Cântec inspirat
bate vântu'-n spice, lanul e sărac.
via își lipește frunza de arac.
nucul se înclină până la pământ,
fără adăpost gândurile-mi sânt.
bate vântu'-n geamuri făina de cari.
din negura vremii se aud scripcari.
plopii desenează cerurile-n van.
îmi e sufletul al nopții găvan.
bate vântu'-n zaruri și trage la sorți.
zorii dimineții se aștern la porți.
o mătase verde-verde, de shantung,
pe umeri-mi goi cade părul lung.
ochii îi fac roată, pleoapa coviltir,
a soarelui floare de nectar potir.
trecând prin lumină, lumină să sorb.
o pală de vânt... o pană de corb...
poezie de Dana Ene
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Președintele și intemperiile
Un marinar ce-a-nconjurat pământu'
Nu se înclină cum îl bate Vântu.
Chiar de furtuna va fi tot mai mare,
El va scăpa pe-un poloBoc călare!
epigramă de Valeria Moroșan (2010)
Adăugat de Valeria Moroșan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anchetă în cazul lui Ovidiu Vântu
Guvernanți majoritari,
Când, timid, mai iau cuvântu',
Vor să spună de dolari
Că s-au spulberat, ca Vântu.
epigramă de Mircea Constanda din Pledoarie pentru epigramă (aprilie 2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Îmi repetau a mia oară
A scuturat vântu' salcâmu-aseară
Și nu m-am bucurat de-a sa mireasmă
Și nici pe buze, picuri de agheasmă
Nu am simțit ca-n altă primăvară!
Am vrut s-adun din florile de ceară
Pierzându-mă în a nopții fantasmă,
A scuturat vântu' salcâmu-aseară
Și nu m-am bucurat de-a sa mireasmă!
În trupu-mi cu ninsori se-nfinse-o gheară,
Ochi mari mă-acopereau cu caldă asmă,
Voiam să cos la-altar catapateasmă...
Dar clopote-mi spuneau a mia oară:
A scuturat vântu' salcâmu-aseară!
poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fug de ger
Iarna-i grea, omătul mare,
Bate vântu'n buzunare,
Dar aleșii noștri, frate,
Fug în țări îndepărtate.
epigramă de Corneliu Culman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărții "Ce lăsăm în urma noastră" de Victor Vântu
Ce lăsăm în urma noastră?
Să nu pierdem amănuntul,
Că ați spus-o dumneavoastră,
Chiar sub semnătură: Vântu...
epigramă de Aurel Chirescu din Antologia epigramei românești, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Va mai bătea?
Bate vântul, dar nu se risipește iubirea
Bate ca un ciclon, dar căldura lui nu se risipește-n decor
Doar inimilor le scrie amăgirile
Bate cu pajiști, bate cu foc
Bate, dincolo de trupuri
Dar nu distruge frumosul din suflete
Bate, dar împrăștie vis, frumos, puritate
Bate și cu o aripă te lovește
Bate pentru a relansa sentimentul pur
Bate și va bătea în lumina de stele.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voința...
Bate fierul cât e cald
Să scoți clipa de smarald,
Bate-l tactic și cu forță
Să poti duce-a vieții torță,
Fie-ți cerul nicovală
Iar scânteia chibzuială
Și ciocanul libertate
Bate fierul, bate, bate....
Bate fierul cât e roșu'
Fără să-ți cânte cocoșu',
Hodine-te în culise
Fi ferice printre vise,
Ține cu dinții de el,
De fierul care-ți este țel,
Un tezaur de dreptate,
Bate fierul, bate, bate!...
Nădușeala dă răzbire,
Bate fierul... cu iubire!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (1 octombrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copacii
Primăvara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai frumoase flori.
Vara,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai iubite fructe.
Toamna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Cele mai dureroase frunze.
Iarna,
Vântul bate copacii
Până își pierd
Speranța.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la muguri.
Și mai bate copacii,
Din nou,
Până la sevă.
Și mai bate copacii
Până-i doboară la pamânt.
poezie de Marieta Măglaș
Adăugat de Marieta Măglaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină vie...
Stelele tresar pe cer...
Îngerii se fac buchete,
ning curat peste pământ,
de la Dumnezeu din plete...
Ochii sunt precum un vers
care taie pâinea-n două.
Pruncul vine, Lumină vie,
dându-se pe Sine nouă!
O să curgă mierea-n râuri
de la sânul cel curat,
chiar și noaptea va fi zi
peste ieslea de Împărat.
Creanga inimii se-ndoaie
mirosind toată a mir...
E colindul ce răsună-
miez de rai într-un potir.
Domn Iisus bate la porți
ca să stea cu noi în casă,
de Craciun ar vrea fie
locuri pentru toți la masă.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rondelul nucului
Nucul e tot mai bătrân
Și frunza tot mai rară
Seara în amurg, de departe
Umbre alungite coboară
De pe coama coșcovită a casei
O cucuvea neîncetat cheamă
Nucul e tot mai bătrân
Și frunza tot mai rară
La mânăstirea din vale
Toaca bate în zadar
La slujba de seară
Nimeni nu coboară
Nucul e bătrân și frunza rară
rondel de Letiția Iubu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumină
Lumină...
Simt viață,
M-am renăscut prin tine,
Te-ai strecurat în suflet și-ai semănat iubire.
Răsare...
Ah, ce frumos e lanul dat în floare,
Când florile mireasma împletesc
Și pe a lor petale scriu că "te iubesc".
Zâmbești,
Când vrei din nou să mă revezi
Și te așezi la piept, să simți cum bate
Lăcașul dragostei adevărate.
Visez,
Când nu mai știu ce crezi,
Reverși lumină asemeni unui zeu,
Ca să trăiesc cu tine-n gând mereu.
poezie de Elena Chitoroagă (2008)
Adăugat de Elena Chitoroagă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Bate vântul florile
Bate vântul florile,
Ce frumoase îs zorile,
Când îmi bat lin în fereastră
Și iubirea mea îi aleasă,
Ca o pasăre măiastră.
Bate vântul în fereastră,
Să vadă când sânt acasă,
Să mă îmbete cu mireasme,
În luna cu crizanteme
Florile iubirii mele.
Bate vântul în grădină,
Adunând frunze-n rugină,
Să-mi aștearnă covor moale,
Ce foșnește sub picioare
Colorând orice cărare.
Bate vântule cu dor!
Și mă cheamă în pridvor,
Unde m-așteaptă bădița,
Să îi împrumut gurița,
Că îi dulce ca frăguța.
Vântule, pe unde treci
Toate cele le culegi,
Și porți dorurile mele
În nopți albe, dar cu stele,
Florile vieții mele.
Că viața fără de doruri,
Îi mătrăguna de pe dealuri.
poezie de Valeria Mahok (4 octombrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stăruie. Ca un copil care bate la ușă. Bate... și bate încă... și bate tare și îndelung, fără rușine. Și cel ce iese să deschidă înfuriat se îmbunează în fața nevinovăției făpturii inoportune... Așa trebuie să fii înaintea lui Dumnezeu!
citat clasic din Sfântul Josemaria Escriva
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
După amiază
Cine oare a murit
În orașul 'ncremenit,
În orașul necăjit?
Bate clopotul a gol
Cine e de-acum sobol?
Cine spânzură de cer
Cu suflarea ca de zer?
Bate clopotul și bate;
Mare doliu în cetate
Au murit o mie poate
De tot bate și mai bate.
De tot bate și mai bate.
poezie celebră de Ion Pena din revista "Drum" (noiembrie 1938)
Adăugat de Marin Scarlat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soacra lui Ștefan Cel Mare
Pe o strada îngustă
Într-un bloc decent
Unde bate vântu și-i pe jos curent
Tânăra soție
Plânge și suspină
Că-i oprită apa și nu e lumină
Și că la serviciu soțul ei iubit
A plecat la 10 și n-a mai venit
Orologii sună noaptea jumătate
Jos în bloc la ușă, oare cine bate?
Eu sunt mama soacră, sunt făcut covrig
Vin de la serviciu și sunt mort de frig,
Tânăra nevastă fuge să-i deschidă
Dusă în balcon, mama soacră strigă
Ora e târzie ești un derbedeu
Unde ți-e chenzina?
Nu-ți sunt soacră eu
Ce sunt eu de vină
Dacă soarta-i crudă
Și-am muncit ca boul cu 50%
Am venit acasă să mă încălzesc
Și să fac o baie, să mă odihnesc
Ai venit degeaba îi răspunde soacra
Fiindcă nu-i căldură și-i oprită apa
Du-te la serviciu și de-o fi să mori
Vine sindicatul c-un buchet de flori
parodie de Autor necunoscut
Adăugat de A. Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sorb
sorb din izvorul
primaverii
te sorb din priviri
si te inghesui in
inima mea
care bate si iar bate
ca o toba lovita
de iubire
prabusita sub greutatea
emotiei
sorb din izvorul
primaverii
te strang intre bratele
gandului
si te invat sa zbori
peste amurgul rosiatic
ca o hemoragie.
poezie de Stela Cioban
Adăugat de Stela Cioban
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei doi stropi
Sub cerul de lumină plin
Sunt pe pământ, o pată...
Sorb liber cupa cu venin
Dar doi stropi îmi scapă!
S-au dus în fund de pământ,
S-au rupt rădăcini și roci
Bate după ele-un vânt
Apoi ies verzi boboci...
Veninul ce l-am cam băut
M-a uns, m-a îmbăiat
Lupt liber și pe străzi salut
Pe cerșetor, pe împărat...
poezie de Mihai-Paul Tinca
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Toamna sufletului
E toamnă... iar vântul îmi bate
prin sufletul plin de regrete...
Tiptil, cenușiul îmi scoate
gustul migdal, în sonete
și printre vântoase răzbate...
Treptat gândurile plouate
se-apropie de șemineu
și stau zgribulite, mai toate.
Grilajul de fier cade greu...
E toamnă... iar vântul tot bate....
Afară-nfundat este drumul
Pierdut în perdeaua de ploaie...
Din coș se întoarce iar fumul
și bântuie grav prin odaie...
Din vise rămâne doar scrumul...
E toamnă... iar vântul tot bate....
poezie de Aurelia Tarniceri
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stau în cerdacul tău...
Stau în cerdacul tău... Noaptea-i senină.
Deasupra-mi crengi de arbori se întind,
Crengi mari în flori de umbră mă cuprind
Și vântul mișcă arborii-n grădină.
Dar prin fereastra ta eu stau privind
Cum tu te uiți cu ochii în lumină.
Ai obosit, cu mâna ta cea fină
În val de aur părul despletind.
L-ai aruncat pe umeri de ninsoare,
Desfaci visând pieptarul de la sân,
Încet te-ardici și sufli-n lumânare...
Deasupră-mi stele tremură prin ramuri
În întuneric ochii mei rămân,
Ș-alături luna bate trist în geamuri.
sonet de Mihai Eminescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața mea de-o clipă
Colindă-mă, iubito, cu miile de fluturi
În soarele acesta de foc și de pârjol,
Dar lasă-ți pleoapa albă, pârleaz dinspre-ntuneric,
Să lumineze zorii când noaptea-mi dă ocol.
Și mieii dimineții să pasteleze plaiul
În liniștea de azi și, poate, cea de mâine,
Când inima, ce bate în pieptul tău, rescrie
Volute de lumină și miez dospit de pâine.
Tu vii dintr-o baladă, sortită grea risipă,
Ca să renaști prin cântec aleasă melodie.
Colindă-mă, iubito, cu miile de fluturi
Prin viața mea de-o clipă și dorul - vesnicie!
poezie de Nicu Petria
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!