Plouă, pic, pic, pic
Plouă, plouă, pic, pic, pic!
și nu-i nici un strop de soare,
cerul negru cerne picuri
prin ochi de strecurătoare.
Frățiorul meu cel mic
este tare supărat
și mânuța-și răsucește
în păru-i cârlionțat.
Nu-nțelege de ce mama
nu îi ia în seamă drama,
când el vrea ca să se joace
cu ghetuțele-n băltoace...
O întreabă serios:
-Cine a bătut, azi, cerul,
de s-a supărat pe noi
și plânge acum cu ploi?
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Plânge cerul
Plânge cerul în hohote,
tone de lacrimi
scăldând pământul.
Tună și fulgeră
parcă blestemând vremea.
și curg, curg mereu
mii și mii de picături.
Vântul supărat
îndoaie copacii
în timp ce ploaia-i lovește.
Natura dezlănțuită
trimite fiori reci
oricărei ființe.
Și plouă, plouă, plouă...
Cerului nu-i seacă lacrimile..
Mi-e dor să-mi fie dor
de ploile copilăriei,
dar... ploaia de azi
mă neliniștește;
înfiorarea vremii
strecoară tainice gânduri
în mintea-mi răvășită.
Continuă să plouă,
deși cerul își luminează fața.
Plouă asemeni unui plânset
ce pare să se sfârșească.
Vântul oftează lung,
iar lacrimile i-au secat.
Liniștea îmbracă natura,
iar seara se-așterne încet
ca o pătură pufoasă.
poezie de Carmen Munteniță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ne plouă, iubite
Plouă, iubite, ne plouă amar pe file pătate, pe filele rupte, mai avem doar coperți din întregul jurnal...
Plouă aici și plouă oriunde... am fugi, am zbura, mă tem că nu ne vom putea ascunde de ploi, de ură, blestem... ne plouă, iubite, în inimi și-n carte... scrisă ieri dar citită de veacuri, plouată și ea înainte de moarte, umpluse cu lacrimi o mie de lacuri. Ne plouă, iubite, cu nebuni și cu regi, inundat mi-e castelul
și mă rog în zadar, căci tot ce ei leagă, tu cum să dezlegi?...
Ne plouă, iubite... ecou dintr-un nor ne spune-o poveste de seară; îmi plouă pe umeri, pe stele, pe dor,
în ochi îmi suspină o Lună amară...
Ne plouă în suflet și în calendar, ne plouă cu clipe și viața ne trece, îmi plouă, iubite,
pe vers și pe NOI...
mi-e toamnă, mi-e negru și rece...
Ne plouă, iubite, pe ploi...
poezie de Adriana Szabo
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Mi-e dor de tine mamă și aș vrea
să fii, acum, când plouă, lângă mine,
s-alungi tristețea de pe fruntea mea
așa cum o făceai, fiind cu tine.
Să mergem după lemne amândouă,
acolo, în pădurile umbroase,
să culegem și ciuperci și flori
și să ne-ntoarcem, seara, bucuroase.
S-aprindem focul din surcele-n tindă
fierbând o mămăligă pentru lapte
eu să alerg, voioasă-ntr-un picior
pe lângă focul scânteind în noapte...
Dar unde ești? Te caut tot mereu,
iar în grădină mai este câte o floare,
fac un buchet, pornesc spre cimitir,
să îți aprind, cu lacrimi, lumânare.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă
De trei zile plouăntruna,
Peste tot sunt doar băltoace,
Vremea santrecut cu gluma,
Șiasta nimănui nu-i place.
Noriis groși și negrii tare,
Frigul nea pătruns la oase,
Așteptând un strop de soare,
Lumea stă mai mult prin case.
Un cățel speriat de moarte,
Sa ascuns sub scara noastră
Șinghețat spațiul împarte
Cu-un motan și cu o broască.
Stau la geam, privind afară,
La vremea deloc frumoasă,
Îmi aprind calm o țigară
Și îmi zic: - Binei în casă.
poezie de Paul Constantin (17 aprilie 2008)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rutină de toamnă
Se tânguie cerul că nu voi ajunge
Odată cu lacrima care mă plânge,
Se tânguie noaptea, se tânguie cerul,
Iar lemnul de veghe-i mai tare ca fierul.
Săraca mea mamă, nu știe că-i smulsă
Din tot ce e verde,-n rășină neunsă;
Săracul meu tată, veghează-nspre ea
Și-o plânge, și-o plânge, cu stea după stea.
Cupola de sticlă se sparge-n fractali,
Septembrie șade-n obrajii mei pali;
Ape sub ape, cu ape în ape
Volburi din matcă dorind să mă scape.
Fulgeră! Tună! Chipul meu pal
Lunecă veșted, pe val după val,
Plouă cu moarte și plouă cu vânt,
Plouă cu tot ce-i mai trist pe pământ.
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploaia fruntea-ți sărută
Dor pentru tine plouă
Cu lacrimi de iubire
Cerul despicat în două
Plânge cu Dumnezire
Ai rătăcit prin gânduri
Ori ce poteca tu alegi
Răscruce sau poduri
Iubirea ta să nu o negi
Umbrela de vreme rea
Acum ea nu te-ajută
Răsare o iubire sub ea
Ploaia fruntea-ți sărută
Intoarce-ți fața spre cer
Tristețea doar el o învinge
Dezleagă tu acest mister
De ce cerul plouă ori plânge
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfânta primăvară
Să vină primăvara cu sclipiri de soare
Cerul să-și arunce albastru-n viorea
Vălurească grâul precum o mare
Ghioceii aibă străluciri de nea
Să danseze, vesel, frunzele în vânt,
Păsările câte triluri săltărețe
Să miroase a proaspăt reavănul pământ
Eu cu bucurie să le dau binețe.
Doamne, că pe lume nu-i nimic mai sfânt
Ca o primăvară, când învie toate,
Parcă-s ale mele, toate câte sânt,
Să le strâng în brațe, aș vrea, dacă se poate.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfânta primăvară
Să vină primăvara cu sclipiri de soare
Cerul să-și arunce albastru-n viorea
Vălurească grâul precum o mare
Ghioceii aibă străluciri de nea
Să danseze, vesel, frunzele în vânt,
Păsările câte triluri săltărețe
Să miroase a proaspăt reavănul pământ
Eu cu bucurie să le dau binețe.
Doamne, că pe lume nu-i nimic mai sfânt
Ca o primăvară, când învie toate,
Parcă-s ale mele, toate câte sânt,
Să le strâng în brațe, aș vrea, dacă se poate.
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cîntecul ploaiei
Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă.
Cu ploaia ce cade, m-apasă
Durerea cea veche, cea nouă...
Afară e trist ca și-n casă, -
Plouă, plouă.
Plouă, plouă... -
Plouă cît poate să plouă...
Zadarnic vor cîntece clare
Ca florile umezi de rouă
Cei vecinic scutiți de-ntristare... -
Plouă, plouă.
Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Ființa mea și simțirea
Sufăr și plîng amîndouă...
Viața-și urmează-ndîrjirea...
Plouă, plouă.
Plouă, plouă,
Plouă cît poate să plouă...
Rapănă-n geamuri ca-n tobe...
Spintecă inima-n două
Cîntecul ploaiei de cobe... -
Plouă, plouă... -
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai azi, plouă cu trandafiri
N-are cerul unde plânge, plânge iarăși peste burg,
Mări, oceane, fluvii, râuri, iar, de jos în sus, se scurg.
În genunchi scâncesc copacii, mor statuile sub ploi,
Umblă visele năuce printre nori cu umeri goi.
E noiembrie mai jalnic decât orice lună-n an-
Plouă sadic, fantomatic ca dintr-un imens ocean,
Care-a strâns durerea lumii din secunda de-nceput.
Plouă-ncet lacrimi amare, ce-n ochi n-au mai încăput.
Plouă vertical pe viață, vântul încă-i rătăcit
Într-o gară-n care-așteaptă trenul ce n-a mai venit.
Mai fumează o țigare, mai comandă o cafea,
Plictisit, mai ciufulește câte-un gând de catifea.
Plouă-n mine picătura unei clipe ce s-a stins,
Când spre tine, veșnicia, brațele și le-a întins.
Și de-atunci, plouă întruna cu potop de amintiri,
Numai azi, plouă cu stele și miros de trandafiri...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă
Plouă iar, plouă metodic, plouă lung și plouă des,
Ploaia asta n-are noimă, plouă doar de palmares.
Plouă noaptea, plouă ziua, plouă mâine, ieri, și azi,
Plouă și la țărm de mare, și la munte, peste brazi.
Plouă-n gară la Suceava, în Galați și în Bacău,
Plouă ca și cum chiar ploaia a murit... și-i pare rău.
Plouă-n răpăit de tobe boleroul lui Ravel,
Plouă cu mitraliera, plouă într-un mare fel.
Plouă, fulgeră și tună, plouă ca la Început,
Plouă într-o veselie, plouă cinic, absolut.
Plouă mult, și greu, și tare, plouă halucinogen,
Plouă cu nerușinare, plouă sadic, patogen.
Plouă ca la-nmormântare, ca la ultimul Sfârșit,
Plouă strașnic, plouă-ntruna, fără milă, prăbușit.
Plouă cu nemiluita, plouă gotic, plouă crunt,
Plouă-n valuri, în averse, deșănțat, în amănunt.
Plouă grav, plouă despotic, plouă iarăși, plouă crud,
Plouă fără încetare, plouă de la nord la sud.
Plouă ca o-njurătură, plouă ca un recviem,
Plouă ca o întrebare: cine-am fost, cine suntem?
poezie de Eduard Lupascu (19 iunie 2021)
Adăugat de Eduard Lupascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Primăvară neagră - I
S-a înnegrit firul de iarbă!
Plânge; nimic pe nimeni nu întreabă!
Atâta moarte e astăzi vai, în jur;
Se teme să trăiască atât de singur!...
Nimeni nu mai trece pea lei...
Nimeni nu-l mai mângâie parcă...
Plânge și roua din ochii săi
O, viață, viață de acum și niciodată!
Pământul e negru și încruntat;
Nu vrea pe nimeni să mai vadă!
Atâta moarte la cam supărat;
Clopotul se aude în fiece ogradă?!
N-a fost zăpadă; n-au fost nici ploi
Și bolile ne-au cuprins de peste tot;
Nici firul de iarbă nu vrea să-nțeleagă
De ce e primăvara asta neagră, tot mai neagră!
Destine tulburate de efemer și de abis;
Firul de iarbă topindu-se întrânsul învins!
Mi-e dor de alb, de iubire, de curcubeu,
Mă iartă, viață; credință fie-n Dumnezeu!
poezie de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor...
Mi-e dor de ceva dar nu știu de ce,
cred că și vouă vi s-a întâmplat,
să căuțați adesea în trecut,
ceva ce-n viață v-a marcat...
Eu am o pasăre cu viers duios,
ce o acultam acum 65 de ani,
la mine-n sat și este tare mică,
o recunosc în Cluj printre castani...
Când o ascult eu simt că mă topesc,
prin inimă îmi trece un fior
și dintr-odată înțeleg:
- De pasărea copilărei-mi este dor...
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt supărat
Sunt supărat pe vânt... că te mângâie
Și te-nfășoară-n clipe de amor,
Că vrea la tine-n brațe să se suie
Și să te culce-n iarbă, pe răzor.
Sunt supărat pe soare-n dimineață,
Că te sărută mult prea insistent,
Că sânii ți-i alintă și-i răsfață
Și că-i flămând de tine... permanent.
Sunt supărat pe ploaia ce te strânge
Și spală trupul tău dumnezeiesc,
Că-i bucuroasă, deși veșnic plânge
Și îți șoptește-ntr-una''Te iubesc''
Sunt supărat pe clipa de iubire,
Că și-a făcut cuibar în coapsa ta
Și că te poartă spre desăvârșire,
Plăcere dăruindu-ți... dintr-o stea.
Sunt supărat, că nu îmi ești mireasă,
Că nu te am la mine-n așternut,
Și vremea nu-i, ca să te iau acasă,
Dar te aștept... la margini de-nceput.
poezie de Constantin Triță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă și ploaie
Cum plânge, Doamne, cerul tău,
să spele multele păcate
și praful strâns de multe seri,
cărat pe flori în zi și noapte
Cum plouă, Doamne, des și mult,
peste clădirile bălțate,
pe drumul străbătut cu greu,
acum sunt bălți și-s tulburate
Pământul e acum noroi
și se lipește pe picioare,
cum plouă, Doamne, cerul tău
și cum îndoaie orice floare
Câte umbrele s-au deschis
și câte chipuri sunt sub ele
să se ferească de ce-i scris,
păcatele să nu se spele
Cum plânge, Doamne, cerul tău,
cum curge cerul peste toate,
cu limpezimile din nori,
atât de mulți aduși azi-noapte
Cum suflă, Doamne, vântul tău,
din depărtare dintr-o parte,
eu stau în ploaie c-am fost rău,
mă iartă, Doamne, de păcate
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație
Peste tot sunt frunze ude,
toamna, iată, a venit,
cerul plânge, e cernit
și-o tristețe mă cuprinde.
Bruma este peste tot,
iarba nu mai este deasă,
oile se-ntorc acasă,
tânără să fiu, nu pot.
Sunt la fel precum natura,
frunzele se-ngălbenesc,
cu ele mă potrivesc,
căci anii s-au dus de-a dura...
Iarna vieții sigur vine,
nu pot, Doamne, s-o opresc,
noaptea mă tot perpelesc,
nădejdea mare-i la Tine!
poezie de Titina Nica Țene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Furtuna de primăvară
Cerul și-a revarsat
întreaga amăreală.
Din întunecata lui metamorfoză
toată ziua
plouă, plouă
fără încetare.
Totuși, zăpada se menține
albă deasupra pământului.
Dar apa, apa
care se adună cu sprinteneală
dintr-o mie de izvoare,
pistruiată,
își taie drum
prin gheața verde-a rigolelor.
Strop după strop alunecă
pe lujerii ierbii ofilite
peste plombele terasamentelor.
poezie de William Carlos Williams, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plouă!
Plouă pe suflet, teribil mai plouă
Și-n mine se-adună o mare de ploi
Inima mea se împarte în două
Când amintirile-s pline de noi, amândoi.
Plouă, dar plouă cu doruri ce dor
Și curg peste anotimpuri, șiroaie
Avem sentimente care nicicând nu mai mor
Când vine dorul de tine, de mine, de ploaie.
Plouă cu flori, cu gânduri, cu vise
Strașnic mai plouă peste grădini
Plouă în noi cu orgolii și mândrii interzise
Dar zarea mai poartă încă lumini!
Plouă cu fluturi, cu păsări, cu viață
Fantastic mai plouă peste pământ
E-o stare de bine ce-mi dă o speranță
Că poate fi totul ca un nou legământ!
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ploi de viață
Plouă cu praf de stele peste gândurile mele,
Plouă cu flori de gheață peste gânduri în ceață,
Plouă cu prostie, necuratul fericit învie,
Plouă cu sănătate, trupuri șubrezite zâmbesc în rate,
Plouă cu coroane de flori pomenind muritorii nemuritori,
Plouă cu raze de soare peste gânduri albe în floare,
Plouă cu prietenie, timpul naște armonie,
Plouă cu sfântă învățătură, ateismul blestemă cu ură,
Plouă cu speranță, pesimismul leneș îngheață,
Plouă cu belșug, cumpătarea nu arde pe rug,
Plouă cu dragoste vie, sâmburii de viață învie,
Plouă cu viață născând mulțimi de inimi plouate
Flori pământene, miraculoase,
aurul planetei albastre plouate.
poezie de Valeria Mahok (15 septembrie 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noiembrie
Plouă stupid...
Cerul își scutură
Ca dintr-o ciutură
Frigul lichid.
Cârduri de ciori -
Neagră pecingine,
Flori de funingine
Zboară sub nori...
Plouă perfid.
Și-n doză minimă
Picură-n inimă
Neant acid.
Plouă de sus...
Toamna ironică
Îmi scrie-o cronică
Cât un Larousse.
(O Halim?, -
Pentru că nu cere
Nici introducere,
Nici "va urma"...)
Plouă placid:
A... e... i... o... u... ă...
Dacă continuă,
Mă sinucid!
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!