* * *

şah pe-o tablă veche de oase
nebunu-i fără de cap
iar regina fără de coaste

inima ei
caută lei paralei
în deşertul din stînga
cel din sertarul cu chei

iar el ar rînji la regele chel
dac-ar avea ţeastă
cu chip fructifer

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dans pe tabla de şah

Sunt regele negru pe-o tablă de şah,
Păzit de oşteni ca un mândru rajah,
Am turnuri în jur, iar nebuni printre cai
Se mişcă-n zig-zag într-un jalnic alai.

Sunt singur acum, stau retras, umilit,
Căci, fără regina pierdută-n gambit,
Am slabe speranţe să pot câştiga
Partida pe viaţă ce, iată, e grea.

Şi, totuşi, sunt rege, aştept un răspuns,
Şi tot ce-am făcut pân-aici e de-ajuns
Ca dama de alb ce m-atacă mereu
Să pice-n capcană şi... jocul e-al meu!

Dar ea se fereşte, stăpână pe dans,
Se-nvârte în juru-mi, mă ţine-n suspans,
Ea crede că-i tare, mă vede în crah,
Şi zburdă, voioasă, pe tabla de şah.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şah planetar

O tablă pătrată pe o masă pătrată,
Istorie, uitată, minţită, furată,
Pioni care ară doar câmpuri de oase,
Cu regi abdicanţi şi metrese frumoase,

Şah!, spuse negrul dar albul omoară,
Omoară şi roşu şi galben de ceară,
Omoară cu ură şi făr' de măsură,
Nebunul vorbeşte, e slobod la gură,

Şah!, pierde tura controlul pe flancuri,
Trimit escadrile de-avioane şi tancuri,
Peste o tablă alb negru şi goală,
Ideologică luptă, pur materială,

Şah! şi regina se-apleacă, suspină,
Sacrificată fiind fără de vină,
De-un rege despotic ce joacă la pat...
În spate pionii, sunt trei, e şah mat.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Replică la poezia "Viaţa ca o tablă de şah" de Violetta Petre

Regina, ce pe tablă şade,
Învăluită în mister,
Făcea, călare, escapade
Iubindu-se c-un ofiţer.

Suind în turn, îndrăgostiţi,
Simţind cum inima le arde,
Cu patos se iubeau, păziţi
De trei pioni cu halebarde.

Fiind dorinţa arzătoare
Şi totul transformat în scrum
Chemă regina-n graba mare
La ordin, celălalt nebun.

În timp ce timpul iute zboară
Şi-amorul fără de repriză,
Partida, şi a treia oară,
Părea că merge spre remiză.

Dar regele prinzând de veste
Veni urgent pornit pe sfadă
Şi-urmând pornirile-i funeste
Făcu degrabă o rocadă.

Au dat nebunii de năpastă
Şi turnul ce le-a fost complice
Iar calului, o vită proastă,
I-a dat pe spate niste bice!

Regina albă, trădătoare,
În fapt, surprinsă cu iubitul,
A implorat, plângând, iertare,
Dar riga i-a cerut gambitul.

Apoi se duse cu mânie
Grăbit, la mesele vecine
Căci în secreta sa cutie,
Avea-n rezervă TREI regine!

Căci şahu-i jocul asiatic
De care proştii toţi se tem
Iar regele, un tip pragmatic,
Prudent, ascunde un harem!

Aşa e-n viaţă, când femeia,
Uitând de unde a plecat,
Nebună după vorba-aceea,
Va pierde când ajunge-n pat...

poezie de Valentin David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele nebun...

Hai mai mută încă o dată în mine
Să fiu, eu, regele nebun,
Cu chipul înclinat spre tine
Precum, Manole, la zidul lui imun.

Un nebun de lângă piesa albă
Ca într–un joc de şah pe trupul tău,
Din podul palmei tale fără nici o grabă
Să–mi adap năravul ce–mi scapă din frâu.

Eu sunt nebunul de pe diagonală
Cu iubirea presărată în rău,
Pornit în cruciada demnă de finală
Pe câmpia ninsă cu verdele tău.

Printre atâtea turnuri mişcătoare,
Noi să fim un joc de primă ligă,
O partidă plină de candoare,
Unde regina dă şah şi regele câştigă.

Tu eşti regina mea şi eu nebunul rege,
Doi actori de gală cu mantie şi scut,
Pioni pe tabla vieţii unde calul merge
La păscut pătrate spre necunoscut.

poezie de David Ionel Romulus (29 decembrie 2013)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina de alb

Privesc la viaţa mea ca la o tablă de şah
invadată de nebuni şi de cai sălbatici.
Trimit numai gândul la înaintare
şi aflu că au fost nimiciţi de propria nebunie.
Pe tabla mea de şah se mai bat încă pioni nevinovaţi
trimişi la moarte "sigură" de regele negru.
Nebunia - boală molipsitoare a cuprins tot regatul
dar carul "reginei de alb" se înfiinţează la palat.
Şi ce mândru era regele negru!
Ştia cât urăsc nebunii dar şi cât îmi plac caii sălbatici...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii (10 mai 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şah la poezie

Între şah şi poezie
nu există duşmănie
doar o râcă amicală
fără box, fără poceală!

Iar poetul e-un şahist
când mai vesel, când mai trist
care duce muza-n pat
şi din vorbe-o face mat!

Unii spun şi alţii zic
că nici şahul nu-i nimic
e un drog de bună seamă
fără tată, fără mamă;

între şah şi poezie
nu e nicio duşmănie!

poezie de Anton Stanciu (2009)
Adăugat de Mihai Enachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele Carol II instalase statuia lui Carol I, reprezentat călare şi fără chipiu

Când unu-i mort şi altu-i viu,
Eu din dilemă astfel scap:
Prefer pe cel fără chipiu
Acelui fără cap.

epigramă de Victor Eftimiu din Antologia epigramei româneşti, 2007 (2007)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şah şi mat pe-un repurtat

Iar mi-am uitat coroana-n
regat de nesupuşi
mi-e trena răsfirată
pe-un gând amnistiat
voi sta cu demnitate
la masa lui Brâncuşi
ironizând misterul
vădit pe-un "şah şi mat".

Muşcând uşor din buze
când regele ieşea
corespondând prin viciu
c-o logică defunctă
strategic structurat
bravând reguli sadea
pierdeai partida-n fugă
secundă cu secundă.

Schimbam pioni şi ture
c-un "pat" ţineai remiza
doi adversari cu-onoare
de-nvins şi-nvingător
pe-aceeaşi tablă oablă
nesocotind premiza
că de-ai să faci rocadă
n-ai matca în decor.

Un joc de strategie
scuzând un amiabil
argumentat cu logic
şi-anticipând mutări
manevre într-un spaţiu
pozând conciliabil
diplomaţii meschine
ce-mi cer aplaudări.

un joc renascentist
pe-o tablă-n alb si negru
doi oponenţi la masă
sfârşind a confruntare
uitând de-un vulnerabil
printr-un frivol alegru
iar ţi-ai jucat regina
sfidând a ei valoare.

cu reguli permisive
scoţi turnu-n en passant
captura-ţi satisface
victorii repurtate
aş spune două vorbe
citând din Maupassant
dar mă aşez la masă...
zâmbind abilitate...

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

România este o ţară republicană cu foarte mulţi regi: regele ţiganilor din Alexandria, regele ţiganilor din Ardeal, regele ţiganilor din Banat, regele ţiganilor din Costeşti, regele ţiganilor din Moldova, regele ţiganilor din Muntenia, regele ţiganilor din Oltenia, regele ţiganilor din România, regele ţiganilor din toată România, regele ţiganilor din Sibiu, regele ţiganilor din Strehaia, regele ţiganilor din Teleorman, regele internaţional al ţiganilor, regele ţiganilor internaţionali ş. a.

aforism de George Budoi din România şi Românii (18 august 2018)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina Katherine: Am sperat că regele, după ce-şi va face de cap, se va îndepărta, îşi va asculta conştinţa şi-şi va schimba purtarea, aşa cum a făcut de atâtea ori. Am crezut din toată inima că se va întoarce pe calea cea bună dar acum...
Ambasadorul Chaypus: Doamnă, vă rog să nu cedaţi.
Regina Katherine: Nu, Excelenţă, nu voi ceda niciodată.

replici din filmul serial Dinastia Tudorilor
Adăugat de Conescu Raluca, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa ca o tablă de şah

Regina-şi mângâie coroana,
Nebunii joacă interzis,
Un cal îşi potoleşte goana
Iar regele este proscris.

În spatele cortinei tura
Urzeşte diabolic plan
Să-i fure cuminecătura
Reginei pentru un profan.

E-un balamuc în jocul minţii!
(Secunda se opreşte-n loc).
Regina-şi premiază sfinţii
Să intre, s-o ajute-n joc.

Înc-o mutare şi-ncă una
Nebunul negru cade lat.
-Să vină-ndată, sora Tura
Să îl aşeze-ncet în pat!

Înfuriată de-ntâmplare
(nebunu-i era preferat)
Propune marea adunare
Şi-şi cheamă slugile la sfat.

De astăzi, decretez o lege,
Nu o propun şi nu aştept
Să o aprobe fitecine
Că, n-are nimeni niciun drept!

Jocul de şah, ce-atât îmi place
Îl voi juca doar eu şi-atât.
Doar cu nebunul meu, în pace
Să-mi ţină, dragul, de urât.

Se duse vestea precum vântul
Până la regele-n exil;
Să fiu al dracu,-mi dau cuvântul,
Că mă voi strecura subtil,

Să îmi câştig din nou regina
Şi tot regatul ce-am pierdut.
Vai, rege prost, a cui e vina
Că n-ai sfârşit ce-ai început?

Aşa e-n viaţă, când femeia
Este deasupra peste tot;
Ea va deţine-n sine cheia,
Când are un bărbat netot...

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe stema croată – tablă de şah –, regele iugoslav pare încolţit.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de Veronica Şerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este o tablă de şah, unde nebunii se simt mai importanţi decât regele.

Vlad Milon (25 iulie 2021)
Adăugat de Vlad Milon
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omul a depăşit, şi evoluţia, şi revoluţia. Din prima a rămas fără coadă, iar din a doua, fără cap.

aforism de Jovo Nikolic, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incitare

Nu le da idei
Că devin lei
Din ăia paralei.

tristih de David Boia (27 august 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mult mai târziu
a plecat
parcă dusă de vânt
ca-n chocolat
iar malul râului avea doar urmele noastre

nici măcar un condur de cristal nu rămăsese
în pământul negru
umed de ierburi
ca să-mi iau câţiva slujitori
şi să colind împărăţia
pentru a o găsi
într-o rochie cenuşie peste-i picioarele fără sfârşit

oricum mulţi nu m-ar fi primit
indiferent cât de frumos aş cânta
până şi hades a fugit
iar persefona e mânioasă
pentru cuvintele fără har sau răbdare
ce i le-am spus
ca o explozie a unui nimic

parcă-i o ceartă-ntr-un apartament de bloc
dar nu-i deloc aşa

poezie de Dan Iancu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venus Anadyomene

Dintr-un coşciug de tablă verzuie parcă iese,
Încet, din cada veche, un cap neghiob; îi vezi,
Sub negrele şuviţe scăldate în pomezi,
Cusururile, fără îndemânare drese.

Grăscior şi sur, grumazul, şi omoplaţii-apoi,
Şi spatele, ce intră, ca iar să se ridice,
Şi şalele rotunde, ce-şi iau avânt, ai zice;
Osânza stă sub piele în netede, lungi foi.

Cam roşie i-e şira, şi totul are parcă
Un iz urât; dar cel mai puternic se remarcă
Anume ciudăţenii, de le priveşti cu lupa:

Un nume - Clara Venus - pe şale i-a-ncăput,
Şi trupu-ntreg se mişcă şi-şi tot întinde crupa,
Hidos împodobită cu-o bubă pe şezut.

poezie clasică de Arthur Rimbaud din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când eşti la un bal spune tuturor femeilor fără distincţie: Doamnă, eşti regina balului. Vei face tot atâtea fericite, căci fiecare din ele va pleca cu convingerea că era în adevăr regina serbării şi te va proclama la rândul ei regele oamenilor de gust.

Leopold Stern în Psihologia amorului contimporan (1927)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi merg iar la femei

Nu mai caut, nimicuri,
Nici intrări fără chei,
N-am frisoane sau ticuri
Cînd mă duc la femei.

Nu mai caut, oferte,
Nici cai verzi pe pereţi
Şi îi rog... să mă ierte!
Pe distinşii asceţi.

Nu mai caut, cuvinte,
Doar metafore noi,
Ştiu exact cine minte
Când e vorba de ploi.

Nu mai caut, norocul,
Nici virtuţi... fără rost,
Însă pot s- aprind focul,
La ieşirea din post.

Nu mai caut frumosul,
Nici genunchiul smerit,
Fiindcă... el... păcătosul,
Fluturi albi a stârnit.

Nu mai caut, nimicuri,
Doar intrări fără chei,
Pun monezi în fişicuri
Şi merg iar... la femei.

poezie de Constantin Triţă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea unei stele

Mi se ivi Minerva drept fie-mea din ţeastă
O stea însângerată de-a pururi mă-ncunună
Stă în adânc raţiunea iar cerul e pe creastă
Unde-ncepu zeiţa demult arme să-şi pună

Dar dintre rele-acesta nu este cel mai mare
Că am în cap spărtură mortală şi-nstelată
Durerea tăinuită ce-o port în aiurare
Mai mare-i decât fost-a-n vreun suflet vreodată
Ea arde-n mine-ntr-una şi fără de speranţă
Ca-n licurici lumina din trupu-i luminat
Ca la soldatul nostru în piept slăvita Franţă
Şi ca la crin în cupă polenul parfumat

poezie clasică de Guillaume Apollinaire din Caligrame (1918)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!