Capul bunei speranţe

Din cutii învechite în amintirile lor
s-a ridicat aburul mirării
uneori
şi întrebările îşi făceau loc prin datul din coate
pe la colţurile pietrei
a cărei traiectorie viza capul unei bune speranţe
înotau în amonte fără să înghită marele val
le înghiţea el
apoi avalanşe de cuvinte se rostogoleau nemilos
tăiau
adânceau răni vechi
sângerânde şi neînchise în carapace
pe ecran
litere fumegânde unduiau gânduri
se pierdeau în partea de sus
la mijloc a rămas
pironit
sfidător un singur cuvânt ligibil
speranţa

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un singur muşchetar

când s-a făcut umbră şi a
început duelul în arenă cu sine
uneori s-a străpuns (?!) s-a
ridicat la moalele pietrei
apoi s-a-ntărit ca mustaţă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botezat întru cuvânt

Botezat întru cuvânt nu e fiecare,
Dumnezeu, însă, ne-a dat suflet şi suflare,
Eu respir cuvinte vii, tu eşti lemn şi piatră,
În natură ciocârlii, uneori, mai latră.
Când adorm, simt un cuvânt cum mă însoţeşte,
Ceasul bate, ac de crom, rece ca un peşte.
Unele cuvinte sunt doar stafii, sunt bune,
Eşti alături, când şi când, goală ca o lună.
Geometrii abstracte au uneori căutare,
fără suflet au rămas pietre pe cărare,
eu iubesc misterul, yes, haosul şi jocul,
botezat întru cuvânt mi-am găsit norocul.
Nu sunt vise de om mort, eu trăiesc din vise
mult mai vii, au paşaport înspre Paradise.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

E tristă lumea fără voi...

E tristă lumea fără voi,
Fără un zâmbet sau un vers,
Unde-aţi plecat străini, şuvoi,
Prin ce tărâm de Univers?

Pe coarda timpului pierdut
Zburaţi spre cerul înstelat
Şi ce-aţi avut de străbătut,
Rămas în urmă, izolat.

Ne este dor de tot ce-a fost,
Cenaclul l-aţi mutat în nori
Iar noi ne zbatem fără rost
Pe un Pământ plin de ninsori.

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Datul din coate ajută la înaintare, datul din umeri confirmă necunoaşterea.

aforism de David Boia (8 noiembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Răsuflări şi suspine de foc
peste lut alb-negru...
îmbrăcat în cuvinte răsucite în răni acoperite cu flori albe de cireş...
mustind a iubire neiubită,
Voi continua să dăinui prin ele...
Da... mi-am învăţat cuvintele sa iubească... să ardă... sa strălucească...
Setea mea, eternele-mi strigate, calea mea pân-la cer,
presăra-o-voi cu cuvinte de soare
Ape negre se-adună uneori acolo unde setea eternă curge...
şi-şi îngroapă în mine durerea fără de ţărm...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Răsuflări şi suspine de foc
peste lut alb-negru...
îmbrăcat în cuvinte răsucite în răni acoperite cu flori albe de cireş...
mustind a iubire neiubită...
voi continua să dăinui prin ele...
Da... mi-am învăţat cuvintele sa iubească... să ardă... sa strălucească...
Setea mea, eternele-mi strigăte, calea mea până la cer,
presăra-o-voi cu cuvinte de soare
Ape negre se-adună uneori acolo unde setea eternă curge...
şi-şi îngroapă în mine durerea fără de ţărm...

poezie de Mariana Daniela Bidascu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un gol

În spaţiul întins, tot mai departe de mine,
viaţa înaintează în genunchi, în coate, în degete,
în articulaţii nevăzute.
Uneori se protestează îndelung şi neauzit.
Bisericile adună tot mai multe femei,
iertându-le păcatele din gânduri.
Se moare cu mai multă, sau mai puţină credinţă.

Mâinile mele rămân lângă mine
aşteptând o întâlnire de gradul trei,
într-un univers contorsionat şi nemilos.
Intersecţiile neclarificate îmi apasă umerii,
acoperind şi dezvelind ferestre.
Pe marginea unei alegeri visele se frământă
cu pământ şi cer.
Un gol navighează prin tălpi.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe tastatura cerului

Pe tastatura tulbure a cerului
Am programat dansul literelor
De la "A" la "Z".
Cuvintele se prindeau învolburate
Într-o horă nebună,
Apoi alunecau lent, în spirală,
Într-o altă croială,
Pe tărâmul de humă
Şi se pierdeau lent, ca o ploaie...
Doar un singur cuvânt
A rămas strălucind
Sub un nou curcubeu -
DUMNEZEU

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puşca

Puşca este alcătuită din trei părţi:
partea de sus,
partea de mijloc,
şi partea de sus.

Partea de sus este compusă din:
partea de sus a părţii de sus şi
partea de mijloc a părţii de sus şi
partea de jos a părţii de sus.

Partea de mijloc este compusă din:
partea de sus a părţii de mijloc şi
partea de mijloc a părţii de mijloc şi
partea de jos a părţii de mijloc.

Partea de jos este compusă din:
partea de sus a părţii de jos şi
partea de mijloc a părţii de jos şi
partea de jos a părţii de jos.

Foc!

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe munte de flori

Când astăzi e mâine, pierdut în trecut,
Cu suflete strâmbe, cenuşă în pori,
O aripă-n şoapte din noi s-a născut,
În bocet de mamă, pe nori călători.

Din cruci sângerii, priviri fumegânde
Înalţă un strigăt spre riduri de nori
Să fugă de fiară, să scape de-osânde,
Uitând păpuşarul să tragă de sfori.

Ar mai fi speranţă fără legământ?
Curcubeu de slove plouă peste noi –
Mâini încrucişate peste locul sfânt
Mătură din calea-I negru şi gunoi.

Pe cărări de vise, pe munte de flori
Între cer şi gânduri, între zbor şi cânt,
Doar o adiere în rugi să implori
Pentr-un strop de pace ori cuvântul frânt.

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Priveşte-mă

Priveşte-mă fără a spune un cuvânt
şi-mi voi da seama că uneori privirea
spune mult mai mult decât orice vobă.
Priveşte-mă astăzi că poate mâine
îţi vei pierde speranţa către absolut
şi-mi vei putea spune cât de greu este
să-mi vorbeşti fără cuvinte,
să mă priveşti fără a mă vedea
şi să-mi spui vorbe dulci
fără a mă face să-mi pierd capul.
Priveşte-mă şi vei vedea
cât de frumos este
să fii privit cu dragoste
de mine.

poezie de Ionela Van
Adăugat de Daria Dumitras
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul val

Aş vrea să culeg fiorii din florile timpului meu,
să îi simt prin pori cu nume de speranţă –
alint în adierea unui nou răsărit,
unui nou val,
marele val,
ultimul val –
în sunetul catifelat al petalelor roşii,
să nu-i las,
în ignoranţa lor,
să fure raza din nori,
îmbrăţişarea infinitului,
şi sărutul cu aroma iernii din mine...

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ninge pe gânduri...

Când ninge pe gânduri, departe-i furtuna,
E pace în steaua ce nu se dezminte
Şi ninge pe soare, şi ninge întruna,
Iar albul îngheaţă-n puţine cuvinte.

Mulţimea de drumuri împarte ninsoare,
Copacii feerici, din munţi, dau bineţe
Pe buze-ntrebări, nu ştiam ce-o fi, oare,
Cu aripa nopţii pe căi îndrăzneţe.

Zăpezi liniştite, tablouri, ca-n basme,
Prin fulgii albaştri, nu-i strop de durere,
Fug relele-n cârduri, cu ele, fantasme,
Şi toate se-ngână cu-n punct de vedere.

Cortegiul de iarnă alunecă-n fraze,
Doar rugile zboară spre ceruri înalte,
În slalom de vise, formându-şi noi oaze,
Popasuri în staţii şi treceri prin halte...

poezie de Daniela Tiger
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Puşca

Puşca este compusă din trei părţi:
partea de sus,
partea de mijloc
şi partea de jos.

Partea de sus este compusă din:
partea de sus a părţii de sus şi
partea de mijloc a părţii de sus şi
partea de jos a părţii de sus.

Partea de mijloc este compusă din:
partea de sus a părţii de mijloc şi
partea de mijloc a părţii de mijloc şi
partea de jos a părţii de mijloc.

Partea de jos este compusă din:
partea de sus a părţii de jos şi
partea de mijloc a părţii de jos şi
partea de jos a părţii de jos -

Foc!

poezie celebră de Nichita Stănescu din Operele imperfecte (1979)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătatea şi alte vagoane de gânduri

când nu vrei să adormi singur
singurătatea începe din nou să îţi sângereze
ca un membru rănit într-un vechi război
pentru subzistenţa sufletului

şi nu găseşti în nici o amintire pansament
şi întrebările te lovesc în ceafă ca un bumerang
împrejur nici un răspuns, nici o mână, nici o aripă

îţi trec prin minte vagoane de gânduri
şi auzi adesea cum îţi respiră moartea în ceafă

toţi oamenii sunt plecaţi în alte vise
chiar şi după ce adormi
singur...

poezie de Gabriel Petru Băeţan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutări pierdute

Şi chiar lângă marele pas al timpului,
Lumina bătea clar pentru soarele acelor zăpezi calde.
Nu avem pentru stele gheţii
Decât firavele rădăcini calde ale sufletului.
Ele topeau zăpezile pe sub ţărâna pleoapelor.
Undeva, departe, încerca să ningă cu petale de lumină.
Paşii grei de mister n-ar fi putut ajunge
Niciodată la hotarul eternităţii pentru că,
Departe de clipele furate luminii unei calde priviri,
Se ascundeau tainele vieţii
Coborâte în sufletele purificatoare ale zeilor.
Pentru ce-ar mai fi chinuit amintirile
Clipa cea veşnică a apusului,
Dacă toate speranţele nesfârşitelor căutări
Se pierdeau pe rând,
Fără lacrimi şi zbor de cuvinte...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Căutări pierdute

Şi chiar lângă marele pas al timpului,
Lumina bătea clar pentru soarele acelor zăpezi calde.
Nu avem pentru stele gheţii
Decât firavele rădăcini calde ale sufletului.
Ele topeau zăpezile pe sub ţărâna pleoapelor.
Undeva, departe, încerca să ningă cu petale de lumină.
Paşii grei de mister n-ar fi putut ajunge
Niciodată la hotarul eternităţii pentru că,
Departe de clipele furate luminii unei calde priviri
Se ascundeau tainele vieţii
Coborâte în sufletele purificatoare ale zeilor.
Pentru ce-ar mai fi chinuit amintirile
Clipa cea veşnică a apusului,
Dacă toate speranţele nesfârşitelor căutări
Se pierdeau pe rând,
Fără lacrimi şi zbor de cuvinte...

poezie de Corina Mihaela Soare
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Singurătate

Între patru ziduri groase,
Din beton turnate-n rame,
Este camera ce-ascunde
Ale sufletului drame.

Pe peretele din faţă,
Orologiul bate-ntruna,
Cu el dorm, el mă trezeşte
Singuratec precum luna.

Răvăşit dar cu speranţe,
Gândul meu zboară în zare,
Încercând să-l ţin în braţe
Cum vine aşa dispare.

Vreau să-l prind să-l iau cu mine,
În luntrea ce mai pluteşte,
Dar nu pot că e vremelnic
Şi din nou mă părăseşte.

Peste timp apare iarăşi
Cu speranţe mult mai sumbre
Că voi reuşi vreodată
Să ies din conul de umbre.

Dar în dreapta, de pe rafturi,
Nişte cărţi mai învechite
Îmi inspiră alte gânduri,
Mai bune, mai limpezite.

Ce mă fac să uit o vreme,
Un trecut îndepărtat
Şi să văd ceea ce vine
Dar, rămân cu un oftat.

Mă întorc şi văd prin geamul
Aşezat spre miazăzi,
Luminiţa şi speranţa
Timpului ce va sosi.

Răul din trecut se iartă,
Dar se uită rareori,
Când îţi răscoleşte-n suflet
Zeci şi sute de fiori.

Doar nucul mă potoleşte,
Ce-a crescut sub geamul meu
Şi adesea mă trezeşte
Când îl bate vântul greu.

Trece o zi şi altă noapte,
Gânduri şi speranţe vin,
Să-mi duc crucea pân-la capăt,
Cum mi-e dat al meu destin,

Dacă adesea ori mă bucur
C-am purtat „tone” de greu,
Ce va fi? Este-o enigmă,
Ştiută doar de Dumnezeu.

poezie de Corneliu Zegrean-Nireşeanu din Freamăt de gânduri Lacrimi de dor (intern) (2008)
Adăugat de Corneliu Zegrean-Nireşeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uneori...

Uneori îmi răscoleşti prin vise
şi sub paşii tăi rămân urme adânci
un lut greu, modelat cu lacrimi amare şi durere.
Uneori, gândurile au mirosul spinilor de trandafiri.
Mă atrag cu aromele lor amăgitoare,
să le urmez adâncul înceţoşat,
din care ies, cu răni adânci,
amintirile scrijelite şi sufletul însângerat.

Alteori, visurile prind viaţă
deschizându-şi aripile curcubeie,
întunericul îşi predă armura,
lumina îşi poartă coroana împărătească,
din slăbiciune se hrăneşte şi se înalţă puterea...
şi deasupra tuturor este iubirea,
iubirea ce poartă chipul şi mirosul tău.

Uneori îmi doresc să pun zăbrele
viselor, gândurilor şi speranţelor,
să îmi zidesc sufletul în stâncă de granit,
să trăiesc rece, fără durere, fără temeri, fără griji,
fără iubirea ce poartă suferinţă în măduva sa
fără dorul de tine...

Uneori mă întreb nedumerită,
dacă sunt eu cea care gândeşte toate acestea...
Suntem două persoane într-un singur trup,
împărţind acelaşi suflet?!
una te cere, alta te alungă...

poezie de Mirela Minuţa Alexa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuziune

Am fuzionat cu tainele universului...
La început am pătruns prin efracţie
Prin zidul de nori fumurii,
Prin pelerina lor gri,
Căci ochii zugrăviţi cu lumină de nori
Mă agasau uneori.
Deci am descins să călătoresc
Într-un alt univers.
Am scormonit în tăcere
După coşul cu miere.
Când mi-am retras braţele, răni sângerânde
Purtau urme de vânt.
Alunecau înspre umeri
Nuferi răniţi de însingurare...
Căutau o salvare...
I-am lăsat să curgă liberi prin mine,
Prin ochii mei şi prin părul meu...
Eram un mic Prometeu,
Salvând lumina
Şi coborând-o pe pământul înlăcrimat.
Am pătruns în amonte de gând
Cu mai mult sârg.
Ochiul s-a înfrăţit cu zenitul...
Am apucat cu braţele
Circumferinţa ochiului meu.
Am scuturat peste lume
Valul mării de cer,
Cu nisipuri şi spume,
Cu perle şi alge, cu acelaşi mister...
Iar de sus, din acel alt univers sfârtecat,
Din coşul cu miere,
Picura prin seninul lăptos
Prefacere şi lumină...

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!