Detaliu mov
o rază
jucăușă
ține loc de bibliotecă
în timp ce ziua de azi
ca o piatră de ametist lunecă
sub
talpa de lut mai păstrând
urme de cenușă
sumă de gânduri bune tăcerea
deschide umbrei
în labirint
o ușă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Regresie
pe urme de vânt
să-și aducă aminte
ziua de azi
rostogolește
o piatră de ametist
în labirint
pe lut mai era cenușă
o umbră mov
intră
într-o bibliotecă
liniștea mai deschide o ușă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În faptul zilei
întreagă lumea încape-ntr-o grădină
inclusiv copacul din mijlocul ei
nu semnifică o pădure ci este
e de ajuns o privire de câteva milenii
printr-un ochi de fereastră devenit culoare
și din toate nervurile plantelor
printr-un tainic legământ
dreaptă se naște o cale
e liniște în urmele de pe pământ
ziua de azi se rostogolește spre noapte
piatră de ametist în labirint
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Urmă
întreagă lumea încape într-o grădină
inclusiv copacul din mijlocul ei
ce nu semnifică o pădure ci este
e de ajuns o privire de câteva milenii
printr-un ochi de fereastră devenit culoare
și o altă poveste se naște
pe aripă de vânt
din toate nervurile plantelor
se naște o cale
în urma de pe pământ
e liniște
ziua de azi e lăsată să se rostogolească
prin înserare
piatră de ametist în labirint
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În cuib de cenușă
a devenit pasărea phoenix
după ce a devenit
și nu înainte
ea
pasărea phoenix
își păstrează taina devenirii
în patima ce reproduce devenirea
și fără să predice nimicul
ține loc de o bibliotecă nu mai știutoare
decât cel sărac cu duhul
restul paradoxul
numai El îl știe
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ziua aceea
ecoul primului strigăt
se ascunde în șirul de zile (cine să le numere)
până ce depărtările vor fugi în necunoscut
și odată cu ele
punctele negre din lumea închisă în urmă-le pe vecie
sumă a tuturor nopților
liniștea se ciocnește de fereastra închisă
precum umbra lividă de cel
osândit pentru un soare
ivit dintr-o fântână de aur în ziua aceea
venită dinainte de născare
când întunericul e-n toi
îngăduitor fără să știe nici el nimic
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe câmpii solare
cuvintele nu se mai înfrânează
gândirea vie știe din această parte luminoasă
când lui Van Gogh i se îngălbenesc mâinile
de la floarea ce întrece toate luminile și toată căldura
fără numele ei soarele nu-și are rostul
în jocul cu efecte de miere
polenul se scutură de pe picioarele albinelor
în cuvinte ce nu lasă întunericul să prindă tăcerea
când cealaltă jumătate de timp
ține fruntea zilei
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pe câmpii solare
cuvintele nu se mai înfrânează
gândirea vie știe din această parte luminoasă
când lui Van Gogh i se îngălbenesc mâinile
de la floarea ce întrece toate luminile și toată căldura
fără numele ei soarele nu-și are rostul
în jocul cu efecte de miere
polenul se scutură de pe picioarele albinelor
în cuvinte ce nu lasă întunericul să prindă tăcerea
când cealaltă jumătate de timp
ține fruntea zilei
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Până la capătul unei fraze
ochi veniți din marte
parcă ar vrea să spună
deschide această poartă și privește
păsări verzi nisipuri albastre un cer plin de flăcări albe
și dogoritoare toarte de ulcior
mâini
mirositoare a boabe de smirnă arse
pe o pirogă ce lunecă pe mare
până la capătul unei fraze
în care cuvintele caută
dincolo de orizontul știut doar de ele
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orice oglindă își păstrează tăcerea.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antologia aforismului românesc contemporan, ediția a II-a40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Accent suprem
gândurile întrec întâmplarea
se calcă spre ziua de mâine
cu tăcerea
Celui
ce este Cuvânt
și întrebări tot vin din
sinele
în care se ascunde ceea ce nu știm
atâtea răspunsuri se nasc
profetice când nu le mai așteptăm
posedați de propriul spirit
ca de spiritul Lui
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singura dependență benefică e dependența de Dumnezeu. Dacă se începe ziua prin a recunoaște acest lucru, El ne va face ziua bună, cu siguranță!
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Singura dependență benefică e dependența de Dumnezeu. Dacă se începe ziua prin a recunoaște acest lucru, cu siguranță El ne va face ziua bună.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O șoaptă
cioplit dintr-un copac mort în alt veac
scaunul agonicei lumi
a înțepenit într-o cută a gândului
sprijinit pe trei picioare înfășurate în sfori de
cânepă veche până la putrezire
- această realitate nu mai înghite atâta tristețe strânsă
în niște vreascuri bolnave pentru iarna ce se apropie -
pe cer se întâmplă lucruri ciudate
umbrei prăfuite din dreptul ferestrei
i-ar fi de ajuns
o șoaptă subțire pe unda cugetului
de la Cel Ce își deschide toate cămările inimii
spre fiecare
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Explorator
în latura umbrei
cuptoare de cărămidă
au fost arse bine
lemne îndeajuns
au fost
chiar dacă stejarii căzuseră
sub furtuni
se metamorfozaseră
în ghindă nu în piramidă
hrănindu-se mereu din această negație
până când au fost adunate cu rigoare
pietre rotunjite de ape
pentru locuința
provizorie
din mijlocul grădinii pe rod
în timp ce se năștea câte un explorator
ce își era propriul epigon
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apoteoză
fir de fum
se înalță
într-un sunet prelung
rugul pe ape
leagăn-cuib
al păsării măiastre
pat nupțial
într-o floare de lotus
ea știe să moară
învelită în speranță
pentru mii de ani șansă
să înfrunte timpul
cenușă
poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când rostim un adevăr, e inutilă încercarea de a ne modula vocea, deoarece nimeni nu va ține cont de acest lucru.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te gândești la fericire când îți poți spune: da, eu voi trăi ziua aceea, nu mi-o va povesti nimeni...
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când rostim un adevăr, e inutilă încercarea de a ne modula vocea. Cel care așteaptă să-l audă nu va ține cont de acest lucru.
aforism de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În fiecare dimineață, cu picioarele Sale sfinte El deschide poteci pe pământ. Când descoperi că Dumnezeu nu te lasă singur și ai preț în ochii Lui, nu te mai temi de răul ce s-ar putea întâmpla.
citat din Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În palatul cel vechi
Vremea bătrână cu părul alb nins
Toarce din furca-i de aur
Ziua și noaptea, vii raze de lună,
Răilor țese necazuri
Bunilor bune și lauri.
Ușa-nnegrită de ani se deschide sfioasă,
Ora ușor se strecoară și-anunță în șoaptă:
"Sfârșitul la doi azi cu mine sosit-a"
Bătrâna cuminte pronunță sentința-nțeleaptă:
"Să treacă!" și-ntinde aripa ei mare
Ce-nvăluie două figuri obosite, bătrâne...
..........................................
Tăcerea de gheață din nou îi cuprinde palatul.
Și-n liniște, vremea pe gânduri rămâne.
poezie clasică de Nicolae Martinescu din revista "Marea noastră" (1929)
Adăugat de Gabriela Gențiana GrozaGabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!