Întâlnirea

eu vin la zece cu
o faţă rece rece rece
întoarsă spre salata de ton
poate că tu o
să comanzi pui de făină compactă (?!) cu brânză
de vacă nervoasă cu pene -
un fel
de dinozaur dând lapte pulverizat
cu găleata-n jurasic
şi de aceea
grâul măcinat în sălbatic, genetic,
minte odată cu mine
spic cu spic cu spic in
sectă cu insectă cu
insectă

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SĂMÂNŢA PÂINII NOASTRE CREŞTE-N MAIESTOSUL SPIC DE GRÂU
Sămânţa pâinii noastre creşte-n maiestosul spic de grâu
Când ploile nu vin, c-a fost udat cu apă de la râu
De către truditorii gliei cu multă prevedere,
Să vadă holda naltă, peste cingătoarea de la brâu.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

SPIC BĂTUT DE ARŞIŢELE VERII-N LANUL DES DE GRÂNE
Spic bătut de arşiţele verii-n lanul des de grâne
Din mirabilul tău snop se zămisleşte sfânta pâine,
Roagăte plugarule ca boabele întregi să crească,
Hrană să ne fie-n ziua cea de astăzi şi de mâine.

rubaiat de Ioan Friciu (2021)
Adăugat de Ioan Friciu
Comentează! | Votează! | Copiază!

An de an

An de an,
an de an,
bate vîntu-n grîu pe lan.
Spic de spic se ţine-n vînt.
Cine-i singur cade frînt.
Dar alături n-au nimic.
Toate te privesc şi zic:
Dar tu ai,
dar tu ai,
frate drag, un bob în spic?
Săptămîni,
săptămîni,
cearcă lupul pe la stîni.
Dă tîrcoale hăulind.
Ia să văd ce pot să prind.
Ba vrea oaie, ba vrea miel.
Nu le dă Emanuel.
Dar tu sai,
dar tu sai,
să pui pieptul lîngă El?

Ceas de ceas,
ceas de ceas,
n-au albinele popas.
Toate zboară şi zoresc,
în cămară toate cresc.
Numai mierea-n jurul lui.
Tu zoreşti?
Tu zoreşti?
Eşti albină sau ce eşti?

În curînd,
În curînd,
vom da seama rînd pe rînd.
— Tu păstor, tu ucenic,
unde-s boabele din spic?
Tu plugar, tu învăţat,
cîtă miere-ai adunat?
Ce-ai făcut,
ce-ai făcut
cu talantul ce ţi-am dat?

— Doamne sfînt,
Doamne sfînt,
n-am fost mare pe pămînt.
Tu, Stăpînul meu prea 'nalt,
mi-ai dat mie un talant.
Eu, prin grijuri şi nevoi,
ţi-am adus acuma doi...
— Aşa da!
Aşa da!
O cetate,-acum, e-a ta.

poezie celebră de Costache Ioanid
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rece

Şi rece in jurul meu
Şi aerul e rece.
Eu plâng de dorul tău,
E rece şi nu-mi trece.

Dar tu îngheţi
Şi-ai sufletul rece.
Inima mea e caldă,
Dar căldura trece.

Şi e gheaţă in jurul meu
Şi e rece mâna ta.
Ingheaţă si mai tare
Atingându-ţi inima.

poezie de Cristina Vâlcu
Adăugat de Cristina Vâlcu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub ploaia rece

Sub ploaia rece ne-am întâlnit,
Sub ploaia rece cu multă patimă ne–am iubit
Şi suflete noastre sub ploaia rece
În unul s-au unit.

Sub ploaia rece dragostea noastră
La cer ne-a ridicat, sub stropii reci
De mii de ori eu trupul tău l-ma sărutat,
O, tu, iubirea mea de altădat.

poezie de Vladimir Potlog (2 iunie 2012)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte rece de toamnă

E o noapte rece de toamnă
Şi eu visez un vis frumos,
Dar vântul se plimbă pe străzi
Trist şi cam sfios.

E o noapte rece de toamnă,
O frunză cade din pom
Şi undeva departe,
Adoarme un pui de om.

E o noapte rece de toamnă
Şi se aude cum latră un câine,
Un cocoş sprinten ne anunţă
Că o nouă zi vine.

E o dimineaţă rece de toamnă
Şi eu m-am trezit din visul meu plăcut,
Privesc la geam şi mă mir
Cât de repede noaptea a trecut.

poezie de Vladimir Potlog (3 octombrie 2019)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Hrana rece

nu ne vom îngrăşa doar
ciugulind coronamentul copacilor de carton
asfaltat trebuie
să descindem la sol
acolo
se dă adevărata luptă între
neamul meu de stăncuţe şi neamul tău de stăncuţe
identice pentru re
sursele din canale
poate din galaxie
poate
din punga vidată şi rece ca o
splină de ex
tremofilă în barba
lui dumnezeu hi
bernatul

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ploaie rece...

E o ploaie rece de mai...
Am rămas singur în pustiu.
La mine-n braţe tu nu stai
Şi plâng, şi plâng până târziu.

E o ploaie rece de mai...
Şi-amorul tău a murit.
Fericire tu cui dai?
Sufletul meu e obosit...

E o ploaie rece de mai...
Îmi e dor de zile cu Soare.
Când sub tei mă sărutai,
Îţi aminteşti tu, oare?

E o ploaie rece de mai,
Inima plânge-n noapte.
Pentru mine... tot erai,
Dar ai plecat aşa departe...

E o ploaie rece de mai...
Dar va veni şi vremea bună.
Tu mereu asta spuneai:
În viaţă nu e doar furtună!

poezie de Alina-Georgiana Drosu (3 mai 2016)
Adăugat de Alina-Georgiana Drosu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ninsorile de vară ce vor veni

uite cum viscoleşte în noi
atât de parşiv
şi cum ne troienesc amintirile
de-a valma peste timp

ne chircim zgribuliţi
în starea lanului de grâu
grâul cel mare grâul dintâi
şi ţipă bobul în spic
şi ţipă în tâmpla mea
despicată de frig
ca un prunc nenăscut
cu pleoapele ude
cu părul ninsori
plete nebune
lovite de vântul rece
uscat şi aprig

toate iubitele mele s-au adunat
sub umbra mea
repetă de zor scrâşnind
moartea
apoi învierea din morţi
şi toate astea
pentru un spectacol desuet
apocaliptic
despre care
se vorbeşte în cârciumi
că va veni
parcă şi văd cum
pe sub duzii pitici
peste mirişti arzând
zboară un cuc
şi un guguştiuc perfid
în zig-zag şi în amintiri

ninge subtil peste noi nostalgii
şi vara ne frige de zor
sub tălpi

poezie de Petre Ioan Creţu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eram...

Eram şi carne şi pământ
Eram o şoaptă de pârâu,
Dar în contextul absolut
Rodisem într-un spic de grâu,

Eram iluzia compactă
A unui fapt redat în sine,
Eram renaşterea la vatră
Şi mai eram... gustul de pâine,

Eram probabil prin ispită,
-sub auspiciul de erată-
O viaţă tristă, risipită
În rame cu natură moartă.

poezie de Cristian Neagu din Academia de poezie (9 septembrie 2015)
Adăugat de Cristian Neagu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zece vieţi

Zece vieţi daca-aş avea
Toate zece mi le-aş da
La hotar în tara mea

De m-aş naşte a doua oară
Vreau în plaiul cu mioară
Într-o zi caldă de vară

Cer albastru o să fie
Grâul galben pe câmpie
Roşu-aprins pictat pe ie

Dacă iarna va fi grea
Şi vânt rece va sufla
Gândul meu nu-l va schimba

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Logodna la rece

cu farmece e-terne bătrânul acesta îşi face din ne
vinovata copilă o puşculiţă de porţelan: rafinat
picioruşele ei patinează pe poliţa
de asigurare a fericirii perverse a monstrului re
condiţionat (?!) înainte cu o
oră la rece ca vremea finită de toamnă să-l bage
cu tot cu durerea din oasele craniului de scanat
după unele gratii – subţiri: trase ca
printr-un inel de logodnă... de forţă minoră

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inimă foarte caldă şi minte foarte rece se cer de la un patriot, chemat să îndrepteze poporul său... Fanatismul iubirii patriei, cel mai aprig fanatism nu opreşte de fel ca creerul să rămâie rece şi să-şi îndrepteze activitatea cu siguranţă, să nimicească adevărata cauză a răului şi să o stârprească cu statornicie de fier.

citat celebru din Mihai Eminescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

lalele şi maci –
un spic de grâu răsărit
la capăt de drum

haiku de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa la rece

trăim mai sănătos în containerul
adânc îngropat pe un ţurţure
trecuţi printr-o selecţie riguroasă
e rece în jurul nostru şi ne ciupim
pentru a ne convinge că încă trăim
fiecare plânge fără lacrimi pe faţă
glumele cu îngheţată sunt interzise
viaţa la rece între două lumi

copiii nu se dau pe gheaţă pe câmpia
de pudră de la marginea satului
totul e rece şi cerul e plumburiu
joci şah pe patinoarele din care ies
crosele jucătorilor de hochei prinşi
sub gheaţa transparentă cu gust
de vanilie şi mentă şi cireşe amare

viaţa la rece este mai sănătoasă
şi toţi se gândesc că lumea va sfârşi
în flăcările iadului de pe pământ

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondelul oglindei

Din al oglindei luciu rece
De apă-adâncă, — se desface
O linişte de dulce pace,
Ce-ntregul suflet mi-l petrece.

Obida vrând să mă înece,
Zadarnic firea şi-o preface.
Din al oglindei luciu rece
Uitarea numai se desface.

Chiar dorul vieţii-n mine tace
Izvor ce gata e să sece;
Şi pe-al meu chip, ce-n umbră zace,
Un fel de vis de opium trece
Din al oglindei luciu rece.

rondel celebru de Alexandru Macedonski
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

La cosit fulgere

Ca o coasă cuvântul spre cer mi-l ridic
stă fulgerul în nori ca bobul în spic

distih de Costel Zăgan din Distihuri rebele (15 august 2009)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Macii

Grâul e-n floare
Macii
Se chinuiau să îl ţină-n picioare
Gemeau
Trăgeau de umeri
Mustăţile din spic
Înc-un pic
Înc-un pic.

Şi n-au crezut strămoşii
Cum nu credeţi nici voi
Dar truda lor se vede şi astăzi printre noi
Macii sunt roşii!

poezie de Ruben Bucoiu
Adăugat de Ruben Bucoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omului cu privirile arse

de soare vântul îi zboară foiţele

de ţigare – odată

cu ele se ridică şi firele de tutun

din cutia neagră de tablă cândva

de parfum – el

priveşte din balconul deschis peste mare

şi aude cum fulgeră pescăruşii în cerul

de scrum. şi vede

şi femeia ce trece spre rece acum

chiar acum: el

o strigă iar ea îl fumează...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chipuri de frescă

Ne rugăm să vină moartea,
Cum ne-am dori sărutarea
Iubitei cu patos noaptea...

Când simţi stihia că te miroasă,
Te rogi de ea să fie miloasă,
Ce utopie... nu si nebunie...

Să-ţi rogi dragostea să te aline
Si când vine lângă tine...
Te răsucesti la ea cu spatele,

Nu poţi face asa ceva cu moartea...
Nu o chema aiurea... degeaba...
Onorea, cinstea ta, decade...

In moarte si după ea,
Când ea te cheamă rece...
Sărut-o fierbinte si petrece,

Odată vine, nu de mai multe ori,
Atunci vei fi acoperit in flori,
Si tu... si eu... să murim cu zâmbetul unei flori...

Tăiată si pusă in vază, pe moarte...
E mult... mult... mai frumoasă
In doină ruginită de rece coasă...

Nu suntem datori doamnei negre
Ea vine, vine si te trece...
Din lumea.. prea gri si prea rece...

Unde te va duce ca o frescă...
Poate, poate... o fi cald si verde...
Mai gri si mai rece mai poate fi?

Decât in lumea mea... ce trece...
Pe lângă mine... prea gri... prea rece...
Aidoma unor mozaicuri si fresce...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!