos bate anotimpuri, zilnic de la tine la cer.

Ebluisante păsări sorb din mine răsăritul,
Iadul tăcerii rămâne de moarte la locul lui
Rege, tronându-mi a adormire lutul;
Nu mai găsesc îngerii alinare decât în lacrimile nimănui.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăţişaţi

Două arderi într-un foc
Cuib de inimi la un loc,
Ploi de vise ca un roi
I-amăgesc pe amândoi
Şi se cred stăpâni pe cer
Prinşi de vrajă şi mister.
Ochi în ochi, două priviri,
Unul altuia, sclipiri
De îşi văd ca-ntr-o oglindă
Sufletele până-n tindă.
Timpul stă în loc să-i vadă
Cum sunt prinşi ca într-o nadă,
Încurcaţi le sunt fiorii
De cutreieră toţi porii...
Trupurile lor devin
De la alb pân' la carmin,
Amforă din lut prea crud
Modelată-n joc fecund.
Nu ne văd, nu ne aud,
Sentimentul lor e nud!
Prinşi de clipă şi de zbor
Lumea toată... e a lor!

poezie de Angelina Nădejde (17 iulie 2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Odă florilor şi culorilor

Mă strânge-o tâmplă, şi-ncă una
Şi am să-mi alung cu flori furtuna
O, Doamne, bunule ceresc
Mă las-atunci când fi-va să pornesc
Să-mi iau cu mine toate florile
Să-mi lumineze-n beznă, dorurile

Şi lasă-mă în lumea drepţilor
Din adormită viaţ-a morţilor
Să plec cu salbe din petala lor
Să nu simt, Doamne, al miresmei dor
Să nu devin un suflet pustiit şi gol
Să-mi pun pe cap, cununa florilor
Că ai să-mi iei la schimb lumina ochilor

Dar fie, Doamne, voia ta cea dreaptă
Că tu m-ai plămădit
şi-ţi sunt în mâini, unealta
Mai ştiu că nu-mi va fi greu nici aşa
Că tu m-ai învăţat să văd culori cu inima

De n-am să văd cu ochii
c-aşa-i lăsată rostuirea
N-am să mă plâng de asta
cum este-a lumii firea
Eu vin când zici în lumea ta cea dreaptă
Doar dă-mi, te rog, culori
pe suflet lasă-mi-le pată

Vreau roşu, galben, verde, vreau nuanţă
Te rog, doar lasă-mi dreptul la creanţă
C-ai răspândit culoare-n fiecare floare
Şi le-am simţit în viaţă binecuvântare

De cer prea mult, te rog, atunci mă iartă
Dar vina n-am că-n flori e-o colorată artă
E arta pe care, tu Mărite, ai creat-o
Pe care-n lumea vie cu respect, am adorat-o

Şi să nu-mi spui, Doamne, că nu e nevoie
Că ştiu că n-am să mor de bunăvoie

Nu cer, o Doamne, mult prea mult
Vreau doar culori în suflet să-mi ascult
Să mă-nvelesc cu tot ce mi-e mai sfânt
Să-mi fac din flori, un giulgiu ca veşmânt

Să nu mă laşi în negru doar
Că îmi va fi, Prea Bunule, amar

În lumea celor ce nu mai cuvântă
Tu lasă-mă să-mi duc culoarea sfântă
Şi am să vin desculţă fără să crâcnesc
Dar lasă-mă în roşii flori să mă-nvelesc

Vreau pete, de culoare vie
Vreau flori când nu va fi să-mi fie

Îmi plâng în braţe toate florile
Ascultă-ne acuma, şi-mi iartă rugile
din lacrimi dulci şi picături de rouă
Dar ştiu că, după moarte, încep o viaţă nouă.

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare către inima mea

ţi-aş scrie epistolă
dar vin cuvintele de-a valma
precum noiane de furtuni
încătuşându-mi palma

tu deschizi larg poarta fericirii
şi cum faci, nu ştiu
îngenuncheat, zâmbind, nebun
scoţi inima din locul ei
lăsându-i locaş gol
de-o parte şi de alta;
- te du la ea
trebuincioasă nu-mi mai eşti
nici credincioasă
strămută-ţi şoaptele de-aici fără de teamă
că n-ai mai exista în versurile mele
du-te şi înfloreşte-i gura
pe care-mi prinde viaţă numele
din când în când coboară veste
secretul ei dezvăluieşte
mi-adu splendoarea-i bob de rouă
şi-împarte-te totuşi în două
o veşnicie ei, eternitatea nouă.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Culeg si ploi şi vremi cu soare..
Prin sita sufletului meu cern dimineţi cu dor..
şi nopţi fără de stele..
Şi poezie cern.. si nepăsare..
şi Cer, dar şi ţărână cern..
şi câte lacrimi, câte resemnari...
si crucea. i tot mai grea, Cuvinte,
Dureri fără de margini cânt..
sub zgura lumii aripile. s frânte...
Şi scriu pe Cer o ruga.. si. ncă una...
şi lacrimile dor in mine toate,
Si. alerg cu doruri şi dureri in spate..
Dar simt cum cresc in mine,
tainic, drumuri de lumină..
si alte aripi, aripi de iubire...
fiori de har şi muguri de. mplinire
Si. i scrijelit acum in mine.. un fir de dor,
un dor nemărginit de tine..
un dor ce. l ingropasem cuminte
intre altare..
si. un timp ce parca. a fost rupt şi din calendare..
Dar e al meu acum..
Esti cel strigat in ruga..
Şi. acum e timp de leagăn după. o lungă truda..
.. iubirii cântec vreau sa. i fiu..
in murmur heruvimic sa. ti port şi ţie paşii..
în miez de noapte.. şi la ceas de zi...

Cern ploi şi vremi... şi dorurile toate..
Iubire cernem.. şi. asteptari târzii...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Ceea ce văd eu
nu eu văd
ci lumina luminii vede prin mine
eu tac şi-o ascult

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!