Arcaşul

Nu-i pune piedică arcaşului
ce aleargă prin tine
prin bărbia-n spirală
să cânte la săgeata cu ţinte
o minune de pleoapă.
Lasă arcaşul la pândă! Lasă-l în pace!
Nu vezi că soarele într-o ghiulea
se preface!
Lasă arcaşul să doarmă pe ziduri
de carne în lanţuri
de lacrimi în şanţuri
de riduri..

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cimitire plutind

Mă lasă carnea
ce să zic!!?
Mă lasă ciorbă de om
Mă lasă umbră de umbră
de pom
mă lasă
ce sa zic!?
Mă lasă inima în drum
cu buzele noi
mă lasă
trupul mamei
mă lasă
tata lângă casă
mă lasă
şi nu-i pasă.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arcaşul

Cincinat, precum se ştie,
A fost mare magistrat –
Un ţintaş, fără simbrie,
Şi un spirit... Cincinat.

epigramă de Marian Popescu din Urmaşii lui Cincinat (2004)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arcaşul

Cincinat, precum se ştie,
A fost mare magistrat –
Un ţintaş, fără simbrie,
Şi un spirit... Cincinat.

madrigal de Marian Popescu din Săgeţile lui Cincinat (2002)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arcaşul

cocoşul ascuns în cântecul nopţii
este ca o săgeată vibrând în timpanele tale.
arcaşul cu pene harnic nu pregetă
să cheme zorile,
joacă ping-pong cu neuronii tăi,
aceştia se zbat
să caute liniştea
precum peştii pe uscat se zbat după o gură de aer,
inima ta sedusă de armonia cerului
nu are pace,
cu pupilele dilatate sfâşii noaptea,
ca şi cum te-ai agăţa de pânze de păianjen ce se rup.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu

nu plânge noaptea
prin lacrimi de stele
lasă capătul lumii
şi vino spre mine
ia o coardă de suflet
şi fă-o sunet minune
cheamă prin vise
începutul luminii
lasă-mi, te rog, vie făclie
inima-mi care se zbate
în imagini şi-n clipe
nu lăsa gheţuri veşnice
să crească grele-n mine
nu vreau negre uragane
în suflet ucigaşe
nu mă alunga-n deşert
să pier în pustie
te rog mult, lasă să vie
destinul să-mi fie
un gând, o filă, o carte
scrise pe şoaptele tale
într-o noapte
cu lacrimi de stele

poezie de Viorel Muha (martie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părinţii sunt ca arcul - copiii ca săgeata. Arcaşul vede ţinta pe drumul veşniciei şi, cu puterea Sa, întinde arcul, săgeţile să le trimită-n zbor, s-ajungă iute şi departe. Când săgeata este legată cu sfoară de arc, ea nu va zbura niciodată atât de departe pe cât ar putea ajunge dacă zborul i-ar fi liber.

Colin Turner în Născut pentru succes
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Arcaşul

Izbindu-se de statuie,
Pasărea a scăpat din cioc
Bobul ales din pădure.
A murit tăcută,
La picioarele arcaşului
Cu bucle de piatră.

Au trecut anii.
Din pământ s-a ridicat
Un copac.
A înconjurat statuia
Cu crenguţe şi crengi.

poezie de Mariana David
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lui Petru Cărare

As vrea, pentru arcaşul nesupus,
Să zic şi eu o vorbă mai ghimpoasă:
Săgeata, când e slobozită-n sus,
Se-ntoarce-n capul celui care-a tras-o.

(ÎN MEMORIA REGRETATULUI PETRU CĂRARE)

epigramă de Ion Diviza
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Birtania

Se pune câinele la stânga porţii
iar la dreapta ei se pune lătratul.
Din ambele mâini îţi aprinzi o ţigară.
Se aude graurul de fum.
Nimic... zici cu totul!
Cauţi cârarea în buzunarul de la piept
şi găseşti apusul
zilei de ieri! Trânteşti gura!
Ziarul vine după tine
în două litere cu majuscula ruptă.
Muştele intră în coasă!
Noaptea mângăiată pe stele
greu se lasă!

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doar ce am coborât într-o scoică pe o femeie în spirală până înaintea naşterii mele.

aforism de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cineva nu te lasă în pace, tu lasă-l fără replică!

citat din Daniel Teompa
Adăugat de Tudor Alin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Soarele ascuns în zori

Cerul brăzdat de nori
Cad picuri de sudoare
Soarele ascuns în zori
Asteaptă cu răbdare

Lacrimi pe pământ
Ochiuri de cascadă
Păsări aleargă în vânt
O ramură stă să cadă

Te am căutat în nor
Erai o raza ascunsă
În zborul unui cocor
Fulg aripă desprinsă

Aruncă soarele pe cer
Nu-l mai ţine ascuns
Lasă -mi sufletul liber
Timpul tău s-a scurs

Norii cei gri se sparg
Iese soarele zâmbitor
Prin căldura lui alerg
Obrajii -mi roşu' bujor

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

De ce vine...

pe faţa mea
a ta
şi-n noi
nu simţim
corzi de strune
vibraţii în ramificaţii
ea lasă
pe faţă obraji
la colţuri de gene
înăuntru adânc în tine
în mine şi-n el
secunde pune prin ore şi zile
pune ani
ia din frăgezime
din roz face cenuşiu
crapă buze
ciopleşte cute adânci
ia din toate
încet
îndoaie oase
degete strâmbă
lacrimi pe ochi lasă să curgă
pune ceaţă
ia culoare voiciune
când vine dacă mai este trezire
vine în zori de zi
sau...
spre lăsat de seară
nu ştii
ea stă mereu de pază
atenţie
nu eşti atent o clipă
o secundă
şi...
nu mai eşti
dispari ca o nălucă

poezie de Viorel Muha
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfârşit de vacanţă

cocoşul ascuns în cântecul nopţii
intră în timpanele tale asemeni unei săgeţi,
arcaşul cu pene harnic nu pregetă
să cheme zorile,
joacă ping-pong cu neuronii tăi,
aceştia se zbat
să găsească liniştea
precum peştii pe uscat se zbat după o gură de aer,
inima ta sedusă de armonia cerului
nu are pace,
cu pupilele dilatate sfarmi noaptea
ai în piept aerul aspru al dimineţii
vrei să strângi în braţe tăcerea
dar ea asemeni unei dive ce nu se lasă cucerită
îţi aruncă un surâs obraznic.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Râul sinucigaş

Mi-au pus flacăra în lanţuri
rugul l-au legat de foc
de-au fugit norii prin şanţuri
nasul lor să aibă loc

Rugul l-au legat de foc
însăşi viaţa-i face vânt
şi ca să aibă noroc
la stele nu stau la rând

Însăşi viaţa-mi face vânt
norii stau pitiţi prin şanţuri
eu mai ard într-un cuvânt
facăra n-o am în lanţuri

Iar ca să vă facă loc
viaţa se aruncă-n foc

poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (15 aprilie 2010)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Profetul (fragment)

Iar o femeie care purta un prunc în braţe
spuse: "Vorbeşte-ne despre Copii".
Şi el glăsui.
"Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea
însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi,
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.

Puteţi să le daţi dragostea, nu sunt şi gân-
durile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei
de mâine, pe care voi n-o puteţi vizita nici
chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi
să-i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici ză-
boveşte în ziua de ieri.

Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca
nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi.
Pe drumul nesfârşirii Arcaşul vede ţinta
şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca
săgeţile-I să poată zbura iute şi departe.
Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului,
să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare,
tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic."

poezie celebră de Khalil Gibran din Profetul (1923), traducere de Radu Cârneci
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Interior

O sclavă cu ochi lungi, legată-n lanţuri moi
Pătrunde în oglinzi, dă apă iar la flori,
Pe pat misterios îşi lasă deget pur;
Îmi pune o femeie-n iatacul dimprejur,
Ce prin visarea mea cum vrea să se strecoare,
Ca sticla ce o freci prin razele de soare,
Printre priviri îmi trece şi-absenţa nu le-a frânt,
Şi cruţă mecanismul curatului meu gând.

poezie celebră de Paul Valery din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Ion Pillat
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfânta coasă

Pe când se lasă seara
pe atunci mă fată
Luna
ba mai iarnă
ba mai vară
ba de toate
ba tot-una.
şi pe când se lasă seară
ieşi din ochiul de copac
ne culegem împreună
eu pe tine
tu pe mine
amândoi un braţ de mac.
Şi te-aş vrea ntr-o pădure
şi m-ai vrea trimis acasă
să mă fure
să te fure
Sfânta iarbă
Sfânta coasă.

poezie de Alin Ghiorghieş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Împreună

Dansează nebuno, dezbracă veşmântul,
Coboară cu capul, sărută Pământul.
Simţi viaţa? Eşti moartă, urâto. Ce lacrimi,
Ce proastă. Ai inima plină de patimi.

Dă-ţi drumul femei, trăieşte, aleargă,
Mănâncă şi lasă durerea să meargă.
Şi cântă, te roagă si taci, râzi de tine,
Eşti fără de minte. Aşa-i că-i mai bine?

Iubeşte-l si du-te şi-i spune. Să ştie
Că tu ai fost moartă şi-acuma eşti vie
Şi leagă-l de tine cu lanţuri de fier,
Impreună trăiţi, sau plecaţi sus la cer.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţi ziarişti tineri mă întreabă deseori: "Merită să faci ziaristică?" Eu le răspund: "Merită!" În măsura în care ceilalţi oameni trec prin viaţă şi nu lasă nicio urmă, ca peştele care trece prin apă şi nu lasă nicio urmă, ziaristul este cel care lasă câte o urmă prin zilele trăite, prin intermediul articolelor pe care le scrie, prin intermediul unei imagini, prin intermediul unei atitudini. De aceea, ziaristica este poate una din cele mai frumoase meserii...

Nicolae Dabija în ziarul Everyday Journalism, interviu (17 decembrie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!