De-aș putea mi-aș înmulți
Timpul cu-o mie de vieți
Dar pot doar a-l împărți
Din zorii unei dimineți.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Zorica Chezenas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
De-aș putea...
De-aș putea să rup din cer doar un petec de albastru
Aș croi din el umbrelă pentru sufletu-mi sihastru
Să îl apăr de ninsori și de ploile târzii
Dar n-am aripi ca să urc peste norii plumburii
De-aș putea să rup de sus doar o rază aurie
Aș picta cu ea un soare să mi-l pun la pălărie,
Sufletul să-l încălzească când îmi plouă și îmi ninge
Dar n-am scară să mă sui, soarele nu-l pot atinge
De-aș putea să fac din ochi un izvor cu apă lină
Mi-aș spăla sufletu-n el de păcate și de tină
Poate vede și el Raiul, c-am oftat și am tot plâns,
Însă lacrimi nu mai curg și poate n-au fost de-ajuns...
De-aș putea aș fura focul de la însuși Prometeu
Și-aș aprinde c-o scânteie o iubire-n pieptul meu
Pentru tine care știi să provoci ca o ispită
De n-aș ști că toamna cerne sentimentele prin sită...
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș putea...
De-aș putea cuprinde zarea cu o singură privire,
Nu te-aș mai avea în minte ca o simplă amintire,
Ți-aș vedea frumosul chip în oglinda cerului
Și mi-aș pune stăvilar împotriva dorului...!
De-aș putea schimba destinul aș da timpul înapoi
Și-aș fugi în rai cu tine să rămânem amândoi
Pe gurița ta ca fraga ți-as da dulce sărutat,
Printre flori și printre iarbă te-aș iubi neîncetat
De-aș putea să fiu eu floarea ce-o culegi în zori de zi
Cu mireasma mea te-aș face și mai mult a mă iubi
M-ai păstra în foi de carte ca pe-o frunză-ntr-un ierbar
Și din când în când ți-aș cere un sărut, unul măcar
De-aș putea să fiu o apă cu-al meu val să mă-nfășor
Să-mi pot șterge lăcrimioara din lumina ochilor
Ți-aș vedea chipul aievea în apa izvorului
Și n-aș mai fi trist într-una din pricina dorului!
De-aș putea să fiu eu timpul care trece mult prea greu
Când tu nu ești lângă mine să te strâng la pieptul meu
M-aș opri în loc o clipă rătăcind pe-al vieții drum
Iar pe tine te-aș preface în clepsidra mea cu fum!
De-aș putea să-ți mângâi pleoapa cu-n sărut în zori de zi
Să-ți fiu dulce dezlegare, tu iubita mea să-mi fii
Aș striga în gura mare să audă o lume-ntreagă
Cât de mult țin eu la tine și cât imi ești tu de dragă!
poezie de Gabi Costin (13 aprilie 2014)
Adăugat de Gabi Costin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noapte iarăși se așterne
Noapte iarăși se așterne
Peste hăul sufletesc
Și-n adâncuri de caverne
Stelele se prăbușesc.
Inima țintește-n taină
Spre o stea din centrul bolții
Dar lumina-i diafană
Nu-i mai luminează sorții.
Se deșiră câte-o rază
Peste valea tulburată
Dar se-ascunde să nu-i vază
Lumea ei îndurerată.
Da-n curând o să revină
În splendoare sfântă zorii
Și păli-vor la lumină
Toate, rămânând istorii...
Căci străluce, iată, în zare,
Taina sfintei dimineți
Și din Adevăr răsare
Strălucirea noii vieți!
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș avea
De-aș avea patru dromadere
N-aș mai visa hipopotami
Uitând de orice mamifere
L-aș tot citi pe Apollinaire,
S i j ' a v a i s q u a t r e d r o m a d a i r e s.
De-aș avea patru dromadere
Mi-aș cumpăra un palmier
Și stând sub el într-un hamac
L-aș reciti pe Apollinaire,
S i j ' a v a i s q u a t r e d r o m a d
a i r e s.
De-aș avea patru dromadere
Cu toate patru aș pribegi
În vasta lume de himere
Ce-a fost a lui Apollinaire,
S i j ' a v a i s q u a t r e d r o m a d
a i r e s.
De-aș avea patru dromadere
M-aș putea duce și în cer
Ca un Turn Babel terminat
De dragul lui Apollinaire,
S i j ' a v a i s q u a t r e d r o m a d
a i r e s.
poezie celebră de Geo Bogza din Orion (1978)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Poemul invectiva si alte poeme" de Geo Bogza este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar 
Noi doi și... norii
Te iubesc... ș'-acum
Și te voi iubii mereu
Cu-o teamă de nebun
Și chiar de vei fugi,
Eu în urma Ta... voi rătăci
Și nu o clipă doar,
O secundă, sau o viață!
Voi rătăci și Eu și Tu
Prin lumea fără Noi
Prin nopți fără de vise
Prin inimi tot mai înghețate,
Prin timpul fără de hotar,
Prin mii de lacrimi și amar
Până ne vom regăsi din nou!
Iar Noi...
Vom fi cu-o clipă mai târzii,
Cu-o clipă mai bătrâni,
Cu-o viață mai pustii
Cu ochii plânși,
Secătuiți de atâtea lacrimi.
Ne vom întoarce la izvoare,
În alte vieți trecute-n asfințit!
Vom asfinți în depărtări
Doar Noi, Noi doi și... norii!
poezie de Mihai Marica
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș fi ...
De-aș fi picur mic de ploaie
Să sărut iarba văpaie,
S-aduc înapoi la viață
Ce pândea arșița hoață.
De-aș fi bob firav de rouă,
Aș privi la luna nouă,
Cum își leapădă cămașa,
Dispărând în zori, trufașa.
De-as fi mugurul în floare
M-aș îmbăta de culoare,
Până când zefiru-n pale
M-ar troieni în petale.
De-aș fi munte, eu, reperul
Mi-aș lua înaltul, cerul
Și-apoi străpungând albastrul
Mi-aș bate-n zenit pilastrul.
De-aș fi râu, printre ponoare,
M-aș rostogoli în mare
Și de-acolo mai departe,
Din oceane aș fi parte.
Dar sunt o biată ființă,-
Ce vreau, e cu neputință...
poezie de Mihaela Banu din Din volumul Pași peste margine de timp (2017)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș putea
De-aș putea să te rup din cer,
De-ai putea să fii tu, steaua mea?
Să te-așez într-un galben eter,
Să te pot privi, să te pot umbla.
De-aș putea să te cânt mereu
Într-o rapsodie fără de sfârșit,
De-ai putea din tu, să fii numai eu
Și să nu mai pleci, să devii zenit.
De-ai putea să-mi fii nopțile târzii,
Fără să adorm, să te pot visa?
Făr' să mă trezesc, să te pot privii,
Cât te-aș mai iubi, cât te-aș mai avea?!
poezie de Mihail Coandă (18 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Soțului meu [To my husband]
Poate-aș putea, de-am fi nemuritori,
Să nu te îmbrățișez de-atâtea ori,
Și rămas bun cu grijă n-aș rosti
De-aș fi convinsă că vei reveni.
Cum trece timpul nu mi-ar mai păsa,
N-aș mai zâmbi atât de mult nici eu
De-aș ști că împreună noi vom sta
Și două jumătăți vom fi mereu.
Dar poate unul brusc va dispărea,
Că anii trec, sunt veșnic călători,
Și să te-ating eu nu voi mai putea,
De-aceea să fim mult mai iubitori.
Ah, de-aș putea să schimb ce ne e dat,
Nemuritori ne-aș face-o imediat.
poezie de Wendy Cope, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Iarba crește, e-o splendoare,
Crinii împodobesc natura
Cu-o mireasmă îmbietoare...
Nici umbră de îngrijorare!
Frământare-i doar în cine
Calcă Legile divine.
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Marin Druhora
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Iarba crește, e-o splendoare,
Crinii împodobesc natura
Cu-o mireasmă îmbietoare...
Nici umbră de îngrijorare!
Frământare-i doar în cine
Calcă Legile divine.
poezie de Ioan Hapca
Adăugat de Marin Druhora
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-aș avea nou început...
De-aș putea să-ntorc clepsidra m-aș întoarce apoi în timp
Să iau totul de la capăt, cursul vieții să mi-l schimb...
Aș lua din cer azurul și l-aș pune-n ochii mei
Iar prin păr mi-aș pune aur presărat din flori de tei
Din zăpadă parfumată o pomadă aș vrea să-mi fac
Și mi-aș colora obrajii-n roșul florilor de mac
De la brazi aș lua povață cum să mă înalț ca ei
Și-aș urca până la stele pe o muchie de stei
Iar din florile de câmp aș reface curcubeul
Și-aș zidi din el cupolă să înlocuiesc planșeul
De la stânci aș lua tăria rezistenței la furtuni
Și aș cerne dintre vorbe adevărul de minciuni
De-aș simți iubirea-n pieptu-mi ca o magmă de vulcan
N-aș închide-o-n carapace, n-aș mai ține-o sub ecran
Zbateri de aripi de fluturi de-aș simți ca-n luna mai
Aș striga de fericire: hai iubire, vino,... stai!
Aș schimba parcursul vieții de-aș avea nou început
Însă știu că toate astea sunt un vis acum pierdut....
poezie de Ioana Gărgălie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum nu e de ajuns un dumnezeu pentru fiecare
l-aș împărți
l-aș înmulți
aș face cumva să-l împart
poate l-aș răstigni și eu
în felul meu
mecanizat
primitiv
din când în când cu iertare
mi-ar prinde bine o lacrimă
înainte să-i dăruiesc spinii puterii lumești
l-aș zidi în temelia vieții
i-aș cere minuni
în prime time
cu martori i-aș cere să învie
să vezi atunci publicitate
otv-ul ar crăpa de invidie
elodia ar rămâne o biată încercare
doamne ce partid mi-aș face
...................................
tu doamne ai putea să plângi
de mila mea să plângi
să mă ierți
să mă întorci în pământ
prin foc să mă treci
..................................
oricum nu ai mai plâns de la potop
și nu știu de ce simt că ai ochii plini
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Potrivește-ți timpul după "timpul potrivit" pe care-l ai tot timpul la dispoziție ne știrbind valoarea vreunei clipe.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de Zorica Chezenas
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețea unei bune dimineți
ieri azi și dintotdeauna
mi-am legănat timpul în timpane
merg și plâng merg și râd
nu mai reușesc decât
să gândesc liber
brațele picioarele și trupul
strâng în ele dureri ciudate
uneori par a nu fi ale mele
ieri azi și poate într-un mâine
gândind iubind
rostind în grai românesc
nevoile
mă voi naște bucurie
într-un mugur de pom roditor
acum legăn frunzele amintirilor
printre gesturi precise sau nu
ridic tălpile fratelui meu
românește ne iubim românește
ne ascundem încruntarea
în fața unei sorți care îmi pare acum
un al patrulea frate ridicat de umbre
în același leagăn al unei clipe oarecare
acum și mereu e noapte
pentru a putea rosti în orice clipă
frumusețea unei bune dimineți
a sufletelor noastre de frați
poezie de Anne Marie Bejliu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acele dimineți...
Ador acele dimineți,
Venite parcă din alte vieți
În care sufletul mi-l iubești
Iubirea în șoapte mi-o cerșești.
În care ești un înger pământesc,
Cu suflet de copil ceresc.
În care razele ne spală trupul,
De păcatul amar si gândul,
A iubirii doar de-o viața
A unui fir încâlcit de ața.
În care ne lăsăm amprente,
În care desenăm cu crete,
Iubirea noastră de hârtie,
Ce dureaza de-o veșnicie.
În care lupți să mă păstrezi,
În lanțuri sufletul să-mi legi
Și pentru alte vieți ce vin
Împodobite în amar și chin.
Ador acele dimineți,
În care suntem niște feți,
Abia treziți la viața,
Cu plâns și râs pe față.
poezie de Adriana Monica Burtea (22 octombrie 2015)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
De-as fi renunțat
De-aș regreta tot ce-am greșit,
De-aș renega ce mi-e sortit,
De-aș pierde orice dâră de speranță,
Când toate par doar aberanță,
De-aș renunța la tot
Ce alți dreptul lor, îl socot,
De-aș pierde renunțând la luptă,
Aș fi deja pe veci pierdută.
Și atâta timp cât încă-n piept
Sufletul mi-l percep și accept
Lupta doar și-a arătat
Colți ei de animal întărâtat.
Nu ataca, nu distruge,
Răni ce încă sânge curge;
Doar zâmbește încet, ocult,
De prejudecăți desculț.
De-aș fi renunțat la fericire,
Azi visam la nemurire.
De-aș fi renunțat la vise,
Azi priveam doar uși închise.
De-aș fi renunțat sa fiu
Strop de ploaie, stropul viu,
Astăzi încă rătăceam,
Astăzi lupta o pierdeam.
poezie de Adriana Monica Burtea (18 februarie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Timpul, da, trece și tace
Dar trecând lucrarea-și face.
Să facem la fel și noi
Căci timpul nu se dă înapoi!
catren de Ioan Hapca din Sfaturi simple împletite simplu-n rime potrivite...
Adăugat de Filip Mardoheu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ea
Te-aș fi răsturnat cu o privire, draga mea,
de-aș fi avut vederea de-a vedea,
te-aș fi ridicat în aerul cu nori
de-aș fi avut eu aripi de la sicomori!
Ah, iubito, tu, de draga mea,
în secundă te-aș și îngheța,
dar mi-e timpul meu departe foarte
fugărind pe alte roate
o imagine de moarte
când mi-e unul către șapte.
De-aș putea să te năzar
viața mea n-ar fi-n zadar.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Adevărata evlavie locuiește în adâncul sufletului și produce o adevărată și profundă bucurie de-a lungul întregii vieți.
Ioan Hapca în Diverse gânduri, reflecții, sfaturi și povețe în slujba unei vieți cu scop
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonia toamnei
De-aș putea-n această toamnă
să te-ascund în ochii mei
să te cos în fir albastru
ca pe-un lacăt prins la chei.
De-aș putea-n această toamnă
să mă prefac în fântână
așezat să-mi bei din palme
să-ți fiu mir la rădăcină.
De-aș putea-n această toamnă
să-ți sap norul de tristețe
și să-l fac izvor de pace
până dau de tinerețe...
De-aș putea-n această toamnă
să-ți prind râsul pe culori
ți-aș pune zăvor la umeri
și copaci în loc de flori.
De-aș putea-n această toamnă
să te-adun în gândul meu
până-n ceasul cel din urmă
să-mi prind cerul de al tău.
De-aș putea-n această toamnă
să te pierd în ruginiu
mi-aș da inima din piept
să te scot luminii viu.
poezie de Ileana Pop-Nemeș din Sub cerul meu (august 2018)
Adăugat de Ileana Pop-Nemeș
Comentează! | Votează! | Copiază!