Muzoiul meu...

Muzoiul meu cel mititel
ţi-am spus vreodată băieţel
că eşti din toate doar niţel
deştept cuminte frumuşel
la mine primu-n carneţel
te-aş mângaia pe capul chel
ţi-aş face-un ceai de muşetel
pe ochii tăi de patrunjel
inteligenţi de-Aristotel
aş pune şi balsam şi gel
sub duş cu gust de caramel
muzoiul meu în care fel
să-ţi desenez cu-al meu rimel
din rujul meu să-ţi fac un ţel
să te învârt pe degeţel
în patul dublu de hotel
sau poate-n liftul lui de-oţel
să torci precum un motănel
pe baterii de alcatel
să-ţi desenez pe serveţel
numai un singur cuvinţel
să te alint încet... Costel
cu vocea mea de clopoţel
sau poate că-mi revin de fel
şi-mi beau cafeaua la castel
c-un paj ce-mi spune... sandiBel

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţi-am spus şi azi că te iubesc?

De nu ţi-am spus, îţi spune vântul
Căci am vorbit cu el aseară
Dacă te vede trist cu gândul
Să îţi şoptească fluierând
Că-mi este dor şi în curând
La tine voi veni nălucă
Cutreierând păduri şi văi
Prin ochii tăi!

Ti-am spus şi azi că te iubesc?
De nu ţi-am spus priveşte luna
Când mângâind cerul cu mâna,
Trimite carul său cu stele
Şi dorul meu ascuns în ele...
De te trezeşti din somn buimac
Să-ţi fiu vedenie şi leac
Acum şi-n veac!

Ţi-am spus şi azi că te iubesc?
De nu ţi-am spus îţi spune floarea
Ce-a înflorit cu mine-odată,
Ea-n ploi de vară sărutată,
Eu cu iubirea ta udată
De tine, omul meu cel blând,
Ce-mi eşti în suflet şi în gând,
Soare ce-aprinzi lutul meu sfânt
Prin legământ.

poezie de Angelina Nădejde (25 mai 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mierea mea, amarul meu

Dacă prin capcana sorţii
Te-ar zdrobi un curcubeu,
Dragul meu, tu, chinul meu,
Aş jeli în poala morţii.

Dacă m-ar goni pizmaşa,
Şi m-ar vinde unui rug,
Eu în lacrimi care curg
Ţi-aş spăla de dor, cămaşa.

Apoi aş porni bolnavă,
Dragul meu, tu, chin dulceag,
Să te-adun din lut beteag,
Aş trudi precum o sclavă.

Te-aş clădi printre pustiuri,
Raiul meu, destinul meu,
Şi ţi-aş săruta mereu
Peticelele în râuri...

Ţi-aş reda privirea verde,
Te-aş restrânge din bucăţi,
Aş ciopli cu şapte dălţi,
Mâna mea să te dezmierde.

Ţi-aş face proiect de suflet,
Dragul meu, croitul meu,
Cu forţă de semizeu;
Da urgent, într-un răsuflet.

Ai fi gata prin răsfrângeri,
Dragul meu, suspinul meu,
Te-aş iubi cum ştiu doar eu,
Sub aripile de îngeri.

Şi de-ai mai pleca, în fine...
Mierea mea, amarul meu,
Printr-un tainic procedeu
Te voi zămisli din mine.

poezie de Aurora Luchian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

e ca şi cum acum aş învăţa
prima oară să mă trezesc,
mi-e frică, ştii?
tu eşti alb,
dacă-mi las buzele să-ţi pătrundă în somn,
îţi întorci visul bărbătesc spre mine.

"intră
(îmi spui),
uite, îmi dormi a dragoste, a insomnii,
a nebănuire, a râuri,
a îmi eşti,
îmi dormi a mine
în gura mea
în venirea venirilor.

ca şi cum aseară...
tu nu mai ţii minte,
dar te-am îmbăiat în începutul meu,
tu nici nu ştii că eşti fericită, aşa-i?

apoi ţi-ai făcut vocea lebădă,
ţi-ai tăcut dintr-odată toate cuvintele
pe care încă nu ai dimineţi să le spui,
doamne,
şi eu ştiu că lacrimile tale vorbesc încontinuu.
femeie,
ce nu ţi-am mângâiat ca să-ţi adorm apa...

pe urmă ţi-am simţit visul în sânge,
intraseşi
somn prin somn în somn,
ca şi cum ştim doar nefirescul firesc
(de sus ninge
în voaluri).

da, probabil... nu,
nu asta voiam să spun,
de fapt trebuie să te conţin, să te înconjur,
femeie albă din somnul meu,
să te gust,
bănuiesc doar că ai gust de zmeură.
sau de ocean.
nu ştiu.
te revendic."

poezie de Corina Daşoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Motănel (poezii pentru copii)

Am în cas', un motănel
Şi mi-e tare drag de el:
Toată ziua el se joacă
N-are nimeni ce să-i facă.

Motănelul meu isteţ
Se numeşte Pufuleţ:
Are blana parfumată
Şi-i iubit, precum o fată!

Toată ziulica – joacă!
Prostioare, tot să facă:
Sare, din pat sus pe masă
Nici un lucru... nu îl lasă!

-Pufuleaţa mea frumoasă:
De ce miauni mami-n casă?
De ce te uiţi pe fereastră
Şi-mi săruţi florile-n glastră?

Ia vino la min' pe burtă
Şi spune-mi ce te frământă:
Ia vin-o să-mi povesteşti
La fereastră ce-mi priveşti?

Pufuleaţă mititel
S-a gândit cam mult niţel
Şi cu mare sforăit
Pe burta mea a sărit:

Îl iubeşte mami lui
Că e şi el, pisi pui!
Îl iubesc, şi mă iubeşte
Îi vorbesc, şi îmi vorbeşte!

-Mă uit, lung pe la fereastră
Şi-ţi sărut florile-n glastră:
Că mai am un mami meu
Dăruit de Dumnezeu,

Avea, glasul mai subţire
Arăta, altfel ca tine:
În botic, mă săruta
Şi blăniţa, mi-o spăla:

De-aia, privesc pe fereastră
Şi-ţi sărut florile-n glastră:
Poate-l văd venind acasă
Să mâncăm cu el la masă,

Sa-u-u, poate mi s-a părut...
Niciodată n-am avut:
N-am avut un mami meu
Dăruit de Dumnezeu,

Ce să-ţi spun eu altceva:
Mă joc, poate... l-oi uita!
Şi mă duc... iar, la fereastră:
Să-ţi mai pup: florile-n glastră

poezie pentru copii de Paul Preda Păvălache din Cartea mea de poezie, volumul I (2008)
Adăugat de Paul Preda Păvălache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lecţii de viaţă V

Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăţi;
mă iartă – toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!

Ce-aş mai putea să-ţi ofer...
ce-aş mai da din mine pentru tine întotdeauna;
uite îţi ofer sufletul meu în palmă;
mă iartă mai mult decât atât ce să-ţi spun?!

Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăţi;
mă iartă – toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!

Mă iartă! şi îngerii coboară din cer...
ţi-aş dărui viaţa mea, sufletul, inima, sângele meu..
Mă iartă nu ţi-am dăruit nimic atunci
când tu aveai nevoi doar de lacrima mea; mă iartă!

Fără de tine sunt atât de trist
încât lacrima se surpă în mii de bucăţi;
mă iartă – toate mănăstirile plâng,
numai sufletul meu... nu!

poezie de Constantin Anton din Simplitate şi firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rondel de ciocolată

Vreau să taci să nu spui un cuvânt
Ai pe buze-un rest de ciocolată
Şi-n priviri o sete vinovată
Te-aş gusta dar parcă n-am avânt
Să te-ating cum n-am atins vreodată
Să-ţi şoptesc (când nu m-abţin) răzând
Ai pe buze-un rest de ciocolată
Vreau să taci să nu spui un cuvânt
Iu al meu ce lună minunată
Închid ochii şi încep să-ţi cânt
"Dintre toate câte-au fost şi sunt
Tu rămâi iubirea preferată"
(Doar când taci şi nu spui un cuvânt)

rondel de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iu al meu se duse...

Iu al meu, se duse anul, sărbătorile s-au dus,
Stau în pat ca bolovanul, cu ideile în sus
Şi piftia şi ciolanul dacă-au fost acuma nu-s.
Vine-n mine uraganul şi eu încă nu ţi-am spus
Că halind ca pelicanul ici şi colo s-au depus.
Hai cu mine, hai la hanul peste gard în sens opus!
Să ne dăm cu topoganul, eu dispusă, tu dispus
Eu elană, tu elanul să-l apui după apus.
Hai să-ţi cânt privind tavanul că te iu mult mai presus
Decât viaţa, decât banul, decât ciocolata-n mus.
Iu al meu, se duse... anul. Bravo lui dacă s-a dus!

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împlinire

Ţi-aş spune cât de dragă-mi eşti,
Că-n ochii tăi fiinţa mea se pierde,
Te-aş şi-ntreba – de ce roşeşti,
Când vorba-mi caută să te dezmierde?

Parcă nu pot, dar de-ndrăznesc
Cuvântu-mi vreau să-ţi cadă omeneşte!
C-aşa frumoasă te găsesc,
Cu sfiiciunea ce te oglindeşte!

Să pot, aş vrea, a-ţi spune cum
Din ochi îţi curge-a soarelui lumină,
Şi cum splendoarea lor acum
Destinul meu aş vrea să îmi devină.

Ţi-aş spune cum că glasul tău
Îmi pare-un cântec ce înduioşează.
Când te ascult îmi pare, zău –
Un înger parcă cerul intonează.

Şi vreau să pot şi îndrăznesc,
Vorbindu-ţi cald de dragoste şi vervă,
De glasul tău cel îngeresc
Şi ochii tăi de-o dragoste acerbă.

Şi-aş vrea acum să-ţi mulţumesc
Că eşti ceea ce eşti întru vederea-mi,
Faptură-n ce mă regăsesc –
Un înger ce mi-a înţeles durerea-mi.

poezie de George Ciprian Bălan din revista Luceafărul de seară Botoşani (11 martie 2023)
Adăugat de George Ciprian Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul meu alb

ne-am spus demult totul
nu mai e timp decât de câteva tăceri
lungi cât coada unei comete

ţi-aş putea împrumuta câteva cuvinte
mie niciodată nu mi-a îngheţat lacrima
nici ceasul acelei gări
nu a mai măsurat la fel timpul
a rămas în aer o umbră uriaşă
un gând răzleţ ce-mi galopează prin minte
şi cântecul meu impar

ţi-aş putea împrumuta frigul
din liniştea asta amară
sau unul din anotimpurile
pe care le ţin închise în colivie
de teama uitării

sau calul meu alb
din suflet

poezie de Nuţa Crăciun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce mă...(unu)

Ce mă fac eu fără tine, până mâine dimineaţă,
Când te vor soma cocoşii să stai drepţi pentru apel?
Şi te vor întoarce-n pături cât să-ţi ia un an din viaţă,
Şi să-ţi mai adune altul, ce va fi cam tot la fel.
Ce mă fac eu fără tine? Voi zidi o fortăreaţă!
Cu ferestrele în mare şi pereţii din oţel.
Îmi vor creşte-n aripi vise şi în tâmple flori de gheaţă,
După care-o veşnicie, mă voi odihni niţel.
Craiul vechi la drum de pică, lozul meu câştigător,
Adoratul de cu ziuă, înzestrat cu vino-ncoace.
(Că mi-e dorul a pustie, fir-ar mama lui de dor)
Fără tine, când trec anii, mi-s colindele sărace;
Şi când alţii vin, mă iartă, de te-ntreb, de n-o să mor...
Ce mă fac eu fără tine, şi cu tine, ce m-oi face?

poezie de Sanda Nicucie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te desenez

Te desenez, pe geam la gará,
Pe usa de la dormitor,
Pe alba pánza de la moara,
Pe visul meu de muritor.

Te desenez, pe mal de mare,
Pe valul gandului ucis,
Pe harta inimii ce are
Atátea batai de atins.

Te desenez c-o papadie
Ca un sarut furat invers,
Pe coala alba de hartie
Te desenez, caci te iubesc.

poezie de Amelia Florentina Glava
Adăugat de AMelia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Si ploua...

O adiere-ncet îmi bate
În geamul ce cândva sticlea,
În minte-mi vine-un gând aparte
Ce-odată chiar mă bucura.

Privesc în gol, în depărtare
Alerg pe loc şi mă întreb
Cât timp voi mai trăi eu oare
Precum un singuratic cerb.

Din bezna nopţii-ntunecate
În mine s-a aprins o stea
Căci eu credeam că poate-n-noapte
Vei lumina privirea mea.

Mi-ai spus că-i soare, că e cald, e vară
Mi-ai spus că-i soarele pe cer afară;
De înţeles însă îmi dai
Că-i zi ploioasă, zi de mai.

Minţind îmi spun că nu te mai cunosc
Dar ştiu prea bine,-i fără rost;
Când îmi apari în zi sau noapte
Te simt mereu tot mai aproape

Din nou încerc să mă apropii
Te văd, aproape că-mi zâmbeşti
Dar tu mereu te ţii de şotii
Eu ştiu că tu mă păcăleşti.

Dar lângă tine când sosesc
Şi când încerc ca să-ţi vorbesc
De-odată se porneşte-un vânt
Iar de la tine nu scot un cuvânt.

Îţi spun că multe vreau mereu
Ca să-ţi transmit din gândul meu
Dar tu priveşti în depărtare
Numai de mine nu te doare.

Şi astăzi totul e la fel
Căci soarele-i pe cer afară
Îţi spun că tu eşti al meu ţel
La tine însă plouă iară…

poezie de Cristian Olaru
Adăugat de Miruna Dima
Comentează! | Votează! | Copiază!

Felicitare

De ziua ta, frumoasa mea
Îţi fac cadou inima mea
Ş-o leg la gât c-un lănţişor
Să-ţi spună el cât te ador.

Să-ţi spună el că te iubesc,
În felul meu, mai... bătrânesc.
La mulţi ani, frumoasa mea,
Copila mea, dragostea mea.

Să-ţi fie viaţa sărbătoare,
Făr' de nici o supărare,
Să-ţi fie gândul des la mine,
Cu simţăminte mari, divine.

poezie de Corneliu Culman din Nişte poezii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin ţesă-tura mea...

Să te asemăn,
Eu nu ştiu cu care poveste de adormit,
Cu care zână oare. prinţesă de iubit,
Atâta ştiu....
Tu poţi fi doar una sau toate la un loc,
Tu oglindeşti frumosul cu bunul lui soroc;
Esti Belle,
Frumoasa de care s-a îndrăgostit
O bestie ca mine, ce nu şi-a-nchipuit,
Sau poate...
Cenusăreasa, ce şi-a pierdut condurul,
Dar până ţi-l voi da mai fac pe trubadurul...
Tu îmi vibrezi
Prin suflet ca gingaş clopoţel
Şi-mi zbori din slovă-n slovă ca mica Tinker-Bell...
Carecumva
Eu vreau să fiu piticii, tu Alba ca Zăpada,
Sărutul meu să-ţi fie ca scutul şi cu spada;
Nu mă-ndoiesc
Ca n-ai fi o simplă pământeană,
Dar pentru mine eşti dăciţa, o mândră Cosânziană;
Acuma sincer,
Cuprins de tine cu-atâtea personaje,
Eu sper să urc la tine... mai am două etaje?!...
..............................................
Dar eu ce-oi fi?
Vreun căpcăun, balaur sau vreun dragon ceresc,
Că prinţ nu sunt... dar ce sunt, îţi spune...
-Te iubesc!...

poezie de Vasile Zamolxeanu (12 septembrie 2016)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vino la mine

Vino la mine odorul meu ;
Brâu îţi voi face din braţul meu
Ca să te apăr de ce-i mai rău.

Când amintirea unor blestemuri,
Te-ajungă din vechile vremuri,
Te voi cuprinde ca să nu tremuri.

Prin sărutări iubita mea,
Te-oi încălzi de-ţi va părea
Un soare cald, inima mea.

Tu eşti frumoasă floare de nalbă!
Noaptea, voi face să-ţi pară albă.
Din stelele nopţii o mândră salbă.

Vino la mine odorul meu.
Alungă-ţi teama din gândul tău.
Dragoste pură îţi ofer eu.

Iar tu cu-al feţei rumen oval,
Cu gura ta, -dulce pocal-,
Să-mi mângâi pieptul cuprins de jar.

Privirea ta -iris- în soare,
Buzele, petale de floare,
Păru-ţi de aur -o desfătare-!

Vino la mine, odorul meu,
Să-ţi fiu eu sprijin în ceasul greu.
Să unim dorul. Ş-al tău, ş-al meu.

poezie de Ion Rotaru (2001)
Adăugat de Ion Rotaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te las

Te las... să-ţi fie dor de mine
Să vezi când dimineata vine
Că-i întuneric şi e gol
În casă singur dai ocol

Nu ai ştiut ca sa te bucuri
De ochii mei ca flori de nuferi
De limpezimea apei reci
Şi de umbritele poteci

Din râsul meu nevinovat
Nu ai ştiut sa faci palat
Şi candelabru de lumina
Din bucuria mea deplină

Te las... să-ţi fie dor de mine
S-aud în urma mea suspine
Şi dacă nu va fi asa...
Nu- i locul meu în viaţa ta.

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De-aş putea...

De-aş putea cuprinde zarea cu o singură privire,
Nu te-aş mai avea în minte ca o simplă amintire,
Ţi-aş vedea frumosul chip în oglinda cerului
Şi mi-aş pune stăvilar împotriva dorului...!

De-aş putea schimba destinul aş da timpul înapoi
Şi-aş fugi în rai cu tine să rămânem amândoi
Pe guriţa ta ca fraga ţi-as da dulce sărutat,
Printre flori şi printre iarbă te-aş iubi neîncetat

De-aş putea să fiu eu floarea ce-o culegi în zori de zi
Cu mireasma mea te-aş face şi mai mult a mă iubi
M-ai păstra în foi de carte ca pe-o frunză-ntr-un ierbar
Şi din când în când ţi-aş cere un sărut, unul măcar

De-aş putea să fiu o apă cu-al meu val să mă-nfăşor
Să-mi pot şterge lăcrimioara din lumina ochilor
Ţi-aş vedea chipul aievea în apa izvorului
Şi n-aş mai fi trist într-una din pricina dorului!

De-aş putea să fiu eu timpul care trece mult prea greu
Când tu nu eşti lângă mine să te strâng la pieptul meu
M-aş opri în loc o clipă rătăcind pe-al vieţii drum
Iar pe tine te-aş preface în clepsidra mea cu fum!

De-aş putea să-ţi mângâi pleoapa cu-n sărut în zori de zi
Să-ţi fiu dulce dezlegare, tu iubita mea să-mi fii
Aş striga în gura mare să audă o lume-ntreagă
Cât de mult ţin eu la tine şi cât imi eşti tu de dragă!

poezie de Gabi Costin (13 aprilie 2014)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Desenez

desenez infinitul
din ochii tăi
creionu-mi tremură-n mână
trec peste gene, la pleoape
şi la gene
lungi şi negre
desenez vântul de lângă nasul tău
obraznic nas
nările fine trag aer
desenez şi asta
ajung la buze, le sărut
nebuneşte
desenez tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din frunzişul subţirel

A cam tremurat niţel
Fără niciun cojocel,
Cu căpşorul mititel
S-a ivit un ghiocel.

Curajos, viteaz de fel
A sunat din clopoţel
Şi-a notat în carneţel
Tot ce-a vrut să facă el.

A trimis urgent apel
Gerului aspru, rebel,
L-a retras încetinel,
A-nchis iarna în tunel.

Adie un vânticel,
Din frunzişul subţirel
Răsare un bobocel:
Toporaşul albăstrel!

Viorea plină de zel
Se tot joacă c-un rimel,
Din culorile pastel
Şi-a ales un... viorel.

Într-un pom pe rămurel
A plesnit un mugurel,
O s-aştepte puţintel
Pân-ajunge măricel.

Sus, în vârf de copăcel
Guguştiucul singurel
Gângură în cântecel
Jalea lui de porumbel.

Pe imaş zburdă un miel
Alb şi gingaş, frumuşel,
Semn c-aduce norocel
Şi bănuţi la portofel.

poezie de Nicolae Matei din Linişor lunecă luna
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Diana: Uite, vreau să-ţi dăruiesc ceva.
Lucian: Mie?
Diana: Da. Doar dacă-mi promiţi că vei lăsa în urmă acea întâmplare.
Lucian: Să-ţi promit? Nu vreau să te mint; nu cred că pot, dar cel puţin am să încerc.
Diana: E bine şi atât. Iată; lănţişorul meu... Poftim! Ia-l tu, ca să-ţi amintească de mine în următorii ani.
Lucian: Dar, mamă, e al tău...
Diana: Bineînţeles că-i al meu. Însă vreau să-l ai tu, ca să nu mă uiţi.
Lucian: Ştii bine că nu te-aş putea uita nicicând, indiferent de distanţa care ne-ar despărţi sau anii în care nu te-aş vedea.
Diana: Te cred, dragul meu. Primeşte însă şi acest lănţişor, iar când îţi vei aminti de mine, priveşte-mi chipul din medalion. Eram foarte tânără atunci...
Lucian: Încă mai eşti şi acum, tânără şi frumoasă. În fotografia asta însă pari cu adevărat doar o copilă. Ce vârstă aveai?
Diana: 16, poate aproape 17.
Lucian: 16... Chiar erai doar o copilă. Pot să te întreb de unde ai lănţişorul şi medalionul? Sau de la cine?
Diana: Le-am primit... de la tatăl tău.
Lucian: Şi de ce nu apare şi blondul în fotografie, alături de tine?
Diana: Pentru că atunci n-a avut o fotografie atât de mică, iar după aceea am neglijat... Aşa că a rămas doar a mea.
Lucian: A rămas doar fotografia ta? Pe mine nu mă deranjează deloc, dar...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!