Zeităţi inventate

Sămădău demonul râmător mistreţ
Colţat cu ace şi copită hârleţ
Ghindă de clipe-nfuleca hrăpăreţ
Şi trufandale coconi de stareţ

Ermetizaţi in clepsidrele cupole
De trufe timpului in fade tombole
Ce se anunţau cu frunzele căzute
In câmpurile de gânduri uscate

In melancolii de toamnă privirii
Cu vântul schimbător nemuririi
Cu oameni-n gânditori Hamangia
Intorsi cu capul în jos de filolsofia

Yoghinelor iedere ce-i suspendau
In lilieci orbi ce numai gândeau
Cu trupul ceramic căutând sentimente
Cu sufletul pierdut umbrei latente

Când unde-ţi merge trupul te urmează
Sufletul ce ispita-ţi-o sângerează
In picturi rupestre in catafalce
In urletele goanelor cerberice

Ivite din ceea ce pare şi nu este
Din teoriile in pesteri născute
De zeităti de noi mascat inventate
Pentru a ne scuza noi de păcate

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îmbrăcat rupestru

Pierdut prin şoaptele de fum
In dune de dor cu trup de scrum..
Vântul mă duce şi aduce
Mă aşează să mă culce
In roua amintirilor.
Se aude cutremurător
Ecoul tocului răvăşitor
Pe treptele tâmplelor
Fante de haos se deschid
Şi cad in sarcofag, şi ard
In picturi rupestre de ruj
Rămase pe o cămaşă
Imbrăcată in fiecare seară
Din şifonier...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb şi negru în rasismul sentimentelor

Târziu oamenii încearcă
pe acelaşi drum să ducă
şi trupul,... şi sufletul
ca doi necunoscuţi
ce par că se cunosc
unul alb şi unul negru..

Voind să-şi găsească
un nou destin
fugăriţi de soartă..

Trupul acum alb,
albit de nea de iluzii..

Sufletul negru,
întunecat de uitări
în mucegăite trăiri
când trupul era mândru
să răspundă
la conversaţii

Ca doi chiriaşi
în aceeaşi casă
trecând unul
pe lângă altul
cu orare diferite
trupul cu a lui noapte
sufletul cu a lui căutare
de zile senine...

Mergând acum
pe un tărâm
dominat de rasismul
sentimentelor
a celor trupeşti
faţă de cele sufleteşti
unde târziu
îşi dau seama
că sunt unul
şi aceleaşi
neputând fii
despărţiţi
în casa
cu două camere
clepsidră timpului
cu sufletul curgând în sus
şi trupul scurgându-se
întâlnindu-se
doar
la mijlocul
clepsidrei
cu nisip negru sus
de vid ce se vrea
luminat de suflet
şi nisip alb jos
ars de trup
os cu os...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisori de foc

Deschid scrisoarea de la tine,
trupul nevăzut ţi-l simt jinduind
cu mirosul pielii divine
şi când citesc magic se aprind

lumânările aromate,
stinse la ultima-ntâlnire...
cu căprui focuri uitate
prin cuvintele din privire

de inimă încet şoptite...
să adormi să te învelesc
la fereastra unde-ţi zăresc
pleoapele triste şi obosite,

aşteptând să ardem amândoi
lumânările dorului din noi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Trupul dăruieşte
imitând timpul,
clipe trecătoare...
Sufletul dăruieşte
asemeni stelelor
lumina clipelor
ce străbate timpul
chiar de trupul piere

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omenirea trebuie să-şi descopere propria cale. Trebuie să învăţăm să ne întărim corpul şi sufletul. Mai întâi ne vindecăm sufletul, apoi şi trupul va fi sănătos. Când sufletul este sănătos, trupul va deveni în mod automat sănătos. În acest fel, sufletul şi trupul se vor afla în armonie şi vom fi împăcaţi şi mulţumiţi cu viaţa noastră. Ne vom vindeca pe noi şi pe ceilalţi şi vom adânci fericirea noastră şi pe a celorlalţi.

citat din Mikao Usui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iz cerberic

Lupii mei, nebuni, albaştri,
Se hrănesc cu coasele morţii
Neînchinaţi în faţa sorţii
Urlând fulgere temerari

De uneori coboară-ngeri
Să-şi fluture aripile
Zburând doamnei negre, clipele
Ce le avea-nchise în coconi

Răsărind din ele zâmbete
Din lanţurile de plânsete
Cu răsuflări reci, cochete..
Ce le simt în spate parfumate..

Cu izurile cerberice
Pielii,.. de moarte salivate

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem pe geană

Pe geana zării
a depărtări
dintre noi
suntem doi nori
atârnaţi
cu dor de noi
din ochii orbi
de amândoi
cu nevăzute ploi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-am născut din sânge de eroi

De calci prin Mărăşesti
Lin să-mi păşesti
Pe sângele vărsat
Pentru România...

De un român cu trupul gol,
Străbunul al nostru, al tuturor,
Răsarit in seva florilor
Din ţeava tunurilor...

Şi ia aminte...
Române! De cei de dinainte
Ce stau şi privesc la noi
Deveniţi martiri eroi

Să existăm noi...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem colibri

Nebunia fluturilor privirii tale
mi-au polenizat macul inimii
într-o rodie de coconi
cu păsări colibri

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am reuşit să concretizez idealul universal al iubitului-prieten-părinte în sufletul Ei. Am izbutit s-o tulbur, dar am tulburat-o cu ea însăşi, nu cu mine. Formele le avea, eu am fost numai conţinutul. Unde sunt Eu în sufletul Ei? Dacă aş lăsa-o să spere, m-ar îndrăgi. Ce aş fi făcut eu în dragostea Ei? Ar trece din mine numai ce sufletul şi trupul Ei ar putea apuca. Iar sufletul şi trupul unei fecioare sunt micuţe, mărunte, neputincioase, mediocre, iremediabil mediocre.

Mircea Eliade în Isabel şi apele diavolului
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Mulţii-şi folosesc trupul
in billele de popice
pentru a culca suflete
de contur ce pare perfect
atrase şi sfărmiţate

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe ţărm de mare

era târziu şi era toamnă
treceam dintr-o stare în altă stare
priveam, trecând prin timpuri, o salbă de visare
sufletul, o lacrimă în poala lumii
creştea haotic pe scoarţa ruptă a timpului
printre antiteze şi parabole
treceam de la tine la mine
dezvelind trupul de taine
treceam grăbit de mâine, căutând ziua de azi
pe o mare de gânduri
treceam rezemând anotimpuri în palma universului
mătasea albă îţi mângâia sânii
până la limita cunoaşterii
atunci te confundam cu marea
treceam căutând un cuib
unde vom poposi cândva
lăsam o lacrimă în albia sufletului
căutând infinitul în taina privirii
treceam reparând ritmul
pe câmpia unde îngerii vorbeau
noaptea te înveleam cu palmele la asfinţitul ideii
cu degetele îţi acopeream buzele căutând sărutul dintâi
departe, marea cobora din amintire
aproape, tot mai aproape

poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ars rupestra

Sunt în marea de cerneală
un trup de cerneală dolomitat
din spuma filelor născut
în valurile muzei legănat
de furtuni în stâncile ei izbit
în rupestre versuri de infinit
şi poate acum par incriptat
de adevărul de voi uitat
în vânători cu noi între noi
cu verdele violat în noroi
ce uscat va deveni puroi
de nisip rămas după noi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul şi trupul sunt ca o pereche de căsătoriţi. Trebuie să îmbătrânească împreună. Altfel, ori sufletul chinuieşte trupul, ori trupul şicanează sufletul.

Constantin Tsatsos în Aforisme şi cugetări (1977)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Turme de frunze

Viorile vor cădea uscate
Ascultaţi cântecele
Verzi ce ne sunt adiate
Unduindu-ne genele

Ce nouă, ne vor fi uscate
In iarna ce ne v-a veni
Cu geruri de bătrâni
Şi ridurile săpate

De vânturile noastre
Cu zăpezile suflate
De noi în noi in vifore
Turme de frunze uscate...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Narcisimul virtual
E mult mai mortal
Decât cel din oglindă
Aici se reflectă o mască
Peste altă mască
In reflexii şoptite de altă mască!
Ucigând sufletul
Şi preamărind trupul...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Religia noastră

În aceste timpuri s-a schimbat ceva
Vedem în trupul şi sufletul celui
de lângă noi
Locul...
Îndeplinirii dorinţelor noastre
Declarând-o sus şi tare "iubire"!
Nemaiţinând cont de aceea contopire
A defectelor într-o modelare lină
Precum colţurile unei pietre în apă curgătoare
Intr-un soare
Răsărit prin topirea cu iubire
Din pietrele ce suntem pentru alţii
În aceste vremuri cu religia narcisismului
şi egoismului
Adulată fanatic

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cuie înflorite

simţita-i joi
acela de cui din noi
de pomeniţi...
Cred trebuie scos
din calendar si din noi
joia de cuie...
Să rămâie celuia
ce printre noi, noi!

A simţit un joi
punând inima pe jos...
sub tălpi cuie
el cântând tămâie
mir de bucurie
cu cât erau mai multe
vers să exulte
inimii spunând să tacă
atunci în joi
când ne-am vândut pe noi
răscumpăraţi
de o inimă
ce înflorea cuiele

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nimic din noi

fulgi în bătăi
cad inimii
când nu iubim
şi-ncet ne topim

in nimic lăsat
muiat în nisip
vieţii în noroi
de noi pentru noi

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşertul murgilor

Zburda fără griji
Hamurile o joacă de copii
In stele de ajungea
Şi tot nu se oprea

Coama se bruma
Murgul privea lung câmpia
Incet tot in jur se ofileşte
Strălucirea din ochii numai este

Trap mărunt, potcoave grele
Odată erau mărgele
Capul jos trist
Numai fugeau ochii spre stele

Invăluit de praf, bătrân
Tineri murgi priveau urât
Cu ultimele suflări
Se duse intr-un deşert

Plin de murgi trişti
Mânji infrânţi de timp
Şi omul e un murg
Bătrân ajunge in azilul murgilor

Un deşert de sentimente
Uitaţi de noi fără milă
Zburdăm fără griji
In deşertul de noi clădit

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!