E mai uşor căţăratul?

Simţeam acele umbrelor
Ce-nţepau nu mie gândurilor
Cu ghearele invidiilor
Minţile crud prieteniilor

Fără curaj, semănând viermilor
Ce-ţi putrezesc cerurile
Găurindu-i privirile
Simţind dervişul deşerturilor

Vitriolar post sihăstriilor
Din invidia noastră gulag
Fericirilor ce ne sunt omag
Dorite din zborurile altor

Vise de noi neatinse
Căci e mai uşor să te caţeri
Pe cadavre şi să fluturi
Trufia şi egoismul pretinse

Ca drept doar ţie acordat
De Paradisul mult visat
Crezându-te un zeu mărit
Cu ceilalţi în iad clădit

Să te simţi prea fericit
Când totul e in jur rece, trist
Părându-ţi că tu eşti Crist
Cu drept de viaţă şi de ucis

A ceea ce e mai fericit
Decât trăirea ta de egoist

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aveţi lumină?

Ciudat e cum învie Crist
Şi cum vă dă lumină,
Deşi din niciun acatist
Vreun rost nu se animă,
Mereu tu treci drept egoist,
Mereu eşti tu de vină.

Măcar pentru o zi de-ar fi
Lumină peste lume!
Atunci nu v-aţi mai amăgi
Năuci în rugăciune,
Când boli şi moarte zi de zi
Nu-i nimeni să-şi asume!

Mâine veţi fi din nou posaci,
În lumea voastră strâmtă,
La fel de trişti, ori de săraci,
Cu inima înfrântă,
Supuşi unor prelaţi rapaci
Ce mintea vi-o-nfierbântă.

Ce-a fost pe când tu nu erai?
Ce va fi după tine?
Ce-ai fi crezut de te năşteai
Altunde', din altcine'...
Alt dumnezeu de cunoşteai,
Era mai rău, mai bine?

Dar pentru tine-nvie Crist,
Prea des, dar nu ţii seama!
De-ţi va muri copilul? Trist
Tu o să-i faci pomana!
Sunt crudă zici. Dar eu asist
Cum îţi înghiţi sudalma!

Căci totu-i până la copii,
Iar Iov e doar o glumă,
Eşti fericit cât ei sunt vii
Şi nu când sunt ţărână,
Te-am răscolit un pic, doar ştii
Cum e să-i prinzi de mână!

Acolo e lumina ta
Şi nu în lumânare,
În ochii ce-ţi pot alina
Oricare supărare,
Dar dacă asta ţi se ia,
Ce-ţi mai rămâne oare?

Să-mi spună mie cineva,
Că va avea iertare!

poezie de Mioara Anastasiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fluturi în fereastră

De sticlă-mi pare totul
Numai spargem chivotul
Să eliberăm din inimă
Iubirea ce ne animă....

Lăsăm doar umbre hâde
Cu bătăile prea muribinde
Zdrobindu-le dacă mai mişcă
In iubirea tot mai mică..

Ca un fluture de molie
Ce ne roade inimile...
Ce acum sunt bolurile
Intoarse cu fadă mândrie

In care se zbat bătăile
Cum se zbate în fereastră
Să fie liber iar fluturele
Ucis sub trufia noastră

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ziua fericirii

Sunt fericit că m-am culcat aseară,
Sunt fericit că m-am sculat târziu,
Sunt fericit că ninge pe afară,
Sunt fericit că am pe ce să scriu.

Sunt fericit că am în casă pâine,
Sunt fericit că încă am cafea,
Sunt fericit că voi avea şi mâine,
Sunt fericit că eşti în preajma mea.

Sunt fericit că nu mi-ai spus adio,
Sunt fericit că văd, aud, vorbesc,
Sunt fericit că mă suporţi cu brio,
Sunt fericit că încă te iubesc.

Sunt fericit că s-a albit văzduhul,
Sunt fericit că încă n-am albit,
Sunt fericit că sunt sărac cu duhul,
Sunt fericit! Atât de fericit!

poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vals de moroi

Preavăzătoare instanţă
Cerem drept şi-ncuviinţare!
Să punem zăbrele şi stor
Pe albastru şi pe soare.
Să plătească, să muncească
Pentru pensia noastră cerească
Fiindcă avem imunitate
Ce nici îngerul nu o poate!
El mai poate între noi decade.
Cei cu drept şi pe mirare
Viaţă, moarte, fericire
Date gratis nouă de prostime!
Ce s-a adunat in turme
Nouă in fund să ne sufle
Cu trâmbiţe şi turle
Prea orbită de un colţ de pită
Când tu justiţie!
Numai esti de mult oarbă
Talgerul e cu telecomandă.
De lumină nu au nevoie
Ii conducem noi în iad
Să-i ardem cu codrii ţării
Fierţi in apa vândută a mării
Căci cu dracul am căzut la pace
Acatiste prin popii ne face!
Şi noi drept multumire
Fierbem în smoală roşie, aici!
Pe copii şi pe bunici
De ale noastre predici vrăjiţi
Să fie intre ei învrăjbiţi
Cu lumina noastră mare
Ce dă soarelui paloare
Cu zăbrele şi stor pe soare
Ţara e a noastră şi fără-ncuviinţare
Dar noi vrem o legiferare
Căci prostimea-ngenucheată
Crede in a nostre legi
Mai tare decât cele Zece
De popii noştri refăcute
Să putem fura în linişte
Şi ultima rază de soare..
Printre uşa întredeschisă
In care au mai rămas
Puţini Icari ai ţării...
Căci ceara e la noi
Ascunsă bine printre noroi
De al nostru prea "sfânt" moroi
Cea convins morţi să voteze
Promiţându-le din moarte să-i elibereze
Şi pe oase să valseze
Cu a lui gaşcă de hoţi
Curve, mârsavi şi idioţii
Ce ne fură soarele dreptăţii
La toţi...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fii fericit

Preţuieşte cum eşti preţuit
Ignoră cum esti ignorat
Iubeşte cum nu esti iubit
Dăruieşte cu suflet ce ai de dăruit
Primeste din ce dăruiesti
Să te iubesti cu iubirea celuilalt
Nu accepta orice ai primit
Dacă e doar pentru interesul celuilalt
Sufletul să fie mai înalt
Decât statul social
Şi vei fi un om fericit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să te ţii în cavou, bine

Iederă cu şoapte de bici
Viaţă, tu ce vrei să-mi zici
Sunt o întâmplare pe aici
Printre spini tăi de arici..

Află tu, prea părut-o sfântă!
Că eu sunt demonul ce cântă
Ce pe altii nu-i şi incântă
Când culoare li se zvântă

De sub masca ta de preoteasă
Invelită-n rece carcasă..
Şi de crezi că mie-mi pasă
De tocul tău ce crud apasă.

Eu mă învăluiesc în iarbă
Beau şi apă dintr-o baltă
Si tot cânt ce este nevăzut
Ascuns sub al tău miraj de lut!

Dintr-un demon decăzut
Numai am unde să fiu căzut
Din al tău înlănţuit alai
In care-ţi sunt cornorat nai.

Şi de oi striga odată vai
Mi-e acel nespus off de bai..
Când iubita iar mă lasă
Cu bani pe piept pe masă.

Şi-n vampir renasc derbedeu
Să o caut pe ea în iad de zeu..
Căci dator sunt eu viaţă ţie
C-un nume înscris pe o hârtie!

Să afle cei ce o să vie
Că nu-mi pasă potcovăriţă
De lanţul din a ta fustiţă,
C-aşa e dacul născut să fie

Fără teamă de zei de tine
Şi după moartea care vine..
Tu să te ţii în cavou, bine:
O să auzi iar nebunia din mine

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prea mult, prea puţin

ce înseamnă oare, când îţi pui ochelarii
să-mi citeşti poezii, fireşte, nu ale tale
când îmi aduci aminte de masa din bucătărie
de cercelul meu atârnat pe acolo, pe undeva
ca o capcană de prins vise, tot aşa cred că sună cercelul
când bate vântul
când nu sunt eu
drept răspuns ţi-am citit şi eu o poezie de-a ta
cu voce tare, ciudat, cât de tare răsuna tristeţea pe acolo
ciudat, în poezia aia spuneai că o să fii fericit
te-am întrebat, şi eşti fericit
te-ai fâstâcit, ai spus da
mai târziu ai spus da, nu atunci.

poezie de Irina Lazăr
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trecând dincolo fresce

Trăim doar să amăgim
Muncim doar să trăim..
Când o să mai şi iubim
Curcubeu... noi să simţim.

Culori de iubire
Cu gust de nemurire!
Ce e fără menire
În lumea fără miere...

Culeasă din albastru
De roiul gândurilor,
Ce este al viespilor
Ce ne sfarmă colastru...

Din fagurii inimii
Să ne naştem fluturii!
În roiuri ce adună
Polen din stele, lună..

Căci ce tot aici avem
În sărutarea rece..
Într-o clipă o să pierdem
Trecând dincolo fresce!

În iaduri ce le dorim
Şi acum unde trăim

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci când te respecţi pe tine însuţi te comporţi ca un om care merita să fie respectat şi care implicit atrage respectul celorlati. Atunci când te iubeşti pe tine însuţi, nu doar ca nu vei mai avea nevoie de iubirea cuiva pentru a fi fericit, dar te vei comporta ca un om pe care ceilalţi vor dori sa îl iubească. Când ai în tine iubire, vezi iubire peste tot, iubeşti tot şi te simţi împlinit. Aşadar, prima data oferă-ti ţie ceea ce ai nevoie, devino puternic, apoi oferă celor din jur din preaplinul tău, din ceea ce tu eşti.

citat din Nina Elena Paraschivescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea

De-aş avea puterea
Aş fugi cu toată
Tristeţea din lume
Aş lua şi ura

Curiozitate morbidă
Aş pune-o in buzunar
Avaria sub pălărie
Să-mi imbogătească pleata

Şi voi fii cel mai fericit
Din această lume
Ştiind că oameni
Sunt fericiţi

Fără mănie, ură, avarie
Şi eu cu tristeţea
Imbătând-o cu curiozitate
Să mă intrebe năucită

De ce sunt fericit
Când toată e in mine
Şi zâmbesc de o ucid

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Energia pozitivă...

În viaţă, de multe ori
ne mulţumim
cu ceea ce credem
că este drept,
convenabil şi sigur.
Ca să facem
o schimbare
ne este teamă
să ieşim
din zona noastră
de confort.
Nu vrem
să ne confruntăm
cu alte lucruri,
cu care noi
nu suntem obişnuiţi.
Fericirea noastră
se risipeşte uneori
într-un loc greşit,
când ar fi bine
să cunoaştem
şi alte locuri.
Nu trebuie
să fii blocat
ca un copac,
mută-te şi fii fericit.
Lasă în urmă
pe cei care
nu te fac fericit,
nu pierde timpul
cu ceva care
nu-ţi face bine, pleacă.
Ei îţi pot lua
energia ta pozitivă.
În jurul oamenilor veseli,
sinceri şi curaţi
te vei încărca
cu energie bună
ce-ţi va aduce
pofta de viaţă.

poezie de Eugenia Calancea (22 mai 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ambrozie ţie, muză

Recită-mi nemurirea
Şi-ţi voi dăruii, poezia...
Citeşte-mi doar tu iubirea
Şi voi murii în ambrozia!

Ce-ţi scălda viaţa cu amnezia
Să simţi panteonul, soclu-ţi
Cu poeţii ce par preamăriţi...
Închinaţi ţie prea smeriţi!

În şoapta ta miraţi-mpietriţi
În trepte, muză de infinit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel fără mască în ziua de azi e privit cu invidie şi catalogat drept nebun de ceilalţi...

aforism de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Drept

Merg drept pe longitudine
Latudine, bisectoare
Tot de unde am plecat ajung
Pământul e un ceas
Suntem acele lui...
Alerg drept fără să mă abat
Alerg de unde am inceput să alerg
Ce linie dreaptă e acesta?
Mă roteşte in timp
Drept nu pot păsi in zare
Timpul ne roteşte încet
Rotaţie in linie dreaptă
O utopie ce nu o inteleg
O centrifugă ce învârte
Fiecare picătură de sânge
Ce nu merge drept
Mă rotesc ca o limbă de orologiu
Să numai spuneţi că mergem
In linie dreaptă
Zborul de după moarte
Eu cred că e drumul drept...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nisipul faptelor

Orice punct negru pe pomul vieţii
se măreşte, ucigând bineţii
faptele ce-ţi sunt absorbite
ca un vortex plin de termite

măcinând copaci răsădiţi
celor in cale ce erau prăbuşiti
ce-ţi vor fi crud acele omizi
doritoare în nisip să te scufunzi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce-ai mai sta, când eşti de mult plecat

Totuna sunt veninul şi dulceaţa,
Chiar binele şi răul par la fel,
Eşti conformist şi, totuşi, eşti rebel
Plângând, tu râzi; aşa îţi trece viaţa...

Răspunzi cu "Da!", deşi ai spune "Nu!",
Rămâi pe loc, când tu doreşti să fugi,
Şi-oricât de sincer pari, minciuni îndrugi,
Căci, vai!, tu singur nu mai eşti chiar tu.

Tu furi şi-apoi, căit, tu dăruieşti,
Ai vrea să urli, dar îţi place mut,
Ai câştigat şi, totuşi, ai pierdut,
Pretinzi dreptate, deşi drept nu eşti!

Eşti prea bogat, dar fără căpătâi,
Iubeşti săracii; de fapt, îi subjugi,
Ateu fiind, faci la icoane rugi,
Ai vrea să pleci din gaşcă, dar rămâi...

Prea eşti deştept, când proştii te-nconjoară,
Şi familist, când de la dame vii,
Faci fapte bune, doar când faci prostii,
Eşti înăuntru, doar când eşti... afară.

Eşti extremist, când vrei să fii de centru,
Tu, om de dreapta, eşti de stânga - vai!,
E ca şi cum în Iad ai fi în Rai,
Eşti "contra", mai întâi, şi apoi "pentru".

De ce-ai mai sta, când eşti de mult plecat?
Nimeni nu vrea de tine să mai ştie,
Doar Dumnezeu, se pare, te-a iertat
Şi vrea să te redea pe tine ţie!

poezie de Dumitru Sârghie din săptămânalul "Linia întâi" (9 noiembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă n-ai vrea să fii decât fericit, ar fi uşor; dar vrei să fii mai fericit decât alţii şi asta este aproape întotdeauna greu, pentru că suntem încredinţaţi că ceilalţi sunt mai fericiţi decât în realitate.

citat clasic din Montesquieu
Adăugat de Lucian Velea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altruismul poate fi blestemul cel mai mare care se abate asupra ta. Altruismul nu este niciodată începutul în relaţiile interumane, cu atât mai mult în iubire. În iubire, dai din ce ai sau din ce eşti, ca să îl parafrazăm pe Arsenie Boca. Dar ce ai sau ce eşti vine din ceea ce îţi acorzi tu ţie. Mai simplu, prima oară acumulează tu ca să poţi să dai ceva. Adică fii egoist la început ca să îţi permiţi luxul mai târziu de a fi altruist. Fă-ţi lista cu ce vrei tu pentru tine. Şi pune-o în frunte ca toţi cei care te văd zilnic să ştie clar care îţi sunt priorităţile. Pişă-te pe nevoile altora până când ale tale nu sunt satisfăcute pentru că altfel o să te duci în mormânt tu şi îi tragi şi pe ceilalţi după tine într-un vârtej de reproşuri, răzbunări şi resentimente pentru că ţi-ai cheltuit viaţa încercând să îi faci pe alţii fericiţi doar ca să constaţi că ai încercat să hrăneşti un sac fără fund. Prima oară, fiecare e responsabil de nevoile lui. Fă orice e posibil ca să fii fericit. Apoi, poate vei avea şansa să şi dai din ceea ce ai. Din iubirea ta, din timpul tău, din abundenţa ta materială sau spirituală. Prima oara eşti tu. Cine spune altceva vrea să obţină ceva de la tine şi nu ştie cum decât încercând să te facă să te simţi vinovat invocând altruismul. Adică fii tu altruist, că egoistul din mine vrea ce ai tu.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi aripile mele

Vreau să te văd zburând în albastru
Iţi dau aripile şi ghearele mele
Să te apere de corbi şi păsări iele.

Şi când te voi zări albatros de stele
Eu voi zbura mai mult, privindu-te
Cum zbori şi cu bătăile mele.

Şi ce vei simţi tu şi eu voi simţi
Căci depărtare, zarea nu contează
Când două inimi în ritm vibrează!

Ele sunt lipite într-un infinit
Chiar de în lumi diferite ar fi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrima stelei

Căzură de cu seară
Lacrimi de stele-n iarbă
Din dorul ce le doboară
Câte una în lut oarbă...

Căutând de soare, lucire..
In străfunduri cu lave
Văzând vechea sclipire
In trupuri de epave

Ce asteaptă măcinate
Şi-n abis iar răsfirate
Cu altele contopite
Răsărind mai strălucite

Pe cerurile dorite
Sau iaduri de ispite..
Că-ci ce-ţi şi doreşti
Atragi şi-ţi primeşti..

Omule ce tu trăieşti
Lumină voind să primesti
Fără se te prăbuşesti
Si iar să străluceşti

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!