Legile

şoldurile ei sub colanţi
suspină se deplasează
în lumina virgină (adică
încă neviolată) de după
amiază - poate-aş dansa
cu domnişoara puţin
răzvrătită în legile care nu
se vor şti deocamdată
decât în pieţele publice

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înţelegerea

fiecare zi să fie mai frumoasă
decât ziua ce nu va veni! şi
fiecare să înţeleagă zilele sale
ce nu se vor ivi deocamdată
decât în derâdere şi puţin

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţire după amiază

mă întrebai dacă păsările
vorbesc,
nu, doar cântă de dragoste,
îţi răspundeam,
aşa cum fredonai tu răzleţ
într-o după amiază.

mă întrebai dacă florile
plâng,
nu, îţi răspundeam,
doar le mai cad petalele puţin
după o ploaie răzleaţă
ca aceea care stătea ascunsă în ochii tăi
într-o după amiază,

mă întrebai dacă oamenii
înnebunesc la despărţiri,
nu, ţi-am răspuns,
doar sufletul li se ascunde puţin
într-un pustiu,
atunci când sunt părăsiţi
într-o după amiază
răzleaţă.

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Încă viu

cu buzele ude u
de răsucind o ţigară
călăul de gâde u
cide puţin şi omoară
cu mână uşoară
o inimă grea
în pieptul de-odinioară - o stea
de cometă
l u c e f e r i n d (?!)
se coboară
în jos doar privind
pământ scormonind u
neori. după un muc
încă viu de ţigară

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru că-ţi place

de mine, lasă-mă să te suspectez
de populism, frumoasă candidată
la iubirea ce pot
sau nu pot – vedem după semne zodiacal(d)e –
să o interzic deocamdată

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mai întâi

a intrat în scară femeia uşoară
(foarte subţire
ea nu avea de ce să mai moară: se
ştia prea fecioară)
apoi a intrat
femeia bine făcută (ea
nu avea de ce să plutescă, de ce
să creadă-n bărbaţii abia eligibili), a
poi a intrat
femeia ca tancu - mai era invitat
ca martor un pictor deschis: un prieten, unu
foarte înzestrat (?!) Dancu - însă
totul ţinea cumva de femeie: cam cum
s-au putut înmuia cu păcat
la vederea sa şoldurile bărbatului la
aproape şaizeci de ani şi
mai puţin mai puţin
remunerat pe la şcolile din judeţ
(printre nori)
decât femeile de serviciu
dintre care
unele chiar vecine îi sunt
(femeia mistreţ)
uneori

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deocamdată

când vezi că te place o fostă
elevă, mai bine te duci şi te spânzuri - deşi
unora le plac postările tale cu adolescente fervente -
mai bine te duci
şi te spânzuri - deocamdată, definitiv

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Celulita sau celuloza

am scris aceste poeme
puţin mai târziu
am uitat de păunele pene, puţin
mai târziu
încă mi-e cor de corul din ele
puţin
ă muzică nu ar grămădi a
cele timpane
în care auzul e frate
de sânge cu văzul (?!) - nu
ştiai că eu scriu pentru liniştea ta
pentru linia ta meta
euforică în
gropată în ce
lulită
sau ce
luloză

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Domnişoara Dent: Te pot ajuta cu ceva?
Veronica Mars: Da. Consilierul educaţional m-a trimis aici. (Domnişoara Dent se apropie de Veronica pentru a-i lua broşurile informative din mână). A spus că sunt distrată şi lipsită de interes.
Caitlin: Domnişoară Dent?
Domnişoara Dent: Caitlin?
Caitlin: Am să merg la sala de sport pentru a găsi persoane care să-mi răspundă la chestionar.
Domnişoara Dent: Să-l aduci înainte de termenul limită. Şi ţine minte că şcoala noastră promovează multiculturalismul şi are elevi din diferite categorii socio-economice.
Caitlin: Adică?
Domnişoara Dent: Adică nu-ţi chestiona doar prietenii.

replici din filmul serial Veronica Mars
Adăugat de Anamaria Licurici
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sex schimbat

cineva m-a certat m-a
certat la postarea anterioară - po
etesele, evident, intră la categoria poeţi
adică
sexul conteză atât de puţin
încât îl schimbăm

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu poţi să scrii poezie bună decât cât de cât; eşti pe moarte puţin.

aforism de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Invidii

şoldurile unei femei anorexice
nu par chiar corespunzătoare... dar
atunci ce să spunem despre bărbaţii prea graşi
ca să pară
subţiaţi de invidii şi poftă-nspre dezbrăcare?

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Filozofia nu e posibilă decît în oraş, printre oameni, pe pieţele acelea de care nu se dezlipea Socrate. Singură întîlnirea cu eelăIalt ţi-o dă. Puneţi etaje peste etaje, suprimaţi grădinile (sau lăsaţi cel mult aceste convenţionale grădini publice) - şi undeva, lingă o scară de serviciu, se va naşte un filozof.
E încă prea multă natură în Româmia.

Constantin Noica în Jurnal filosofic (1944)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atunci

când îmi voi face curaj
voi scrie poezia curajoasă des
pre curaj (?!) -
fructele înteţite ar fi, sau n
ar fi, deocamdată oprite

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Ai grijă cu medicamentele astea; sunt foarte tari, iar Nero e cam bătrânel. Va trebui să respecţi întocmai dozarea, prescripţia medicală şi recomandările veterinarului, dacă ai primit aşa ceva, altminteri consecinţele vor fi grave.
Lucian: Am toate recomandările doamnei Stoica...
Traian: Atunci e bine; pentru Nero, desigur. Nu înţeleg însă cum a ajuns câinele tău în grija doamnei Stoica...
Lucian: E o poveste puţintel cam lunguţă, dar pentru dumneavoastră o pot scurta...
Traian: Deci, ai fost şi pe la domnişoara blondă; i-ai vizitat apartamentul... În plus, am înţeles că ai fost şi pe la tânărul informatician, cât şi la... domnişoara cu reclamaţia. Am impresia că te-ai cam plimbat pe la toţi colegii cei noi săptămâna asta; domnişoara doctor cum de-a scăpat nevizitată?
Lucian: Păi, încă n-am avut ocazia. De altfel, am aflat că domnişoara stă la etajul 13 şi din câte am înţeles, liftul blocului nu merge, e mai mult defect; rareori funcţionează, deci, pe scări, e prea mult de urcat.
Traian: Eşti tânăr, n-ar fi un efort prea mare pentru tine. În plus, în caz de necesitate, ai avea medicul aproape, să te ajute.
Lucian: Aşa-i, dar...
Traian: Nu contează! Poate o vei vizita şi pe domnişoara doctor înainte de a pleca în misiune.

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Şi cu domnişoara cum a fost? Ai impresionat-o sau nu?
Lucian: Ea susţine că nu, eu nu ştiu ce să cred... Sigur e doar că mi-a refuzat prietenia.
Traian: I-ai cerut să-ţi acorde prietenia?
Lucian: Măcar atât; dar m-a refuzat categoric.
Traian: Poate te-ai grăbit puţin cu propunerea asta.
Lucian: Nu, deloc; o cunosc pe domnişoara...
Traian: Ştiu foarte bine de când o cunoşti; sau ai uitat cumva?
Lucian: Nu, domnule, n-am uitat nimic. I-am mai propus de vreo câteva ori acelaşi lucru de când o cunosc, dar m-a refuzat de fiecare dată...
Traian: Pricep... Şi chestia asta te deranjează, te întristează, nu doar problema cu mama ta.
Lucian: Eu n-am spus nimic de acest gen.
Traian: Nici n-ar fi nevoie. Şi acum, la culcare! Ar fi cazul să te mai şi odihneşti, comandante.
Lucian: Pot merge în navă; am acolo rezerva mea.
Traian: Nu; ce navă?! Dar dacă te-ai săturat de cămăruţa asta, hai cu mine! Îţi pun la dispoziţie întregul meu apartament; important e ca tu să te simţi cât mai bine.
Lucian: Dom' director, mi-e bine şi aici.
Traian: Hai, Luci! Mai faci câte o mică schimbare de decor. Iar în rezerva ta din navă vei sta destul, după 27 iunie...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Deşi ceilalţi îşi vedeau în linişte de treabă şi nu păreau deloc indiscreţi sau curioşi să afle ce-ar avea de vorbit domnul Enka cu domnişoara consilier, totuşi, domnul Enka îi propuse Liei să se retragă, măcar pe culoarul ce ducea spre rezerve. Ea acceptă şi se opriră chiar în dreptul celei pe care străluceau iniţialele "E. L." Blondul remarcă acest amănunt şi privind uşa aceea, sufletul i se umplu de mândrie; era rezerva fiului său. Poate după ce va discuta cu domnişoara, va intra puţin, s-o vadă, doar nu era interzis. Deocamdată, îşi îndreptă atenţia spre tânăra domnişoară psihiatru. Ea nu îndrăznea să-şi ridice privirea spre acel domn blond, deşi glasul cu care dânsul i se adresă nu exprima deloc asprime, răutate.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este-o domnişoară la moldova

bătrână care scrie poezii
pentru văduve
negre, deşi toţi prietenii pe care abia
i-a ucis cu indiferenţa ei de proa
stă gustare încă sunt vii (?!) se ră-sucesc
în mormintele unor... turmaşi-e
noriaşi - ca exerciţiu
de stare, asta, poeta, îi mai calcă puţin
pe cap în picioare, cu o perucă,
îi taie cu unghiile şi-i bate
pe spate cu o macetă, apucă
să-şi scoată şi pensia de ha-ha-
handicap meritoriu -
după care iară şi iară şi ia
ră dă la arte cum alţii ar da a
cel examen la permutare de sexe
cu totul simbolice

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dezbrăcarea

vom vedea
dacă
ne dezbrăcăm după ce vom vedea
dacă
ne potrivim şurubelniţe urechelniţe în urechi
dacă
mai repeţi cu mine la pian (?!) adică în doi
poate
vom număra spectatorii din
unul
în una... şi goi...

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă îşi va schimba sau nu această părere, Alex încă nu ştia; rămânea de văzut. Deocamdată, i se părea antipatică, iar într-un top provizoriu al fetelor pe care le considera cam nesuferite, doctoriţa se situa pe locul 2, după domnişoara consilier Lia, care ocupa locul fruntaş, în urma acţiunii de a-l fi reclamat pe Lucian Comisiei Disciplinare. Şi doar ele două i se păreau cam nesuferite, deci, aici se oprea lista lui Alex, pentru că n-avea nimic cu blonduţa cea mititică Maria; ea era chiar foarte simpatică. Într-un timp, fusese şi "Ucigaşa" inclusă în acest top imaginat de Alex, când pe locul 1, apoi pe 2, după care pe 3, dar acum ieşise definitiv de pe această listă; "Ucigaşa" devenise drăguţă... Oare vor deveni şi celelalte două, colegele lui, măcar suportabile, desfiinţând astfel această listă? Altfel, cum se va descurca geneticianul cu ele, în următorii, cel puţin 13 ani? I se părea dificil, dacă nu chiar imposibil, dar încercă să nu se mai gândească la asta, deşi se întrebă cum naiba reuşea oare Lucian s-o suporte pe domnişoara consilier, ba încă îi lua mereu apărarea cu înverşunare, în faţa tuturor şi o conducea zilnic acasă... Oare nu cumva îi plăcea de ea? Alex se înfioră numai la gândul unei asemenea posibilităţi, pe care o alungă rapid din minte. Ajunseră în curând acasă, la genetician, aşa că maşina opri acolo, în faţa casei respective. Din autovehicul coborî doar Alex.

citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Traian: Bun; deci pare în ordine. Cel puţin până aici; sigur nu lipseşte nimic?!
Lucian: Sper că nu, dom' director; din câte reuşesc eu să-mi dau seama, nu lipseşte nimic. Avem şi jucării; ba încă foarte multe.
Traian: Poate vă vor folosi şi acelea.
Lucian: Adică ne consideraţi copii?
Traian: După ce-am văzut în dimineaţa asta, împreună cu preşedintele, nu mi se pare absurd; de altfel, vă ştiam eu destul de bine dinainte de întâmplarea asta, însă nu chiar la voi mă gândeam...
Lucian: Nu?! Atunci, la cine?!
Traian: Luci, e vorba de cel puţin 13 ani; nu se ştie niciodată ce se poate întâmpla, deci trebuie luate în calcul toate variantele...
Lucian: La ce variante vă referiţi, dom' director?!
Traian: Eh, parcă n-ai şti... Voi toţi sunteţi tineri şi e posibil să...
Lucian: Ce anume, dom' director?! Sugeraţi cumva că s-ar putea să avem copii?
Traian: N-ar fi deloc exclus.
Lucian: Cine?! Noi?! Mai înainte de asta ar trebui să ne căsătorim... Credeţi că am să mă întorc cu o extraterestră simpatică?
Traian: Nu cred nimic, deşi... N-ar fi exclus să se întâmple şi astfel.
Lucian: Şi astfel... Ah, deci dumneavoastră nu la extratereştrii vă gândeaţi...
Traian: Nu; dar hai să revenim la listele noastre.
Lucian: Să revenim...

replici din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu (2009)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!