Doine sub caldarâm
Merg pe caldarâm în nor de fum
Și aud sub el flori ce șoptesc
Cu iarba să răsară acum
Închise-n bitume ce-nlățuiesc
Cu lanturi de beton turme
De asini de cauciuc cu fum
Ce ni se pare că ne fug
Mai repede prin astă lume
Să-nselăm timpul în viteză
Când de fapt el înaintează
Cu cât mai repede noi fugim
Să încercăm să-l păcălim
Invârtindu-i în fum acele
Spre ce nu dorim, cafalcele
Ce le-am pus roți de dorinți
Să ajungem in clipe prinți
Cu o secundă mai repede
Să o trăim in plus prea efemer
Când nisipul ne fuge ager
Cu noi oricând, oriunde
In era vitezei malefice
In scriie de metal carapace
A unor melci mult prea lenți
Să întrecem in fugă neglijenți
Timpul ce nu se stă decât
Când privesti ce e dedesubt
În umbra florii ce va înflorii
Atunci când noi nu vom mai fi
Prin crăpături de caldarâm
Unde aud doine de flori acum
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Citate similare
Deconspirare
prea repede iubim
(poate numai noi poeții)
prea repede înșelăm
(femeia bărbatul cuvântul)
prea repede abandonăm
(când ne resping pe noi poeții)
prea repede trecem
(toți)
în spatele geamului
prea repede trece fiecare pas al nostru
(de fapt un pas pe gheață)
prea repede punem talpile
(feminine și masculine)
pe geam.
pentru cei fără patine
lovitura este și mai puternică
poezie de Jolanta Szymska-Wiercioch, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de Ana Năgăra
Comentează! | Votează! | Copiază!
A fost scris un comentariu până acum.Timpul
Cine fuge, nu stă-n loc
Și nu-l poți prinde deloc?
N-are formă, doar măsură,
N-are mâini, n-are nici gură.
Doar ceasul prins în perete
Nu prea pare să-l regerete.
De la noi ar vrea să plece,
Mult prea repede el trece!
Acum știți! Doar Timpul este
Cel ce fuge fără veste,
De aceea-i prețios,
Să nu-l pierdeți de prisos!
poezie de Simona Epure
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Intrebarile de ce?" de Simona Epure este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Prea repede
Zboară clipele-n vânt una câte una,
La rând, pierzându-se-n uitate zări,
Prea repede la asfințit răsare luna,
Prea-n grabă apune soarele în mări.
Prea repede s-a risipit copilăria,
Iar tinerețea parcă a trecut acum,
Prea lungă-i, Doamne, veșnicia,
Pentru o viață ce trece ca un fum.
Prea repede trec zilele cu soare,
Iar nopțile albastre nu-mi ajung,
Prea scurtă mi se pare bucuria,
Pentr-un infern atât de lung.
poezie de Paul Aelenei din Iarna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Incendiu la duminica cea repede
Cât de repede ne naștem
cât de repede e luni
cât de repede suntem tineri
cât de repede nebuni
cât de repede iubim
cât de repede e marți
cât de repede rămânem singuri
cât de repede bărbați
cât de repede e ura
cât de repede e miercuri
cât de repede suntem Bacovia
cât de repede nu-s ce(r)curi
....................................
Cât de repede îngerul ajunge șchiop
cât de repede paradisu-i un jug
cât de repede e sâmbătă
O și cât de repede
arde
Doamne
acest
rug
poezie de Costel Zăgan din Poeme de-aprins noaptea (31 august 1979)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.E toamnă, doamnă...
de-ai știi ce repede aleargă timpul
și cât de repede și noi,
acum, acum, ne este drumul,
topit în cruci și în noroi
topit în cerul plin cu sfinți,
iubita mea, iubită doamnă,
e dusă vremea de povești cu prinți,
e toamnă, doamnă, este toamnă
ne-a mai rămas, un an, o oră,
ne-a mai rămas, dar cine știe,
iubită doamnă, hai la horă,
să ne jucăm și ce-o să fie
privește, în perete ai oglindă
și chipul tău e tot frumos
dar e albit și toată truda
s-a pus pe părul arătos
iubită doamnă, mai e timpul
să ne avem, să ne iubim,
să ne furăm în noapte chinul,
de-a adormi prin flori de crin
poezie de Radu Mihăilescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te pui cu timpul?!
Cădelnița timpului
apare peste tot și nicăieri,
din când în când
se vede o umbră străvezie.
Zilele și lunile
au dispărut din calendar,
iar anii s-au schimbat.
stau și mă întreb,
unde sunt,
că nu se zărește
decât o ceață purpurie.
Într-un târziu aflu,
că acum este de mult.
Uite ce repede timpul s-a scurs!
poezie de Ion Răduț din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când trece timpul
Cu tine timpul trece mult prea repede,
Dar n-am putere-n loc ca să-l opresc,
El scrie-n inimi ca pe-o lespede
O taină despre care nu-ți vorbesc.
Când sunt cu tine timpul nu-mi ajunge
Să-ți spun ce-aș vrea, de-aș îndrăzni să-ți spun,
Că alte clipe vin ca să-mi alunge
Acele gânduri ce mereu le-adun.
Amân mărturisirea, timpul aleargă,
Nu-i pasă lui de mine sau de noi,
Trăind cu el în lumea noastră largă,
Ne lasă și ne uită pe-amândoi.
Dar dacă mâine va veni împlinirea,
În toată viața-atât de mult înseamnă,
În vorba mea va fi destăinuirea,
Tu să m-asculți, zâmbește-mi și mă-ndeamnă.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii planetei
Suntem mult prea mici
În astă lume mare...
Sunt valuri prea înalte,
Când noi suntem prea scunzi...
Sunt mult prea multe lacrimi
Închise-n vieți amare,
Suntem mult prea mici
Când ne-arătăm rotunzi...
Suntem mult prea răi
Pe o planetă bună...
Sunt oameni care mor,
Când trupul le trăiește...
Sunt mult prea multe crime
Iar viața prea nebună,
Suntem mult prea reci
Când viața ne-ncălzește...
Suntem mult prea mici
Ca oameni, noi cu noi...
Sunt răni ce am uitat,
Când ele nu te uită...
Sunt mult prea multe sarcini
Și nu-s purtate-n doi,
Suntem mult prea orbi
Când viața este mută...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu
Adăugat de Adina-Cristinela Ghinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.Carusel de condeie
Poezia.. goblen dorim să fie.
Cusută-n cutume și erezie!
Când mie rama nu-mi place
Căci-mi seamănă a carapace..
De catafalc printre silabe
Ce par acum bolnave, slabe!
Inlănțuite pentru interese
De metrese, lingăi de fese..
Cu banchete și dezmăț
Ridicând poetul în cruce,
Când nu vrea să vi se culce
Înhămat prea măgăreț!
Măștilor de reci marmure
In caruselul de condeie..
Ce slavă trebuie vouă să vă deie
Editori și critici cu "pure"!
Idealurilor pe aici pe file
Murdărite și prea ostile!
Tinerelor de tuș lăstare
Când nu sărută mâini murdare..
De argint și dezmătare
Unde poezia-mi moare
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mâine nu e nimic
Când?
Când te voi mai întâlni eu pe tine,
Inegalabila mea,
În lumea aceasta
Din ce în ce mai smintită?
Timpul devine senil.
Timpul devine ilicit,
Timpul devine incomensurabil.
Ieri a devenit prea repede azi,
Azi parcă n-a fost niciodată,
Niciodată mi se pare că a fost totuși odată,
Odată, îmi spuneai că vom fi împreună
Pentru totdeauna...
Totdeauna nu mai înseamnă nimic,
Totul e acum!
Când, spune-mi când te voi mai întâlni eu pe tine,
Inegalabila mea,
Într-o lume,
Din ce în ce mai țicnită?
Totul e acum, mâine nu e nimic!
Mâine ne bârfim unii pe alții,
Mâine se fac promisiuni electorale,
Mâine se fac scrisori anonime,
Mâine ne dăm în cap unii la alții,
Mâine iarăși se fac jurăminte de castitate!
Mâine e altă zi de instrucție pentru războiul nuclear,
Mâine e iar ziua în care se aruncă istoria la gunoi.
Numai acum, numai acum mai avem puțin timp
Să ne iubim,
Mâine nu e nimic!...
Când?
Oare când te voi mai întâlni eu pe tine,
Inegalabila mea,
În lumea aceasta
Din ce în ce mai smintită?
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipuri de frescă
Ne rugăm să vină moartea,
Cum ne-am dori sărutarea
Iubitei cu patos noaptea...
Când simți stihia că te miroasă,
Te rogi de ea să fie miloasă,
Ce utopie... nu si nebunie...
Să-ți rogi dragostea să te aline
Si când vine lângă tine...
Te răsucesti la ea cu spatele,
Nu poți face asa ceva cu moartea...
Nu o chema aiurea... degeaba...
Onorea, cinstea ta, decade...
In moarte si după ea,
Când ea te cheamă rece...
Sărut-o fierbinte si petrece,
Odată vine, nu de mai multe ori,
Atunci vei fi acoperit in flori,
Si tu... si eu... să murim cu zâmbetul unei flori...
Tăiată si pusă in vază, pe moarte...
E mult... mult... mai frumoasă
In doină ruginită de rece coasă...
Nu suntem datori doamnei negre
Ea vine, vine si te trece...
Din lumea.. prea gri si prea rece...
Unde te va duce ca o frescă...
Poate, poate... o fi cald si verde...
Mai gri si mai rece mai poate fi?
Decât in lumea mea... ce trece...
Pe lângă mine... prea gri... prea rece...
Aidoma unor mozaicuri si fresce...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iașul lui Eminescu
Prin Iașul cu multă floare de tei
Parcă se aud și acum pașii tăi
Iar banca, veche, pe care ai stat
E tristă, de-atâta așteptat...
Tu, trubadur cu lira-ți sfântă
Mai vin-o dată și colindă
Toate cărările de prin Copou
Căci, Teiul tău are un ram nou!
Vino, mai dă o raită prin Țicău
Te-așteaptă și acum amicul tău
Creangă Ion, să vă-ntâlniți
Că aveți multe să vă povestiți!
Și Plopii fără Soț au mai crescut
Ne spun de câte ori, tu ai trecut
Când așteptai nebun, de dor, pe ea
Și ai fi vrut, măcar un semn să-ți dea...
Dar, nu-i nimic, ție îți duc dorul
Codrul, țara, neamul și izvorul
Pe tine te iubește Universul
Așa, cum tu ai scris și ai iubit versul.
Iar când soarta, prea devreme, te-a învins
Și timpul, prea repede, s-a scurs
Luceafăr viu, de-acolo ne privești
Prin Codrii de Aramă, tu trăiești!
poezie de Lucia Guriță
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prea...
Prea-ntuneric, prea lumină,
Prea curată, prea sordidă,
Prea domoală, prea rapidă,
Prea codalbă, prea... hermină!
Prea înaltă și prea scundă,
Prea tăcută, prea vocală,
Mult prea fină, prea imundă,
Prea proverb și prea... zicală.
Prea dulce și prea amară,
Prea calmă și prea nervoasă,
Prea de râs și prea șucară,
Prea tristă și prea... haioasă!
Prea stinsă și prea aprinsă,
Prea confuză, prea lucidă,
Prea sumbră și prea distinsă,
Prea plouată, prea... aridă!
Prea șuie și prea frumoasă,
Prea pe dungă, prea pe lat,
Prea departe, prea acasă,
Prea Arghezi, prea... Pillat!
Mândro, doru-mi să te poarte,
Prea curând sau prea târziu,
Când prea prea, când foarte foarte,
Când prin Rai, când prin... Pustiu!
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De iarnă
cum ninge repede apoi încet
și nu știi cât timp mai trebuie de acum
e la ferestră alb
o fată cu șal negru în cerdacul nins
dar prin copaci largi înserează
într-un departe nins era tot așa
în adevăr
și înnoptate zăngăniri
apoi va avea loc un bal
sau o serbare de spiritism
atâtea sunt de făcut
când tu apari numai ca amintire
cun ninge repede, repede
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cartea "Alean. Lecturi scolare" de George Bacovia este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar Nuferi de bitum
Pe unde pășește ea!
Înverzește mai verde
decât orice verde,
iarba.
Si răsar nuferi
in mlaștini de bitum
cu râuri de caldarâm
pe care în calcare plutim
din spuma valurilor de sânge
izbiți de falezele clepsidrei
unde ea cu o privire
a topit o fantă
de zbor în albatros
spre nemurire
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fior
Te vreau acum,
Fior latent,
Să răbufnești în palme,
Acum e timpul să pleznești
Ca mugurul de bambus
Mai rar și fără drame.
De când ai fost
Prin trup hoinar,
În inimă fragilă,
Când reapari,
Să fii mai blând
Pe vânt și iarbă să mă ții,
Dar vreau să nu dispari,
Decât atunci când vreau să dorm
În pace de stamină,
Să pun pe flori polenul tot
Din dragostea finală.
Fiorule,
Nu sta acum,
Hai vino de repară
Tot plânsul meu strivit în mâini,
Și ochii fără gene,
Măcar pe inimă să pui
Un alt calup de vene.
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (7 aprilie 2018)
Adăugat de Mili Dumitru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu viața m-am prins de mână
Cu optzeci de ani în urmă cu viața m-am prins de mână.
Împreună am pornit pe un drum nedefinit.
Deși timpul ce-am parcurs prea repede n-a trecut,
La opzeci când am ajuns, mult prea scurt mi s-a părut.
Atunci,
În genunchi eu am căzut și de viață m-am rugat
S-o luăm de la-început că nu prea m-am bucurat.
Măcar douăzeci de ani să ne mai ținem de mână.
Să ajungem veterani, la o sută, împreună.
Iar ea, viața, să-mi ofere ceva mai multă iubire.
Să fiu ferit de durere, să am multă fercire.
Doar atunci ne-om despărți. Eu să plec, ea să rămână,
Bucurii a împărți, cu copiii mei de mână.
poezie de Dumitru Delcă (decembrie 2014)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Mi se pare că la mulți dintre adulți nu le face plăcere atunci când copiii mici le pun întrebări științifice. "De ce este luna rotundă?" întreabă copilul. "De ce este verde iarba? Ce este un vis? Cât de adânc poți săpa o groapă? Când este ziua planetei? De ce avem degete?" Prea mulți profesori și părinți răspund cu iritare sau ridiculizare, sau repede trec la alt subiect: "Ce te așteptai ca luna să fie, pătrată?" Copiii descoperă destul de repede că oarecum astfel de întrebări îi irită pe adulți. Mai câteva experiențe de acest gen, și un alt copil a fost pierdut de știință. De ce adulții ar trebui să se pretindă omniscienți în fața unor copii de 6 ani, eu nu o să pot să înțeleg în viața mea... Ce e în neregulă cu a admite că nu știm ceva? Este respectul nostru de sine chiar atât de fragil?
citat clasic din Carl Sagan
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este disponibil și textul în engleză.Cartea "The Dragons of Eden: Speculations on the Evolution of Human Intelligence Paperback" de Carl Sagan este disponibilă pentru comandă online la 32.99 lei.
Când timpul
Azi când timpul
E limitat cu noi
Și noi limitați în timp
Prin comparații și analogii
Cu dorințe și cu aspirații
Cu speranțele din noi
Până departe în așteptări
Acum când timpul ăsta șui
Este puțin aproape infim
Și total insuficient
Să căutăm o rezervă concludentă
Din alte emisfere
Fie ele și cerebrale
Din alte universuri
Fie chiar imaginare
Pe canale de lumină
Să accesăm din timpul virtual
Care poate fi acel infinit
La care să ajungem
Pe care să-l prindem
Care să ne ajungă
Care să ne prindă
Să ne fie de prisos
În final fără de sfârșit.
poezie de David Boia (29 decembrie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.* * *
Păpușile îmbătrânesc repede!
De fragede... machiate și fardate
În piesele jucate, fad... pe sticlă
Cu privirile in sfori legate
De lumea unde trăim...
Cea virtuală...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!