Prea ratați
M-am rătăcit prin București
Și Caragiale a sărit prea ars
Ce căutam eu in sensul cathars
In șerpăria de nu o cunoști
In care noi toți ceilalti
Suntem mult prea idioți, proști
Când voi sugaci Nechitiști
Uitați că ați fost subliminați
Ce plăcea sistemului, voi pupați
Pentru două trei-mi metafore,
Ați creat la academie amfore!
Hai, iar vă trufiți si ambalați
Și atât vă spun să vă uitați
Când politica in cur o pupați
Și vă dați prea indignați
Măi Melinte Stoian Goia ratați
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Prea...
Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!
Prea înaltă și prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb și prea... zicală.
Prea dulce și prea amară,
Prea calmă și prea nervoasă,
Prea de râs și prea șucară,
Prea tristă și prea... haioasă!
Prea stinsă și prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră și prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!
Prea șuie și prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!
Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii planetei
Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieți amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...
Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăiește...
Sunt mult prea multe crime
Iar viața prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viața ne-ncălzește...
Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Și nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viața este mută...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Să nu uitați
Voi, cei ce ați vrut să mă scufundați
În călimara poeziei să mă-necați
În veci de file și versuri nu uitați
De condei de curcubeu o să dați
Fiindcă eu am vrut doar să scriu
Să uit ce aici sunt să nu mai fiu
Acele clipe când doream să fiu
Un zar de nisip prin rece pustiu
Unde versul era un băt de chibrit
Ridicând nacela sufletului-n vis
De voi! Dorit să-mi fie interzis
În drumul meu spre infinit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vitraliile societăți ne arată ce doresc
Și după ele viermi cu coarne fad, colcăiesc...
Cu măști de fluturi le spun că e un trai prea regesc!
Celor ce subliminați în lanțuri numai gândesc...
catren de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În veci...
Voi "preamăriților"poeți
Niciodată să nu uitați
Eu un simplu menestrel
Scriu de abia de un punct de secol
Și deja vă și inspirați!
Căci mintea nu o mai lucrați
Și din suflet ați uitat să dați..
Va veni și aceea zi când mirați
Cu gurele de călimari căscați
La zborul meu o să vă uitați
Fiindcă cu penele altuia
În veci nu o să zburați
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În viață suntem numai o poveste
Să nu lăsați trei bumbi suavi, de floare,
La inima iubirii descheiați,
Să nu uitați, strivit, ori la picioare,
Un vis, un plâns, un dor sau un oftat!
Să nu uitați, în prag de fericire,
O viață, o dorință, o idee,
Să nu uitați cuvântul "amintire",
Și nici sublimul, zăvorât sub cheie!
Să nu uitați veșmântul alb, subțire,
Prea sfâșiat de îndoieli latente,
Păstrați o ie de nemărginire,
În care dorm iubirile prezente!
În marea inimii, atât de-adâncă,
Să căutați neincetat, comori,
Așa cum albul val, lovește-o stâncă
S-o explorați, de cât mai multe ori!
Să nu uitați, în flori, să vă-nveliți,
Și-n iarbă crudă cu miros de glie,
Și nu uitați nicicând să vă iubiți,
C-un strop de cer, apus și poezie!
Să nu uitați nimic din tot ce este,
În viață suntem numai o poveste!
poezie de Camelia Stan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescu
Atâta să nu uitați:
că el a fost un om viu,
viu,
pipăibil cu mâna.
Atâta să nu uitați
că el a băut cu gura lui, -
că avea piele
îmbrăcată în ștofă.
Atât să nu uitați, -
că ar fi putut să stea
la masă cu noi,
la masa cinei celei de taină.
Atât să uitați! Numai atât, -
că El a trăit,
înaintea noastră...
Numai atât,
în genunchi, vă rog, să uitați!
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Eminescu
Atâta să nu uitați:
că el a fost un om viu,
viu,
pipăibil cu mâna.
Atâta să nu uitați
că el a băut cu gura lui, -
că avea piele
îmbrăcată în ștofă.
Atât să nu uitați, -
că ar fi putut să stea
la masă cu noi,
la masa cinei celei de taină
Atât să uitați! Numai atât, -
că El a trăit,
înaintea noastră...
Numai atât,
în genunchi vă rog, să uitați!
poezie celebră de Nichita Stănescu din Belgradul în Cinci Prieteni
Adăugat de Eva
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Macii de Gigină
Macii, roșii răsăriți
Eroii noștri prea uitați
De roua crucii nescăldați
De predici nenumiți
De marmure nestrigați
Fără odihnă în bântuiri
Cu neștiute zăgazuri
Dușmanilor ahtiați
De trupul mamei România
Ce le-a fost sfântă scriptură
Jurând cu pieptul armătură
Ce-și apără cu viața glia
Fără a-și voi și lauri
Pe care-mi voi balauri
De la tribune prea'nalte
O-ntinați cu prea culte
Oratorii de căpușe
Sugând parsiv tricorului
Infingând fade tepușe
In purgatoriu eroului
Căzut într-o canalizare
Pentru a voastră mărire
Suptă-n rece nesimțire
Din macul de asfalt, Gigină
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Macii de Gigină
Macii roșii răsăriți
Eroii noștri prea uitați
De roua crucii nescăldați
De predici nenumiți
De marmure nestrigați
Fără odihnă în bântuiri
Cu neștiute zăgazuri
Dușmanilor ahtiați
De trupul mamei România
Ce le-a fost sfântă scriptură
Jurând cu pieptul armătură
Ce-și apără cu viața glia
Fără a-și voi și lauri
Pe care-mi voi balauri
De la tribune prea'nalte
O-ntinați cu prea culte
Oratorii de căpușe
Sugând parsiv tricorului
Infingând fade tepușe
In purgatoriu eroului
Căzut într-o canalizare
Pentru a voastră mărire
Suptă-n rece nesimțire
Din macul de asfalt, Gigină
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mulți dinte cei care se lasă pupați în fund, au pupat în fund ca să ajungă în poziția care le asigură "privilegiul" de a fi pupați în fund.
aforism de George Budoi din Pupincurismul în aforisme, epigrame, poezii, pamflete și satire (31 ianuarie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Plângi, țară iubită, pentru copilul nenăscut care este moștenitorul temerilor noastre. Să nu iubească pamântul prea mult. Să nu râdă prea bucuros când simte apa șiroindu-i printre degete, nici să nu stea prea tăcut când soarele ce apune înroșește savana. Să nu fie prea emoționat cand aude păsările cântând, nici să nu îndrăgească prea mult un munte sau o vale. Pentru că teama îl va lipsi de toate dacă dă prea mult.
Alan Paton în Cry, the beloved country! (1985)
Adăugat de Rosca Simona
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Cry the Beloved Country Paperback" de Alan Paton este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la * * *
Oameni-ți vor spune totdeauna...
E prea sus!
Niciodată că ești prea jos
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zeu între zei
Vă pier dumnezeii, toți trei deodată,
Închiși între ziduri, zidiți pe pereți,
Biserica-i numai o curvă fardată
Furându-vă banii când voi sunteți beți.
Prea mulți sunt hristoșii ce-atârnă pe cruce,
Dar spinul durerii doar voi îl purtați,
Chiar și fericirea la chin se reduce
Și sunteți de sfinții cei falși escrocrați.
Credința-i minciuna-mbrăcată-n odăjdii,
Ce neagră e cartea din care citiți
Că aripi de vultur primiți în primejdii,
Deși toată viața prin colb bâjbâiți.
Dați vina pe unul cu coarne și coadă,
Și-n replică el e un alt dumnezeu,
Actori anonimi din acea bufonadă
Purtați la vedere un fals caduceu.
Ei nu pot nici trupul din rame să-și miște,
Au chipul pe care voi înșivă-l dați,
Ce semne de bine vă dau în restriște
Când lespedea rece pioși o pupați?
O lume întreagă-i supusă de zei.
De ce-ar fi al vostru mai zeu printre ei?
poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu uitați
În lumea actuală a poeziei
Au apărut"zei", stăpâni filei!
Niște mârșavi doar de doi lei
Ce nu lasă lăstari să scrie și ei.
Hăituindu-i și ponegrindu-i
Pentru fadă camătă, juisându-i
Cu salive de varani scârne!
Ce se împoțonează cu pene
De la menestreli mult prea sfioși
In fața acestor păduchioși!
Ce sug inspirația cu declarația,
Că ei! Mârșavii, stăpânesc poezia...
Când ea tărâmul alb al viselor
Nu e al măstilor si amăgirilor
Supusă vânătorilor de femei
Sugacilor! Ce nu stiți ce e,.....
Mercur de tei.
Ce arde poetul pe file în scrum
Tânjind doar să fugă de pe aici
Dintre acesti condeiari macaci
Supuși condeiului de banană cutum....
Prin Uniuni și cadaverice
Dezmățuri și multe banchete...
Plătite de curvele politice
Să nu-i atingă in satire deocheate!
Când țara e în lacrimi grele
Cu lumânări in rugăciunile...
Bătrânilor in conseve de azile
Să vină moartea să le ia zilele!
Cu copii analfabeti supuși
Apoi in mase pentru distinși
Politicieni ordinari, slăviți
De voi scriitori preacurviți
In Iude mârsavi și mișei
Punând lanturi pe condei..
Și lastari poeziei îi tăiati
Să rămâneti singuri laureați
Pe poezia care o juisați
Pentru un pumn doar de arginți..
Voi, voi! Ce pe mine nu mă știți!
Dar vă asigur katana o să auziți...
Când veti de file măturati
Ca niste excremete de porumbei
Pe file rămasi prea tolerați
De acesti lăstari singuri lăsați..
Căci eu vă promit cât voi trăi
Vă voi vâna primate și voi hăituii
In jungla care e in poezie..
Să nu uitați eu sunt harpie
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antonescu, nu-l uitați
Când crezi prea tare că lumea
Devine, părându-ti mai bună!
Antonescu să nu uiți de ea
Și un rege sau zeu trădează.
Interesul de ego primează
Așezat cu dusmanul la masă,
Uiti de cel ce viața o lasă
Scut, dorind să iubească.
Să apere să cinstească
Crezurile ce le onorează
Cuvântul sfânt unei inimi..
De nu a bate-n umbre, patimi.
Egoismului nostru de fiară
Ca cel de lângă noi să moară
De prinzi strălucire-n reflexie
Preamărire cu aură sângerie
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe toacă
Vă dați în stambe ca idioții
Știți ce o să ajungă nepoții!
Când frumos tălpi lingeți,
Pe toacă e dansul morții.
Ce-o să-l simțiti, netoți!
Când nu mai aveți onoare,
Și cinste pentru o floare
Cu trei petale pentru toți.
Albastru, roșu, galben!
Idioți cu închinat greabăn
Doborât in brad și mesteacăn
Și-n chip de bătrăn, galben
De lumânare în rugă
Să moară, să se ducă..
Neștiind mâine-n gură ce apucă
Când prostimea e hoției slugă
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe toacă
Vă dați în stambe ca idioții
Știți ce o să ajungă nepoții!
Când frumos tălpi lingeți,
Pe toacă e dansul morții.
Ce-o să-l simțiti, netoți!
Când nu mai aveți onoare,
Și cinste pentru o floare
Cu trei petale pentru toți.
Albastru, roșu, galben!
Idioți cu închinat greabăn
Doborât în brad și mesteacăn
Și-n chip de bătrăn, galben
De lumânare în rugă
Să moară, să se ducă..
Neștiind mâine-n gură ce apucă
Când prostimea e hoției slugă...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recviem
S-a dus dracului țara toată,
Nici nu trăim, nici nu murim,
E-o criză clar de libertate,
Și mult prea mult, e prea puțin.
Prea mulți golani, prea puțini oameni,
Azi și nimicul este prea,
Nu mai vine nimeni cu ziua
Și nu se mai bea secărea.
Se duce patria de râpă,
Iar noi suntem și proști și orbi,
Prea lași să încropim vreo trupă,
Pe trădători să-i dăm la corbi.
Se duce patria cu totul
Și noi privim ca pe la nunți,
Fantome-n hora tricoloră,
De zimbri coborâți din munți.
poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată îndeajuns
nu suntem niciodată prea copii
ca să putem iubi
nici prea în vârstă ca să nu avem întotdeauna
ceva nou de învățat
nu suntem niciodată îndeajuns de curați
ca să îi judecăm pe ceilalți
și nici prea mizerabili încât să nu îi putem ierta
nu suntem niciodată prea săraci
pentru a ne îmbogăți cu un zâmbet
nici prea bogați pentru ca veșnicia să nu ne tenteze
nu suntem niciodată îndeajuns de credincioși
pentru a-l vedea pe Dumnezeu cu ochii sufletului
și nici prea atei pentru a ne susține convingerile false
nu suntem niciodată îndeajuns de tari
ca să putem învinge moartea
și nici prea slabi de înger pentru a putea fi fericiți
nu suntem niciodată îndeajuns de falși
ca să putem mima răceala unei pietre
și niciodată îndeajuns de sinceri
să fim transparenți!
poezie de Gabriel Petru Băețan
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.