Bulversare
noaptea se plimbă în doliu peste lume
oamenii se ascund în casele lor
orașele freamătă sub lumini multicolore
luna privește întristată zestrea pământului
vine mai aproape de gânduri și vise
citește teama de pe fruntea poeților
și pleacă obosită de nevinovăția îndrăgostiților
care uită să mai doarmă
Într-o noapte se declanșează iadul într-o parte de lume
unii aplaudă alții plâng
nici voi nu știți cu adevărat ce se întâmplă
moartea așteaptă să audă știrile
și fuge are mult de lucru
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Vine o noapte străină
Mă-ntorc cu fața la bucuriile vieții
mulți se adună pe la colțuri de stradă
să-și povestească întâmplările
care n-au avut ecou.
Orașul ascultă cu ferestrele deschise
și se miră,
nu iartă pe nimeni și-l judecă aspru
pentru ce a făcut sau n-a făcut pentru el,
oamenii se plimbă, văd lucruri noi,
critică autoritățile și pleacă liniștiți,
vine o noapte străină
cu gânduri și planuri pentru ziua de mâine
în fuga de angoasă.
Lumini multicolore se perindă pe la vitrine
e o liniște ca într-o amiază
în care și păsările dorm,
stelele se aprind și se sting pe rând
în candelabrul cerului gânditor.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O clipă de suflare
Mereu se-nchide-n teamă o durere
Ca într-o fântână izvorul dispărut
Mereu din cer îmi vine o putere
C-o picătură de iubire în sărut.
Dar eu mă simt atât de mic și-nfrânt
Sunt un copil pierdut într-o pădure
Ce-și doarme somnul ultim pe pământ
Și nesfârșitul timp sosește să i-l fure.
Speram ca în această lume plină
Să-mi pună piedici clipele frumoase
Din care să se aprindă o lumină
La adăpost să-mi circule prin oase.
O picătură ca un mir pe fruntea rece
Se leagă cu un gând de întâmplare
Și moartea dacă vine, poate trece
Să-mi dea și ea o clipă de suflare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 noiembrie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Lumini în aer cristalin
În lume se deschide alba poartă
prin care trece lumea ca la moară,
și se agață de pământ o toartă
să-l ridice la cota necesară.
Te chinui fără a-ți afla ieșirea,
un fluture rămas într-o fereastră
ce nu-și găsește nicăieri iubirea
cu mângâierea florilor din glastră.
Liniștea pe care o vrei aproape
într-un ungher să îți rămân-o clipă,
la ruga lăsată, să te îngroape
un înger al iubirii sub aripă.
Și noaptea să îți fie lungă, blândă
c-o adiere țesută-n somnul lin,
să aprindă sub albia flămândă
lumini cu flacăra-n aer cristalin.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o zi
Nicio bucurie,
nicio tristețe
doar un gest mare de luptă pentru o cauză
care a umplut paharul
și nepăsători toți privesc cum se varsă,
cinstea se plimbă cu picioare de lut
nici măcar nu mai are cap
doar o umbrelă de ploaie.
Într-o zi
după ce toate celelalte vor fi rotunde
o să se trezească la realitate
și o să alerge pe urmele bătătorite schiopătând,
nimeni nu-i va da niciun ajutor
până va traversa pustiul din suflet
și se va spăla de păcatele care lovesc
mai mult decât o tortură
în care și-a lăsat mâinile
să chinuie oamenii, timpul și moartea
fără remușcari.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o dimineață de floare
Noaptea se umple cu trăirea bucuriei
de o lumină care nu arde
venită din cerurile deschise.
iertare îmi cer
și totul mi se pare divin
într-o dimineață de floare
în care pacea lăuntrică se respiră.
În mine pătrunde lumina
cu raze subțiri, multicolore
care-mi pun pe față
strălucirea învierii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea pământului
gânduri suprapuse
pot da naștere la nedumeriri
ce rod și macină pe interior
cu o durere de cuțit învârtit în rană
inima cât o lună plină aruncată-n cușcă
trimite raze prin fante subțiri
ele luminează drumul
ce sar peste poduri dincolo de margini
spre eternitate
noaptea pământului
este o umbră din care se speră ieșirea
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lume neutră
Mă ascund în pielea sintetică a unui obiect
care își expune la vedere luciul
și mă încearcă dureros teama
peste care mă împinge curajul.
Lumea o percep ca o risipire de senzații
halucinant de introvertită
încât mă schimb odată cu ea.
Singurătatea-mi cade pe partea întunecată,
rupe din mine bucăți de sentimente
pe care le cos în gânduri
de nu se mai văd marginile.
Nu mai am nimic personal
să-mi dezvăluie firea rotundă
și rămân un mușuroi locuit de prea multe voci
care mă strigă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii își uită trecutul
Oamenii își uită trecutul și se prefac în făuritori ai prezentului,
se cred chiar cine n-au fost,
pleacă prin lume cu gânduri revoluționare
dar furtunile și uraganele îi temperează
îi aruncă în haosul uitării
lumea largă nu este chiar atât de plină de bunăvoință.
Pentru visele de îmbogățire
Plătesc cu o nemulțumire o bolnavă.
Uneori căutările se prelungesc foarte mult
și nu știu ce au vrut să obțină, dar au pierdut totul
dragostea a rămas o amintire întrupată în copii
toamna se apropie cu roade atât de puține
că nu-ți mai trebuie altceva decât întoarcerea acasă
unde și pământul te primește cu drag.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În casă era liniște și în lume era calm
În casă era liniște și în lume era calm.
Cititorul a devenit carte, iar noaptea de vară
Era însăși esența conștientă a cărții.
În casa era liniște și în lume era calm.
Cuvintele au fost rostite ca și cum cartea n-ar fi existat,
Exceptându-l pe cititorul care, aplecat asupra paginii,
Dorea acea aplecare, dorea nespus de mult să fie
Eruditul pentru care cartea era adevărată, pentru care
Noaptea de vară este la fel de perfectă ca gândirea.
În casa era liniște pentru că așa trebuia să fie.
Liniștea era parte a înțelesului, parte a minții:
Accesul perfecțiunii la pagină.
Și în lume era calm. Adevărul într-o lume calmă,
În care nu există alt înțeles, el însuși
Este calm, el însuși este vară și noapte, el însuși
Este cititorul aplecat care citește acolo, târziu în noapte.
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o seară de mai
Când s-a așezat în genunchi
privirea era îndreptată în pământ,
în nicio parte
nu se întoarce nici dacă o atingi.
nu se întâmplă mare lucru,
tot ce se petrece în față
e o ceremonie dintr-un templu,
nu mă grăbesc,
mă simt cuprins în acest ritual
pe care nu-l înțeleg.
Dragostea se simte prin aerul aromat,
pătrunde toată prin trup,
nu am cu cine să o împart,
e ceva care nu te lasă
să privești în gol.
Într-o seară de mai
când rămâi surprins de ce vezi
și-ți place peisajul
îl sorbi din ochi.
Acasă te așteaptă
povestea luminată,
ascultă cu ceaiul fierbinte
cum se închid florile,
tu surâzi mirată
într-un scenariu inexistent.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cred
Cred că sunt un arc
pe care se sprijină stâlpii
și tu privești gânditor bolta,
are basoreliefuri și-n mijloc pictură
culorile curg peste tine,
te simți mai ușor în greutate, plutești.
Aerul nu-i rece ca singurătatea
în care lumina fuge din felinare noaptea
și cazi în conul de umbră
al norilor care nu lasă stelele să se mărite.
Eo bâjbâială pură
ochii își caută lumina,
pupilele se dilată tot mai clar
ca întunericul laș în ochii orbului.
Izvoarele uită să iese la suprafață
se plimbă prin adâncul pământului
ca un țipăt de pasăre în noapte
speriată de vise în somn
și un om plin de remușcări îi suge rărunchii.
Cred că sunt crucea,
singura pe care o duci
pe drumuri în glod cu picioarele goale
îngerii se vor închina la ea,
te vor răcori cu câte o aripă
să ispășești păcatul înainte de judecată,
ne vom cladi apoi o cabană
în păduri de zadă și de tisă.
Eu cred ca voi fi omul vântului
care nu țintește nimic
trage doar o săgeată în aer
pe sub o umbrelă de gânduri
sub care și zborul prin necontenitele ploi
alunecă lumina adevărului sub bolți
cu arcade sprijinite de pilaștri.
Tu, la judecată, vei fi lacrima
care se prelinge din ochii sfinților.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (10 iulie 2010)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lupii
Nimic nu mă face să fiu în siguranță
legi sunt, dar nimeni nu le respectă
și cei sus puși cad în funcție de conjunctură,
ceilalți opozanți se hrănesc la fiecare pradă,
trăiesc într-o lume bolnavă
care macină deopotrivă și bine și rău.
Printre întâmplări se nasc lupte, răfuieli
ca într-o haită de lupi.
Orice câștig este provizoriu,
cine știe când îți vine rândul la eșafod
și ce miros de sânge se adulmecă
de către cei ce așteaptă la colț
și sunt atâtea colțuri
că nu le putem niciodată descifra.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Așteptare
La o masă de piatră rotundă
cu scaune împrejur
se așteaptă să se așeze apostolii,
nu vine nimeni,
pe aleea din față trece o familie tânără,
Dumnezeu o admiră, privește cum se sărută
și pleacă mai departe mulțumit
de poezia facerii.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umbra cu limbă de os
Noaptea își ține mâinile în sân
și visează iubire
eu privesc din întuneric o cărare
pe care se plimbă carele cerului
cu felinare la osii.
Lacrimile dimineții cad peste ierburi
și cosașii vor să salute soarele
cu ascuțișuri de piatră,
umbra cu limbă de os
fuge de sub copaci
cu frunze în spinare.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prețul cuvintelor
Într-un gând de cais
înflorit între vii,
într-o clipă
cuprinsă de incertitudini,
ascund adânc
visele
golite de conținut
în amforele sparte
ale uitării,
din mijlocul cuvintelor
vândute,
pentru nimica toată
poeților.
Prețul cuvintelor
fluctuează
pe corzile unei viori.
Învelișul sunetelor
Acoperă dorul,
Cu înseninări
De suflet.
O atmosferă
de întâmplări fericite,
străbate căile
devenirii.
Alunecă pe umeri
lumina,
gânduri din gânduri
își croiesc vise,
și speranțele
prind aripi
adevărate.
Caut semnele
în fluxul normal
al lucrurilor,
cu logica semnelor.
Desavârșire impusă,
prin rugăciunea
cuvântului tău
împlinit.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (7 aprilie 2009)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul într-o amforă
Să pui streașină singurătății,
să stai lângă zid, să nu te uzi,
apoi să așezi pe masă cărțile și să le joci
în cuvinte până la ultima filă.
Să te minți singur că nu ești tu
ci un altul ce așteaptă flămând lângă colț,
iată mânia în care se scaldă nervii
de care trupul vrea să-și elibereze teama.
Se zbate s-ajungă la masa providenței
unde mai mult se vorbește decât se mănâncă.
Sufletul se golește într-o amforă de uleiul gros
și așteaptă să fie umplut cu miere,
c-un cuțit se taie dintr-o dată umbra
de-ți pare rău că n-ai ajuns la liman.
Tăcerea nu mai are loc în cuvinte
ele vorbesc singure și se scriu dezinvolt
lăsându-se pradă mâinii ispititoare
ce uită de sine și de târziul nopții.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiecare pasiune naște un vis
nu-i nimeni
a fost o părere că cineva bate la geam
dar nu sunt geamuri
într-o lume închisă
lumina pătrunde prin tavan
ca o cădere a cerului pe acoperiș
odihna trupului este obligatorie
în acest spațiu redus la tăcere
în care nu se spune nimic se acceptă
cu o bunăvoință de iubire
moartea și viața sunt dincolo de pereți
nu este îngrijorare nu se simte
se citește prin gânduri trăirea
pofta de aer și de priviri
fiecare pasiune naște un vis
ascuns în sufletul înverzit
din care crește arborele vieții
cu ramuri nemărginite
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De când mă știu
De când mă știu nu mă supun
presiunii din vorbele căzute în dungă,
îmi ascult mai mult inima ce învinge
orice nechemat care joacă pe sare.
Tac atât cât un răspuns adevărat
și rup în bucăți toate învinuirile
pe care apoi le dezbrac de sens
ca într-o ceremonie de iluzii.
Timpul trece peste acoperișuri
fără să privească în urmă suferința,
tălpile ard sub pașii neglijenți
și lumea se prinde în hora câștigului.
Când vine cu rezultatele la zi
fiecare privește atent pe fereastră
până se uită pe sine sub tăvălugul
emoției înghițită-n sec.
Zilele alunecă leneșe pe drum
și nimeni nu se opune direct,
lumea totuși aleargă în goană
să-și trăiască fărâma de bucurie
și nu acceptă să plângă.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unii și alții
Unii vor iubire, alții vor putere,
Unii doar un umăr pentru-o mângâiere,
Unii casă mare și mașină nouă,
Alții doar o umbră unde să nu-i plouă,
Unii să audă, alții să vorbească,
Unii doar o clipă cerul să privească,
Unii o moșie mare și bogată,
Unii-ar vrea o mamă, alții-ar vrea un tată,
Unii haine scumpe și pantofi mai mulți,
Alții vor picioare și-ar umbla desculți,
Unii vor un munte, alții vor o mare,
Unii doar să aibă cele necesare,
Unii vor avere, faimă, bogății,
Alții sănătate pentru-ai lor copii,
Unii vor să aibă propriul răsărit,
Alții doar să uite ceea ce-au iubit...
Pelerini prin lume între nu și da,
Fiecare suflet are rana sa!
Nu tot cel ce râde este fericit,
Cum nici cel ce plânge totul a sfârșit!
Luptă pentru tine, ușurează-ți chinul,
Iar de nu se poate să-ți accepți destinul;
Fii cu gânduri bune și să crezi mereu:
Când nu vine nimeni, vine Dumnezeu!
poezie de Licuția Pântia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Așteaptă
noaptea s-a trezit dezbracată de întuneric
ziua a fost sărutată de razele soarelui
cu gîndurile la ferestrele minții
privesc jocul luminii prin frunze
prin fața casei de dincolo de stradă
se plimbă umbra norilor călători
și ploaia nu vine
tu așteaptă cu mîinile întinse
bucuria o să-ți cadă în palme
și păsările o să te cheme
în universul zilei
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!