Iepurele şi zimbrul

În procesul de votare
Au ajuns la balotaj
Iepuraşul fuge-tare
Şi c-un zimbru... de tonaj!
Toţi electorii îl vor
În post de conducător
Pe urecheat care, cică
Ştie cei aceea,, frică''
Şi nu pe frumosul zimbru
Care, culmea, e prea mândru!
Ştiind legea s-o impună
Atunci când fapta nu-i bună
Şi supusul sare calul
Or îşi îngroaşă tovalul.

MORALA:

Cu astfel de argumente
Balotajul a purces,
Iepurilă, finalmente...
Fiind ales!

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul călare

Calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.

La ora când toţi, în secunda când toţi,
bolnavi, sănătoşi, unii vii, alţii morţi,
ies noaptea din casele-n care
s-au dus să petreacă în destrăbălare
şi vor să încalece şi vor să se ducă
şi vor să-şi ia caii legaţi de ulucă,
o, şi-a găsit fiecare,
o, şi-a găsit fiecare
calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare,
calul călare pe calul călare pe cal,
calul călare pe calul călare pe calul călare.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştefan: Poporul trebuie mereu încercat, boierilor! Să ştie că duşmanul nu are somn, că mişună peste tot! De regulă, noi aşteptăm vrăjmaşul la poarta cetăţii! Cu tunurile pregătite, sus, pe metereze! Dar, iată, el se strecoară pe hornul casei, pătrunde în castel prin gaura cheii! Numai popoarele vigilente vor supravieţui! Noi suntem neam paşnic! Ne-a fost dat ca simbol un zimbru. Un erbivor puternic, dar liniştit, care nu va învăţa nicicând să bea sânge, nu va şti niciodată să sfâşie! Ei, bine, zimbrul, dacă vrea să fie zimbru, trebuie să-şi ascută întruna coarnele! Să nu se încreadă decât în propria sa copită! Că s-a umplut pădurea de fiare răpitoare!

replică din piesa de teatru Ştefan cel Viu (Valea Albă), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unui Cântăreţ

Cântăreţ de "marcă"
Mândru ca un zimbru,
Vocea lui e parcă
Fără niciun "timbru".

epigramă de Mircea Micle (3 februarie 2011)
Adăugat de Mircea Micle
Comentează! | Votează! | Copiază!

Conştiinţa nu-i mai judecă pe cei care au ajuns în culmea virtuţii sau în culmea viciului.

citat din Talasie Libianul
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii învaţă de cele mai multe ori ce este iubirea adevărată şi necondiţionată atunci când fac un copil. De aceea, marea majoritatea a părinţilor putem spune că îşi iubesc copiii. Asta însă nu îi ajută să nu greşească grav faţă de ei. Scopul părinţilor ar trebui să fie să pregătească tânăra fiinţă pentru a se descurca singură în viaţă. Pentru că părinţii ne văd ca pe o prelungire a lor, au tendinţa să ne supraprotejeze fără să se gândească cum ne răpesc oportunitatea de a învăţa să ne descurcăm singuri şi mai ales ce ne vom face când ei nu vor mai fi. De aceea, părinţii din prea multă iubire ajung să îşi saboteze copiii. Un părinte educat, ştie că are nevoie să dezvolte abilităţi în copil, abilităţi care îi vor servi în viaţă şi astfel nu îl fereşte de toate încercările vieţii şi îl susţine când acesta are nevoie încercând însă să intervină cât mai puţin în viaţa lui.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt judecaţi de conştiinţă cei care au ajuns în culmea virtuţii şi cei care au ajuns în culmea păcatului.

citat din Talasie Libianul
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu sunt judecaţi de conştiinţă cei care au ajuns în culmea virtuţii şi cei care au ajuns în culmea păcatului.

citat din Talasie Libianul
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viermi în lup şi zimbru

Nu vor ajunge cruci smulte
Din străbunele-mi morminte
De nu luaţi bine aminte
După Marele zid stau arme mute

Ce vor fi de sânge-nfometate
Să-si facă furiei locuinţe
Peste ţară şi morminte
Neavând armată gloanţe

Bazându-ne pe alianţe
Ce-şi vor apăra trupul
Simtind noi iar jugul
De lagăre fără clanţe

La uşile şi geamuri, tării
Ce sunt acum prea deschise
Fără falnicele armii
Ce lăsau-n urmă răpuse

Cadavre de corbi în codrii
Cosminului, la Călugăreni
De schiorlăiau duşmanii
Când lupii, zimbri erau oştenii

Sigur mă veţi pomeni
De staţi mâinile-n sân
Sub lanţul comunist spân
"Divide et Impera" în răni

Ce nu se văd acum în gropi
Camflate de ăsti casapi
Ce sapă pe dedesubt ţării
Groapa înmormântării

Ca niste viermi in lup şi zimbru
Tăindu-i si scutul ce ne e codru
Unde de hoarde ne refăceam
Reinviam si iar luptam...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stema ţării

Ca un zimbru-ntărâtat
Când a prins pământu-n coarne,
Tot ce-n drumul lui a stat
Gata să răstoarne
Ca un zimbru-ntărâtat
Moldovenii s-au luptat
Cu potop de litve.

Ca un leu sfâşietor
Când cuprins de-arcaşi se vede,
Prin mulţimea de popor
Trăsnet se repede
Ca un leu sfâşietor
Sar oltenii-n munţii lor
Într-un iad de latini.

Iar muntenii ce-au avut
Cuib pe apa Dâmboviţei,
Ca vulturu-n munţi crescut
Apărând răpiţii
Pui ai săi făcut-au scut
Ţării lor şi-au abătut
Negrul nor de hoarde.

Zimbru şi vultur şi leu
Fui când mi-a călcat păgânul
Patria şi dreptul meu.
Şi va fi românul
Şi de-acum român mereu,
Zimbru şi vultur şi leu
Şi viteazul lumii.

poezie celebră de George Coşbuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cercetătorul: Aşa cum demonstrează cercetările istorice, capul există încă de pe vremea când omul avea coadă. Între timp, coada omului, atrofiindu-se, a căzut, astfel că astăzi nu mai zăreşti coadă la om, ci doar om la coadă. Principala funcţie a capului este aceea de a-l face pe om să gândească. Cu toate acestea, întâlnim astăzi destui oameni cu funcţie care gândesc cu alte organe ale corpului omenesc. În ceea ce priveşte evoluţia rolului capului, notăm epoca matriarhatului, când rolul conducător îl avea capul de femeie. Pe vremea aceea, din cauza ignoranţei, femeile îl aveau în cap pe Dumnezeu. Astăzi, datorită emancipării, nici Dumnezeu nu ştie ce au în cap. Apoi, a urmat, la rând, capul bărbatului cu rol conducător. Capul bărbatului este foarte dotat, fiind în stare de orice, dar mai ales în stare de... ebrietate.

replică din Unda veselă, Pseudo-eseu despre cap de Corneliu Sofronie (1997)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arbore genealogic

Îi simţi tristeţea-n al lui timbru
Cum îl cuprinde, blând ecou
Strămoşul său a fost un zimbru,
El, n-a ajuns decît un bou.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate rău (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu eşti zimbru, când te năpusteşti peste natură de-a-n boulea.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răufăcătorul şi căţelul

În curtea casei, sta un câine mare, negru, fioros,
Cam binevoitor, dar şi agil în suspectări,
Se pomeni c-un "oaspete" cam nesfios,
Pe-al său stăpân îl va scăpa de false invitări.

Pe câine el vrea a-l ispiti cu-o falsă amiciţie,
Dar animalul ştie de-a hoţilor prohibiţie,
Familiei sale fiind înfocat "paznic" credincios,
Îl muşcă şi-l alungă pe nefericitul mincinos.

Morala: Nu avea încredere în cei care vor să te cumpere!

fabulă de Mirela Lascăr
Adăugat de Mirela Lascăr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alegeri

Un anunţ cu vechi principiu
Ne anunţă cu ardoare
Că la noi în municipiu
Se produce... o schimbare...

Vin alegeri, care schimbă
Pe cei care au "stat" la cârmă,
Cu alţii mai tari în limbă
Şi mai "oţeliţi"... în sârmă...

Ei sunt băieţii cu "minte"
Ce-au prostit biata mulţime,
Cu câţiva ani mai înainte...
Şi-au "tocat" în adâncime...

Alţii vor un nou mandat,
Pentru "merite" plătite
De noi toţi, ca deputat...
Dar se ştie... doar promite...

Şi cu vervă şi pripire
Zeci de partide se-ntrec,
Să ia ţara în primire,
Sau să "înghită" în sec...

Dar mare este necazul,
Când pe liste văd că nu-s,
Schimbă uşurel macazul
Către partidul de sus...

Atunci ca în mic "răzbel",
Candidatul scoate-n forţă
Bani, plocoane şi mult zel,
Să prindă din mers... o torţă...

Şi vânjoşi în plin atac
Unii partidul îl schimbă,
Cu "candoare" se prefac
Că nu interesu-i plimbă...

De priveşti cu "acurateţă"
Ce se-ntâmplă la votare,
Vei vedea marea absenţă
De la marea prezentare...

Românul este sătul,
Nu de "marea îndestulare",,
Ci de cel păgân fudul,
De pe lista... de votare...

Şi aşa, cum a mai fost,
Furturi, voturi măsluite,
Vor ajunge iar pe post...
Cei cu "treburi" plănuite...

Noi, cuminţi ca-ntodeauna,
Vom servi din nou "poşircul"...
Scamatorii iau tribuna,
Iar noi rămânem... cu circul...

poezie de Constantin Enescu (9 iunie 2012)
Adăugat de Constantin Enescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un caracter bun este cea mai bună piatră de mormânt. Cei care te-au iubit şi au fost ajutaţi de tine îşi vor aminti de tine atunci când florile de nu-mă-uita se vor fi veştejit.

citat din Charles Haddon Spurgeon
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scopul scuză mijloacele

Când, rătăcit, într-o ogradă,
Un şarpe a putut să vadă
Că ierarhia-i foarte clară
La cei care conduc o ţară,
Adică, dacă pleci de jos
Şi ştii, "să faci la şefi frumos",
Ajungi, aşa cum ţi-ai propus
Pe-o treaptă, undeva, mai sus.
Văzuse el că e un cal,
În curte, şeful principal
Care, ca şef, i-avea pe toţi
Din curtea lui, slujbaşi netoţi.
Dar şarpele voia, se pare
Să treacă peste-această stare
De târâtor care tot pupă
Un fund 'nainte şi chiar după;
De-aceea el cu... demnitate
Muşcă pe primul şef prin spate
Şi-nlăturându-l, i-a luat locul...
Apoi şi-a încercat norocul
Şi-a reuşit, muşcându-l iar
Pe noul şef, nu în zadar,
Că a avut veninul pus
Efectul de-al sălta mai sus.
Astfel ajunse şi la cal,
Pe care l-a muşcat, normal
Şi a ajuns conducător
Doar cu-n venin nimicitor

MORALA:
Astfel, în vîrf, s-ajungă, poate
Şi cel ce muşcă pe la spate!

fabulă de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cazanul şi ulcica

O ulcică de lut ars-
Aduce vorbe de-ocară
Cazanului de vinars
Ce scoate rachiu de pară:
-Degeaba eşti din aramă
Şi arăţi ca un furnal,
Beţivii te bagă-n seamă
Eu... te văd un criminal!
Când te-ncingi, tu scoţi pe ţeavă,
Pentru oameni fără minte
Pârâiaşe de otravă.
Eu le fierb niscaiva linte,
Foamea să îşi potolească
Toţi aceia care vor,
Dar nicicând nu îi omor
Cum faci tu, de când te ştiu
Şi le scoţi pe ţevi rachiu.
-Tot ce-ai zis îs vorbe-n vânt
Se-auzi dinspre cazan,
Toţi mă cântă pe pământ
Mai ales Mâţu Stoian;
Pe la nunţi, prin discotecă
Am valoare intrinsecă.
Cazangiul beţivan,
Om ce nu cunoaşte frica
Vrând să bage sub cazan
Lemne... a crăpat ulcica!
Lintea-n foc s-a-mprăştiat
Şi a rămas nemâncat,
Însă el atât a spus:
-Bine că-i cazanul sus!

MORALA:

Dacă ştii că eşti fragil,
În discuţii... fii abil!

fabulă de George Ceauşu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciudaţi sunt oamenii aceştia care vor adevărul de la filozofie. Adevăruri da, dar adevărul? Adevărul e rezultatul gândirii logice, aşa cum fapta bună e rezultatul trăirii morale. Dar le fel cum nu pui accentul pe fapta bună şi nu preferi actului fapta, tot aşa nu poţi prefera vieţii spiritului adevărul. Toţi ereticii făptuiesc mai bine decât ortodocşii, totuşi sunt eretici. Toţi dogmaticii au adevăruri mai multe decât filozofii, dar n-au filozofie, pentru că n-au viaţă.

citat celebru din Constantin Noica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dă-i boului coamă. De îndată se va crede zimbru.

aforism de Valeriu Butulescu din Stepa memoriei
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

I-am dispreţuit pe toţi cei care nu îşi pun întrebări, pe toţi cei care nu vor răspunsuri, pe cei înspăimântaţi de singurătate, de propriul sine, pe toţi cei care nu simt lucrurile pe care le simt eu. Pe cei banali, timizi, şterşi, neîncrezători în forţa lor, pe cei fricoşi, pe cei proşti, pe cei urâţi, neatrăgători, stângaci, pe cei politicoşi, laşi, pe cei religioşi, pe cei cu prejudecăţi. Îmi plăcea însă extraordinar de mult să-i privesc. Asta mă inspira cel mai mult. Privitul păduchiuţilor. Mă vedeam, dincolo de ele, un zeu ridicându-se dintr-un nor de colb, cu un spectru în mână, uriaş, impunător.

Cristina Nemerovschi în Pervertirea (2012)
Adăugat de Dreams in Black and White
Comentează! | Votează! | Copiază!