Zeea florilor

Erai o floare-n primăvara-ceea
Şi-ţi oglindeai petalele pe cer
Cu gingăşia plină de mister
A celei ce avea să-mi fie zeea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Misterul iubirii

Un trandafir îndrăgostit de lună
îşi întindea petalele spre cer
şi, suspinând, îi trimitea parfumul
ce o-nvelea în falduri de mister.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pastel

Un curcubeu surprins de o furtună
A încercat, un timp, să se opună,
Să fie el: un arc frumos pe cer,
Plin de culoare, farmec şi mister,
Dar a-ncetat şi-acum e ea ca el,
Furtuna curcubeului rebel.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemarea

Singur pe cer
spre o chemare
tulburătoare
ce-i un mister.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Steaua ochilor mei

Te oglindeai, zâmbind, în ochii mei
Şi deveneai, în ei, o floare-albastră
Când începea, demult, iubirea noastră.

Erai strălucitoare-n ochii-acei
Ca steaua ce-i a cerului regină
Când zorii se revarsă în lumină.

Iubita mea, trimisă-n dar de zei,
În suflet, pe vecie să rămână,
Lumina ta, de-atunci îmi e stăpână,

Iar tot ce-ţi cer e, doar, să nu îmi iei
Din ce mi-ai dat, nimic, nicio scânteie
Din aura ce-o ai, iubită zeie

Şi să priveşti, zâmbind, în ochii mei.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

seara pe cer -
fântână de lumină
plină de mister

haiku de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Secretul apei

Erai în visul meu, erai cu mine,
dar tot ce a mai fost atunci, îmi scapă,
tu, folosind puterile-ţi divine,
mă faci să uit reflexia din apă.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Două lumi

E-o lume de legendă, lumea ta,
Dar nu pot să-nţeleg al ei mister
Şi nici cum tu şi îngerii din cer
Veniţi din lumea-ceea în a mea.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Elixirul lumii de safir

Îşi scuturase cerul albastrul de safir
În apele curate şi-n liniştea deplină
A lacului de munte cu-adâncuri elixir
Pe care îngeri stranii îl beau şi îl suspină.

Ei vin din zări pătrunse de-al nopţilor mister
Atunci când din străfunduri răzbate o lumină
Asemeni licăririi tristeţilor din cer
Când cad, ascunse-n taină de-o ultimă cortină.

Apare dintre ape, strălucitoare, zeea
Şi îşi întoarce faţa spre lacul liniştit
În care-şi duce viaţa şi-n care e aceea
Slăvită în adâncul din care a ieşit.

C-un deget ca un murmur al unui vechi descântec,
Atinge-oglinda calmă a celui desemnat
Din unde să pornească al îngerilor cântec
Sub mantia de stele din care au plecat.

Pe maluri, aripi negre se luminează-ndată
Cuprinse de lumină şi se înălţă-n cer
În zbor pe vechea cale, aceea de-altădată,
Pierdută într-o vreme ascunsă în mister.

Pe lacul ce-şi cuprinde iubita-n mâini de ape
Şi unduiri ce-o poartă în inima-i potir,
Doar Luna mai pluteşte şi-ncearcă să se-adape
Cu elixirul tainic din lumea de safir.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vreau

Vreau flăcări în ochi, nu vreau jale,
vreau zâmbete, viaţă şi râs,
tristeţea, de-apare în cale,
o vreau transformată-n surâs.

Vreau dans, voie bună şi cântec
în casă, pe stradă, în cer,
să râdem cu mâna pe pântec
la bancuri, chiar vechi, ce nu pier.

Vreau neamul să-mi fie de fală,
frumos, muncitor şi vestit,
lipsit de orice amăreală,
să fie, în lume, iubit.

Vreau oameni cu feţe senine,
frumoşi, cu un zâmbet plăcut...
Ce mai, vreau să fie ca mine,
modeşti (!!!) Asta e! M-aţi crezut?

poezie satirică de Daniel Vişan-Dimitriu din Parfum... vesel
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drumul de vis

Deschide-mi uşa, vis ce te-ai ascuns
În lumea de-ntuneric nepătruns
Şi nu mai vrei să ieşi, nu vrei să-mi laşi,
Din ce-mi erai, nici urmele de paşi!

Deschide-mi cât să pot să-ţi las un gând
Să-ţi spună că mi-e toamnă şi, curând,
Îmi va fi iarnă şi în suflet ger,
În depărtări de dincolo de cer!

Deschide-mi, să-mi fii, iarăşi, visul cald
Ce mă-nvelea, în suflet, cu un fald
Când nopţile-n singurătate, reci,
Treceau cu-aceelaşi teamă: c-ai să pleci!

Deschide-mi! Ştii, în suflet, eu am scris
Că va dansa, pe drum, cu vechiul vis.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

toată luna mai
cântă cui cântai
când pe val erai

haiku de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rămas în lumea ta

Erai, în lumea ta din vechi poveşti,
pierdută-n gânduri ce-şi doreau uitare,
iubirea încercând s-o amăgeşti
c-o inimă lipsită de culoare.

Priveai fără să vezi, priveai tăcut,
o lume-aşa cum ai fi vrut să fie,
ferită şi de-al timpului sărut;
visai pierdută în melancolie.

Erai acolo când ne-am întâlnit,
învăluită în mister, retrasă,
dar mi-ai urat un moale "Bun venit!"
c-o voce-atât de caldă şi sfioasă.

Rămas în lumea ta, uitat de timp,
te-am învăţat iubirea cu tandreţe,
trecând, din anotimp în anotimp,
în lumea noastră fără bătrâneţe.

Tu, mă priveşti, zâmbind, eu te iubesc,
tu mă adori, eu te sărut, iubire,
noi suntem într-un vis ce-l plăzmuiesc,
sperând în viitor şi-n regăsire.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu din Zece
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strop de cer

Erai un vis şi te visam frumos
În nopţile singurătăţii mele:
Îmi apăreai tăcut, misterios,
Şi mă-nsoţeai în zboruri printre stele.

Dar ai ieşit din vis, te-ai întrupat
Aşa cum te visasem: o zeiţă
Păşind spre mine, strop din cer plecat
Să curme, dintr-un suflet, o arşiţă.

Cum ai venit şi cine pot fi cei
Ce mi te-au dat să-mi cânţi făr-a-mi cânta,
Să mă priveşti chiar fără-a mă vedea
Şi să îmi fii tot ce-aş putea visa?

Cum voi putea să-i răsplătesc pe-acei
Ce te-au trimis aici, în lumea mea?

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Frunză catharsis

De nu erai tu...
Pentru cine existam
De nu erai tu... izvor heruvim
De unde setea mi-o ostoiam
De nu erai tu... munte Sinai de pe Venus
Unde focul-l şimţeam
De nu erai tu... şotron de Univers
Unde mă prăbuşeam ca un astru in vers
De nu erai tu... nur de Golgotă
Unde-mi răstigneam chinurile
De nu erai tu... vitraliu de Notre-Dame
Unde aş putut cu ochii vede
De nu erai tu... coapsă de curcubeu
Unde curgeam in sudoare eu
De nu erai tu... sărut de Magdalenă
Unde tălpile mi le odihneam..

De nu erai tu... frunză catharsis
De unde respiram...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aripi

Erai atât de fericită
pe malul mării la apus!
Păreai o pasăre grăbită
să se înalţe tot mai sus.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, iartă-mi, Te rog, Doamne

O, iartă-mi, Te rog, Doamne, atâtea rugăciuni
prin care-Ţi cer doar pâine şi pază şi minuni,
căci am făcut adesea din Tine robul meu,
nu eu s-ascult de Tine, ci Tu de ce spun eu.

În loc să vreau eu, Doamne, să fie voia Ta,
Îţi cer şi-Ţi cer întruna să faci Tu voia mea;
Îţi cer s-alungi necazul, să nu-mi trimiţi ce vreai,
ci să-mi slujeşti în toate, să-mi dai, să-mi dai, să-mi dai...

Gândindu-mă că dacă Îţi cânt şi Te slăvesc
am drept să-Ţi cer întruna să faci tot ce doresc...
O, iartă-mi felu-acesta nebun de-a mă ruga
şi-nvaţă-mă ca altfel să stau în faţa Ta!...

Nu tot cerându-Ţi Ţie să fii Tu robul meu,
ci Tu cerându-mi mie, iar robul să fiu eu.
Să înţeleg că felul cel bun de-a mă ruga
e să doresc ca-n toate să fie voia Ta.

rugăciune de Traian Dorz
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Setea

Mi-e sete!
Dă-mi stropul pe care-l râvnesc
S-o stingă,
Să-mi fie nectarul zeiesc
Pe care,
La buze,
În palmă să-l duc,
Să simt că,
Din tine,
O parte mi-aduc.

Îţi cer doar o clipă,
O viaţă,
Un pic
Din tot ce a fost,
Ce va fi –
Un nimic,
Dar dă-mi-l acum!
Dă-mi stropul acel
Şi vino
Spre buzele mele
Cu el!

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul zeiţei călătoare

Erai desculţă, tu, acolo, sus,
pe muchia de stâncă ce-mi părea
durerea prăvălită dintr-o stea
pe-un munte, de povara ei, răpus.

Păşeai cu grija razei de april
pe cicatricea ramurii cu flori
ce depăşise-a' iernii lungi orori,
cu geruri mari în sufletul ostil.

Erai balsamul, roua ce sclipea
în legănarea vântului uşor,
erai un dor, un vis mângâietor,

zeiţa care-n mine cobora,
desculţă, spre al inimii izvor,
în sufletul de tine doritor.

sonet de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe Valea Cernei

Pe Valea Cernei, un apus de soare
se-ascunde printre stânci pierdute-n nori
ce îşi transformă albul în culoare
împrumutată dintr-un câmp cu flori.

Pădurea înceteaz-orice mişcare
şi totul pare c-a încremenit,
petalele se strâng la câte-o floare,
chiar apa din izvor a adormit.

Se-aprind, pe cer, lumini, apare Luna,
pe râu, se duc la vale vechi poveşti,
ce se aud aici dintotdeauna,
cu iorgovani şi feţe-mpărăteşti.

Pe malul apei, două siluete
se-apropie încet, cu paşi timizi,
şi nu-ncetează ochii să-şi desfete
cu frumuseţi de care sunt avizi.

Se-apropie cabana şi, -n surdină,
se-aude-o melodie... se opresc...
... un singur martor au: e luna plină.
Îmbrăţişaţi, dansează... se iubesc.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă fluturii nu ar avea aripi, ce crampe!

aforism de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!