cimitirul vechi –
doar vântul nu osteneşte
cu pomelnicul

haiku de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

cimitirul vechi -
doar vântul murmură nume
din cruce-n cruce

haiku de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

pietre de mormânt -
vântul şterge încet
spovedania

haiku de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul şi cântarea dintâi a ceasornicarului tânăr

doar vântul acesta îmi cântă
adânc în urechi
cântecul florilor de foarte departe,
cântul fecioarelor din împărăţia de briliant,
cântul ceasurilor vechi cu rotiţe de aur
cântul pădurilor de baobabi bătrâni
precum zeiţa-mamă şi zeul-tată;
numai vântul acesta mă călăuzeşte
cu ochii lui de balaur de catifea
până la marea mărilor,
zorii zorilor,
până la fata din nori care e şi acolo departe
şi aici, în noaptea din mine, undeva

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

pietre de mormânt -
împărtăşite vântului
ultimele taine

haiku de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

ploaie de stele -
la stâna părăsită
şiştarele goale

haiku de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

plai mioritic –
stelele furate
de munţii cărunţi

haiku de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

plai mioritic -
după coama dealului
ascuns Carul Mic

haiku de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

murele coapte
printre ghimpi nu văd decât
ochii vecinei

haiku de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

şindrila spartă -
bunicul descarcă fân
din Carul Mare

haiku de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

citind sub abajur -
o molie tremură
filă cu filă

haiku de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oiştea

când ninge muşc strâns cu dinţii din faţă
felia mea de timp,
îmi pun perdele de gene moşnegeşti
peste tot târgul cu biserici şi piaţă de duminică

cineva mi-a înhămat o umbră de marginea claviculei
şi mi-e tare greu de soarele care trage prelung
osia trupului meu,
cineva îmi calcă pe oişte şi lanţuri
şi încarcă toată casa bunicii în spatele meu

odată cu vântul şi agale
trec printre cetini ca o cerşetoare

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă linişteşte cimitirul

Mă linişteşte cimitirul
Când îi păşesc tocitele alei
Cu prea-nvechitele morminte
Neîngrijite de ani grei.

Mă linişteşte cimitirul
Cu liniştea lui prea selectivă
Cu vântul ce îmi dă târcoale
Parc-aş fi divă.

Şi cerul are altă faţă
Stă trist, pornit de-o mare ceartă
Mă linişteşte cimitirul
Natura moartă.

poezie de Alin Ojog (7 decembrie 2021)
Adăugat de Alin Ojog
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântecul ceasornicarului bătrân

Femeia este mereu la fel, fie că este regină ori ţigancă spoitoare,
Fie că este singură ori actriţă aclamată,
Fie că e tânără ca spicul necopt, ori bătrână ca stejarul noduros,
Este femeie
Şi ochiul ei e curat până când bărbatul nu aduce rugina
Şi nu se opreşte uneori
În rotiţele din mintea ei.

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vorbe-n vânt

Şi săracul vânt, măi, frate,
Cu cât şuier mi se zbate!
Sare de pe drum prin scai,
Prins de frunze în alai.
Ocoleşte, ca să fugă,
Verzi-uscate tot îndrugă...
Dară vezi prea bine, soră,
Nime' nu îl ia la horă.

Noaptea toată, lângă moară,
Praf şi fum îl înconjoară.
Să-i dea chip, de-o fi nălucă,
Ars de dorul ce-l usucă.
Numa că-i strein la grai,
Fluieră doar dintr-un pai.
Mi se pune greu la spate,
N-o fi om pe jumătate?

Ale cui doruri le duce
Din răscruce în răscruce?

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu (9 iulie 2018)
Adăugat de Cristina-Monica Moldoveanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsadul

Luminiţă-n miez de ghindă,
Un luceafăr te colindă
Să-ţi şoptească, pe-nserat,
Ce eşti tu cu-adevărat.

Să visezi că creşti mai mare,
Din sămânţă către soare.
Iar sub coaja ta, în noapte,
Foc va arde mai departe.

Vine iarna peste moară,
Luna pe pământ coboară
Şi te vede copiliţă,
Cu căpşor de luminiţă.

Tu, răsad, ieşi azi în lume,
Omul îţi va da un nume.
Iar pe cer o stea clipeşte
Frunzuliţa când îţi creşte.

poezie pentru copii de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istoveală

mă gândesc da, uite aici sunt eu
sub piatra aceea fără nume dorm oasele mele,
murii sunt goi, vântul e uscat şi rece,
copacii muncesc să îşi tragă spre cer rădăcina,
iarna cade ca un năvod peste iubiri pădurene

aici sunt buzele mele care înfloare sub râpă
auzul meu doinit dintr-un clopot mai înalt
în deal la cruce.
spre soare-răsare păsările negre se aruncă în cerul gol
de unde inima mea a mai smuls încă o stea albă.

nu mă aşteptam ca din fântâna uscată
să crească muşchiul greu sub neaua de pe ghizd şi roată
poate e fiindcă mama nu m-a înţărcat cu vorbă bună.
ori am murit când soarele cădea în echinocţii,
ori poate n-am murit deloc

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiu

ştiu, ştiu că pot face focul oricît de mic după ce apa dă în clocot,
ştiu că oul mai proaspăt pus la fiert se loveşte de fundul cratiţei,
ştiu că trebuie să trag făraşul repede ca să pot mătura gunoiul în el,
ştiu că acul se bagă în aţă mai uşor decît aţa în ac,
ştiu că cearceaful se calcă mai întîi pe margini,

ştiu că nu am avut bărbat să mă ştie
şi nici copil să mă ştie de mamă

ştiu că e doar o convenţie socială
căsătoria
şi mersul minutarelor înspre dreapta,
aşa, ca roţile maşinilor pe care bărbaţii le iubesc,
ca soarele la o fereastră deschisă către miazăzi

ştiu că zahărul cu măsură
ţine florile mai mult în glastră,
dar nu totdeauna...
ştiu şi asta

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cucul

cuculeană, ştimă sură,
pe la noi pe după şură
fie-ţi vîntul vad de şoapte
şi luceferi fraţi de lapte

şi pe buze de fecioară,
cînd se face primăvară,
muguraş de cîntec dulce
să te doară, să te culce

de din sus, de pe la stînă
vine apa în fîntînă
luna cade în şiştare,
un om vine pe cărare

singurel şi plin de jele,
izgonit de iele rele,
tu să-i cînţi într-un alt grai
fiindcă e ficior de crai

glasul vezi de ţi-l ascunde
printre codrii de pe munte,
să te duci vreo trei dumineci
vorba ta să ţi-o cumineci

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Monica: Danny, o cunoşti pe Monica? E drăguţă. Nu arată rău, nu?
Rachel: Mersi, Mon.
Danny: Sigur că nu.
Monica: Vrei să ieşi cu ea?
Rachel: Monica!
Danny: Sigur! Vineri e bine?
Monica: Vineri e perfect. De-abia aşteaptă.
Danny (către Monica): La întâlnire o să pot să vorbesc direct cu ea?

replici din filmul serial Prietenii tăi
Adăugat de Burduja Simona, MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Răsărit

Am mijit din noapte ochii mei de femeie,
care sînt ochi de buhă, de omidă, de paing, de gazelă şi leoaică,
nu era niciun bărbat în casa mea.
Soarele parcă apunea în timp ce se înălţa palid cu toţi ochii lui
de leu şi de bărbat cu miros tînăr adulmecînd fecioarele.

Să vă mai spun că am murit într-o bătaie de inimă
şi am înviat în alta e fără rost.

Mi-era foame, aşa că am muşcat o bucată de soare,
îmbătrînisem şi uite, el străluceşte iar deodată.
Şi peştişorii din pîrîiaşul năvalnic depun milioane de icre
şi brazii se cunună domneşte în catedrale.

poezie de Cristina-Monica Moldoveanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!