* * *
Un mic vers de mac mulțumire
Pentru că exiști...
Muză divină
Ahhh, ce inspirație nebună
Îmi răsare ea muza mea divină
Neîntrecută de vreuna celestină
Răsărindu-mi cuvinte cu șoapta lină
De abur de lumină
Răsfirată de privire
În curcubeie unduitoare
Peste smoala derviș a sadicei
întunecimii fără lumină creatoare
unde umblu prin trestii de condeie
săpând in mâlul călimarei
să găsesc cuvinte rădăcină de nuferi
ce nu au inflorit in poezie niciodată înainte
ce m-au dus până in magme pământene
și printre quasari cu katane ce tăiau
în bucăți zborul meu de Icar cu pene lipite
cu ceara condeiului prăbușindu-mă napoi
în smoala ucigașă...
De unde ea!
Cu aburi de lumină din privire
Mă făcea să văd..
Că totul este in mine
Universul, versul
Zburând ca o candelă cu aripi
Ce răsfira jerbe dangăt
Ea muza divină!
În iadurile create de mine...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Șoapta șoaptelor
Mă uitam în oglindă
și zăream spațiile goale
dintre ale mele cuvinte
Și incepusem să cred
că sunt un nonsens
pe al reflectiei contrasens
ce nu se reflectă afară
este absorbit în vortex
fără sunet și culoare
și a apărut ea șoapta șoaptelor
și a întins mâna tandru
in oglinda ce eram eu goală
și a atins sunetul mut
culoarea oarbă în lut
și le-a înflorit
dintr-un lac de oglindă
din mâlul negru al reflectiei
unde nu te vezi și auzi
intr-un nufăr scoică
pe o plajă de palmă
fără cerințe și sudulmă
să răsar în perlă de lumină
cu aripi de scoici
să mă înalț de aici
într-un quasar ronin
pe un cer de privire
ce doar se face senin
fără a certa cu nori
fără a-și răsări propii sori
să strălucesc
să o incălzesc ambru
cu raze de cuvinte tandru
și atingeri pulsatile de perseide
din bătăile inimii
înflorite în nuferi, ei
șoapta șoaptelor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poemul roatei olarului pe iris
Ai plămădit din lutul din mine
Ceea ce credeam că nu pot fi
Cu abur de lumină din privire
Și zâmbetul dorit de toți îngeri
Cel de copii...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Castel sclav timpului
Îmi tăiam trupul cu condeiul
Răsfirându-mi crud mercurul
Se aduna într-o urmă nebunul
Pe unde sfințise-i tu nisipul
Dezghețat de tine dintr-un
castel de privire saturn
din zeroul absolut chiaun
într-o rouă cu care atârn
pe geana ta adormită
ce-mi lasă inima uimită
dărmându-i câte o stalactită
când răsfiri bucla de heruvimă
ca o adiere de boare lină, marină
in carapacea inimii, perlă divină
a oceanului stelar, tu rouă de quasar
ce te topești în abur de lumină
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alicantă
Muza invocă o nocturnă divină,
Selena-și întinde plasa de stele,
Lumina-i se strecoară-n surdină
Argintând dantelăria din perdele.
Peste tot, foi aruncate fără vină,
Jinduind mototolite pre podele
Și câteva cuvinte luând lumină
Dintru candela gândurilor mele.
poezie de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
S-au terminat cuvintele!
Cuvintele se termină în mine
Încercând să te descriu pe tine...
Zbătându-mă să caut, găsesc altele
Prin găuri de vierme, galaxii de stele
Și toate imi spun"Tu nebunule
Nu vei găsi niciodată altele..."
Și atunci scot katana de condei
A demonului ronin ce nu-l stiu zeii!
Și despic quasari și blazari
Si găuri de viermi și astri stelari
Și o găsesc pe balerina lebedă
Blazarină Violet cu pulsatilă
Intr-un vals ce curbează fila timpului
Scuturând cuvintele din el
Nespuse și nescrise!
Și tot nu aș reuși
Să o conturez pe ea
Ce mi sa topit in privire
Și mi-a luat privirea mea
De harpie ce vede între liane de versuri
Și-a cuibărit-o în pleaope
Pentru a vedea
Ce e ea...
Ahhh Doamne
E vis in vis in vis la nesfârșit
Crezut de mine interzis
Ce mi-a fost de mult prezis...
Si mă scuzați...
Am plecat iar să caut cuvinte
Care nu ar ajunge in veci vecilor
Să o descrie pe ea...
Dar poate...
Cine știe...
Mi-l v-a săruta ea
Pe un quasar cu miros de tei
Pulsând nuferi albaștri
În vers pe univers
În care să-i descriu nesfârsirea
Frumuseții ei
În vers
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Vino-mi tu,... înger de dor
Sub candelabrul stelelor,
Să arzi sub lună plină
Smoala trupului venină..
Cu atingerea divină
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Ce în altii sădim
O să reprimim
Energia răsfirată
Nu moare in veci
Si vom primi odată tot
Ori in tsunami de lumină
Sau in aisberg de vid
Oferit de amăgeală
Si durerea ei
In scufundarea abisului
De suflet
De unde a fost născută
In această clipă infimă
Test pentru vieții viitoare
In lumină sau vid
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pietrele gândurilor
Lebădă din petale de cireș
Răsărind duois pe lacul de tuș
Răsfirând in dans precum Neruda
Poemul printre condeie de trestie
In stropi ce ard in privirea tandră
Unind nuferi in arcade de curcubeie
In haiku, gheizer de păstrăvi
Cu răsăritul in spate-mi!
Privindu-te...
Răsărindu-mi poeme Ikebana
Din pietrele gândurilor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răsărind răsăritul ei în mine
Speranța mea în fiecare dimineață
Puful de păpădie din galbena păpădie
Ce bate în fereastră fără gălăgie
Cântând în raze ce o răsfață
Când ridică pleoapa ea, adormită
Cu o culoare de feerie din feerie
Ce nu o vezi în nici un răsărit de galaxie
Când roua de pe iarba genelor uimită
Răsare in mine cu puf de privire, minunătie
Ce trezeste fiecare nisip din mine
Arzându-l în clăbuci de cristal în retine
Ca o ninsoare în fiecare cu o petală, verzuie
Și mă scaldă de tot și toate în divine
Șoapte curcubeie din a ei privire
Răsăsărind răsăritul ei în mine
Doamne cu simplă clipire, de fericire
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem fără cuvinte
Păsările...
Ce ființe minunate,
mai sfinte decât orice cuvinte
sfinte!
Ridică o privire...
Fără cuvinte
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inspirație
Mai multe versuri
Răsar pe la răscruci
Unde se intersectează
Inspirația cu muza
Și cad sub incidența
Luminilor intense
Binecuvântare divină
De bun augur
Revărsare de har
Peste poetul cu dar.
poezie de David Boia (23 octombrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelepciunea din cuvinte
cutreier prin pădurile cerului
întunericul se agață de baierele nopții
vântul mișcă aerul
păsările se retrag la cuiburi
râurile sar peste pietrele potrivnice
cu pești argintii
din ape se adapă curcubeul
diminețile se înfășoară-n poezie
înțelepciunea cade-n cuvinte
și se înalță-n oglinzi de lumină
gândul prinde aripi fără pene
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miez de stele
Plămădea plăcinte cu răvașe
Cu soapte de iubire nărăvase
Gustând cuvintele bătăilor
Din trup de aluat de vers copt
Recitându-le cu aburi de privire
Ei, ce-mi răsfira miresme divine
De plăcinte cu miez de stele
Și aburi de miasme solare
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nuferi de bitum
Pe unde pășește ea!
Înverzește mai verde
decât orice verde,
iarba.
Si răsar nuferi
in mlaștini de bitum
cu râuri de caldarâm
pe care în calcare plutim
din spuma valurilor de sânge
izbiți de falezele clepsidrei
unde ea cu o privire
a topit o fantă
de zbor în albatros
spre nemurire
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melpomene (tragedia sufletului)
Derviș iederă
Din murenele de dor
Ce curg prin vene,
Pietrificate katane
Căzute in insomnii.
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină născând lumină
Iubirea adevărată eternitatea oare caută?
Își naște lumea ei, în infinit, atemporală!
Căci in infinitatea materiei stelară combinată
Noi vom primi întunericul sau lumina adunată
Si ea cum se hrăneste-n iluminarea neâncetată
Viteza timpului n-o v-a ajunge-n urmă niciodată
Lumină născând lumină cu putere din altă lumină
Lumină din lumină adunând viteza-i divină
Omenescului si universului trecându-i nevăzută
Fără a putea de timp vreodată să fie măsurată
Căci oameni pentru orice scuză timp îsi caută
Iubirea adevărată nu-și v-a cere timp și distanță
Prezente acum in orice lege ș-a omului dorință
Dând vina când suntem cuprinsi de a lutului neputință
Modelată în măști de stele puse de noi pentru ispită
Ce ne-o arată timpul si distanța lui prea mărginită
Ce nu poate ajunge in veci peste veci vreodată
Lumină născând lumină din dragostea-i adevărată
Si nu cum credeti, combinată, ci veciilor adunată
Trecând peste viteza, distanța,.. de timp si oameni dorită
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem
Oasele mele
sunt catedrală
clopotului de șoapte
a iubirii tale.
O inimă în inima mea
clopot cu aripi
și dangăte jerbe
de lumină
lutului de aici
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem lui Buddha
Fără mâlul gândurilor
Uscați de albi de am fi
Nelăsând ploii să ude mintea
Și inima...
Noi de unde nuferi luminii
I-am răsării
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Niciodată nu-i târziu
Niciodată nu-i târziu să-mi fii aripă în zbor,
Să-mi fii clipă în clepsidra de rubin,
Să-mi fii cuibul meu de dor
Unde demn să ne iubim.
Niciodată nu-i târziu visele să le hrănim
Cu imagini printre ceruri asamblate,
Printre gânduri să doinim
În cuvinte fermecate.
Niciodată nu-i târziu să fim rază în sărut
Foșnitoare pe o fantă de lumină
Semănată-n ochi căzut
Într-o ardere divină.
Niciodată nu-i târziu visători ca să vibrăm
În dorințe înfrunzite adunate în zidiri,
Până când pe flori crestăm
Inima cu amintiri!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai presus de cuvinte
mai presus de cuvinte e un sărut de muză
un acoperiș de stele cu lumină argintie
cântecul vieții să răsară pe buză
luna îmi zâmbește freamătul mi-l știe.
ninge cu fală în Ardealul meu drag
ninge și ninge în Muntenia mândră
prin viață iarna mai trece un prag
îmbrăcată cochet în blană de vidră.
ninge cu colinde din Banat în Moldova
neamul se pregătește de sărbători vrăjite
pe aripi de poveste se înalta slova
în case e cald cu iz de nuci prăjite.
mai presus de cuvinte e iubirea divină
când cad mă ridică în tandră lumină.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!