Nealegeri

Înveliş de suflet, carcasă fragilă,
Oferită cadou de când ochi am făcut,
Ne face văzută prezenţa în lume
Cu ambalajul intact şi nedesfăcut.
Cu toţii admiră cutiile trupeşti,
Pline, uneori goale, chiar nu contează,
Uitând că sunt straie de cărnuri omeneşti,
Nealese, ce poate ne limitează.

Casa, religia şi ţara le-am primit.
Suntem pioni pe tablă de şah dată,
Mutările ne sunt îngrădite constant,
Gândirea ne e mereu comandată
De reguli de joc comerciant, ignorant.
Şi câţi dintre noi ajung să strige "şah mat"
Sau să evadeze din margini de pătrat?
Pioni de gloată, după obicei obştesc.

Şi atunci nu sunt lucrurile pe care
Nu noi le-am ales, cele care definesc
Caracterul uman şi soarta în viaţă?
Ele ne fac cine suntem, dau esenţa,
Ce nu poate fi în veci contramandată.
Uităm uneori, omitem sau judecăm
Nebunii pioni şi legea inculpată,
Din propria nealegere venită.

Lemne după reguli cioplite de sculptori,
Piese cu fabricarea anticipată,
Albe sau negre, oameni cinstiţi, infractori...
Matriţa-i de la naştere decupată.

poezie de Adriana Birău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ultimul despot

astăzi am coborât din casă
ca un soldat echipat de război
ca un pion pe o tablă de şah

străzile sunt pline de pioni
pioni albi şi pioni negri
de cai şi de nebuni
care dărâmă turnurile
şi cer regelui să abdice

după ce l-am luat prizonier
pe ultimul despot
şi fotoliul său a rămas liber
nu ştim ce să punem în locul lui

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şah de plumb

Mame de pioni jelesc
Regi mută grotesc,
Nebunul erou joacă,
În pătrat de marmură...

Ture joacă la Stalingrad
Îngheţând pioni pentru mat!
Pătratele se ridică
În placă mortuară...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa este ciudată, este plină de surprize plăcute sau neplăcute, iar noi suntem nişte pioni în jocul ei de şah!

Raluca Chirilă în Înainte de a mă judeca (16 ianuarie 2014)
Adăugat de Raluca Chirilă
Comentează! | Votează! | Copiază!

E doar o părere

Viata e un joc în culori,
un amalgam de puzzle
într-o cutie de carton,
o tablā de şah cu jucători
tineri şi bătrâni, oameni,
de tot felul.

Suntem printi şi printese,
avem din toate câte puţin.
uneori sārim calul,
alteori iubim nebunul,
într-un mare joc stupid.

Şi de fiecare datā iesim
învingātori în lupta
pentru existentā,
sau uneori apare moartea,
opusul vietii, care nu iartă.

Dar mândria ne împinge
sā avem o pārere bunā
despre noi si atunci
suntem eliminati, de unde?
din lumea de pe tabla de şah.

Sau poate suntem prea
sāraci cu duhul si bolnavi
si nu putem trece de caii
si vasalii curtilor domneşti
care aşa cum ştim, ne domină.

Ne luptām între noi,
deşi ne iubim şi plângem,
şi ce suntem noi?
ce este viata în care trăim?
O tablā de sah în care noi
evident, suntem pionii eliminaţi.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

E doar o părere

Viata e un joc în culori,
un amalgam de puzzle
într-o cutie de carton,
o tablā de şah cu jucători
tineri şi bătrâni, oameni,
de tot felul.

Suntem printi şi printese,
avem din toate câte puţin.
uneori sārim calul,
alteori iubim nebunul,
într-un mare joc stupid.

Şi de fiecare datā iesim
învingātori în lupta
pentru existentā,
sau uneori apare moartea,
opusul vietii, care nu iartă.

Dar mândria ne împinge
sā avem o pārere bunā
despre noi si atunci
suntem eliminati, de unde?
din lumea de pe tabla de şah.

Sau poate suntem prea
sāraci cu duhul si bolnavi
si nu putem trece de caii
si vasalii curtilor domneşti
care aşa cum ştim, ne domină.

Ne luptām între noi,
deşi ne iubim şi plângem,
şi ce suntem noi?
ce este viata în care trăim?
O tablā de sah în care noi
evident, suntem pionii. eliminaţi.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şah planetar

O tablă pătrată pe o masă pătrată,
Istorie, uitată, minţită, furată,
Pioni care ară doar câmpuri de oase,
Cu regi abdicanţi şi metrese frumoase,

Şah!, spuse negrul dar albul omoară,
Omoară şi roşu şi galben de ceară,
Omoară cu ură şi făr' de măsură,
Nebunul vorbeşte, e slobod la gură,

Şah!, pierde tura controlul pe flancuri,
Trimit escadrile de-avioane şi tancuri,
Peste o tablă alb negru şi goală,
Ideologică luptă, pur materială,

Şah! şi regina se-apleacă, suspină,
Sacrificată fiind fără de vină,
De-un rege despotic ce joacă la pat...
În spate pionii, sunt trei, e şah mat.

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şah şi mat pe-un repurtat

Iar mi-am uitat coroana-n
regat de nesupuşi
mi-e trena răsfirată
pe-un gând amnistiat
voi sta cu demnitate
la masa lui Brâncuşi
ironizând misterul
vădit pe-un "şah şi mat".

Muşcând uşor din buze
când regele ieşea
corespondând prin viciu
c-o logică defunctă
strategic structurat
bravând reguli sadea
pierdeai partida-n fugă
secundă cu secundă.

Schimbam pioni şi ture
c-un "pat" ţineai remiza
doi adversari cu-onoare
de-nvins şi-nvingător
pe-aceeaşi tablă oablă
nesocotind premiza
că de-ai să faci rocadă
n-ai matca în decor.

Un joc de strategie
scuzând un amiabil
argumentat cu logic
şi-anticipând mutări
manevre într-un spaţiu
pozând conciliabil
diplomaţii meschine
ce-mi cer aplaudări.

un joc renascentist
pe-o tablă-n alb si negru
doi oponenţi la masă
sfârşind a confruntare
uitând de-un vulnerabil
printr-un frivol alegru
iar ţi-ai jucat regina
sfidând a ei valoare.

cu reguli permisive
scoţi turnu-n en passant
captura-ţi satisface
victorii repurtate
aş spune două vorbe
citând din Maupassant
dar mă aşez la masă...
zâmbind abilitate...

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Indecizie în alb sau negru

Mi-am lăsat pleoapele să cadă
peste lumea de gânduri
împrăştiate ca pe-o tablă de şah,
mişcându-se care încotro
şi schimbând
alb cu negru,
negru cu alb,
turnuri cu pioni apărând o damă
albă sau neagră,
care nu ataca un rege
alb sau negru,
de teamă că jocul
s-ar putea sfârşi
în pat.

poezie de Daniel Vişan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu toţii suntem elevi, deputaţi, părinţi, profesori, ŞEFI etc. şi toţi avem obligaţii, reguli, dar după tot ce se află în spatele fiecărui din noi, să nu uităm că suntem oameni.

Zepfira Zinaida Popa (23 ianuarie 2021)
Adăugat de Zepfira Zinaida Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cum să ne iertăm pentru toate lucrurile pe care nu le-am făcut?

cum să ne iertăm pentru toate lucrurile pe care nu le-am făcut?

am trăit cu simţăminte artificiale atâtea apusuri şi dimineţi neatinse,
fără să ştim cine suntem
cuvântul "EU" l-am rostit de-atâtea ori, descriindu-ne în multiple feluri
toate fiind doar fluctuaţii între sentimente de inferioritate şi superioritate
nimic mai mult,

suntem ca o ceară scursă pe o lumânare pe jumătate arsă
care ar fi vrut să lumineze cu adevărat dar s-a stins înainte să se nască
flăcări albe tăcute şuşotind au mărturisit în treacăt dorinţe încâlcite,
dacă am lua-o de la capăt şi am înlătură ceara,
am scobi adânc fitilul din somnu-i răcit
poate am putea lumina sufletul stingher să-i aflăm tainele,

nu există suflet gol doar goliciune-n suflet
lucrurile nefăcute stau ascunse acolo în profunzimea densă, parcă uitate pe veci
le auzi răsuflând tot mai rar,
sunt fluturi din pulberi de speranţă ce şi-ar lua doar o dată zborul

cum să ne iertăm pentru toate lucrurile pe care nu le-am făcut?

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine sunt eu...

Pentru lume sunt doar o piesă
Pe această imensă masă de şah.
Un pion nevinovat amestecat
În planurile vieţii,
O frunză neînsemnată
În acest copac uriaş...
Dar poate, pentru cineva,
Sunt mai mult de atât.
Poate sunt răsăritul
Care îi aduce lumină în viaţă,
Sfidând puterea întunericului...
Sau poate doar un fior
Care îi tulbură noaptea somnul...
Nu ştiu cine sunt...
Sau poate nu vreau să ştiu
De frica a ceea ce s-ar putea sa aflu.

poezie de Elisa Mihaela Iordache
Adăugat de Marina Dinescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubim la fel

Ne naştem toţi, cu toţi ne ducem,
Trăim o viaţă... cum putem
Ne bucurăm, cu toţii plângem,
Dar bine ştim, lacrimi nu vrem,

Cu toţi avem copilărie
Poate uşoară sau mai grea
Ce zboară mult prea timpurie
Şi ne trezim adulţi în ea

Avem, mulţi dintre noi, regrete
Că n-am avut sau n-am făcut
La fel avem ceva secrete
Ce mai ascundem din trecut

Atât de diferiţi ne pare
Că poate suntem între noi
Unii sunt cer, alţii sunt mare,
Unii-s cinstiţi, alţii-s vulpoi,

Avem comun un singur lucru
Deşi ne pare că-i altfel
Un suflet ce-i divin şi sacru
Cu care toţi iubim la fel

poezie de Adi Conţu (25 iunie 2018)
Adăugat de Anna Gheorghiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina de alb

Privesc la viaţa mea ca la o tablă de şah
invadată de nebuni şi de cai sălbatici.
Trimit numai gândul la înaintare
şi aflu că au fost nimiciţi de propria nebunie.
Pe tabla mea de şah se mai bat încă pioni nevinovaţi
trimişi la moarte "sigură" de regele negru.
Nebunia - boală molipsitoare a cuprins tot regatul
dar carul "reginei de alb" se înfiinţează la palat.
Şi ce mândru era regele negru!
Ştia cât urăsc nebunii dar şi cât îmi plac caii sălbatici...

poezie de Ioana Voicilă Dobre din În lumea iubirii (10 mai 2010)
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Incendiu în turn

Turnul pe tabla de şah a luat foc
îmi redecoreză casa
cu fum
trebuia să-mi montez sistem antiincendiu
umblă prin cameră
cu paşii lui de cenuşă
atrage pereţii spre el
s-a urcat în patul nostru
captiv în proprii pioni incolori
nebunii cu rugăciunile lor
caută să-l exorcize
turnul nostru de alb
acum e negru
stă între mine şi tine
nu acceptă rocada
şah mat
pe tabla întoarsă cu faţa la tine
pătratele îşi sting lumina
piesele se strâng
în aşteptarea revanşei

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În căutarea unei mutări perfecte pentru a obţine şah mat

Inventând reguli noi, într-un nou aranjament şi având o nouă strategie,
Regele alb forţează regele oponent într-un colţ periculos, pentru a fi controlat de nebun.
Regele alb este foarte bogat.
El ia proprietăţi, aparent lipsite de valoare, de la propriul său popor
Şi le transformă în proprietăţi proprii.
El apăra un sistem de înrobire şi exploatare.
El se autoproclamă un mare erou, gândindu-se cât de deştept şi de inteligent este,
Pentru că se supune Marelui Întuneric.
Cetăţenii ţării sale sunt orbi şi foarte săraci...

Regele negru are puterea, el are respect pentru proprietatea privată
Şi drepturile persoanelor de a dobândi în mod liber proprietatea şi de a se folosi de ea.
În regatul său există oameni care sunt bogaţi, precum şi oameni care sunt foarte bogaţi.
Dar regele negru este orb...

Nebunul devine tot mai lacom, pe zi ce trece,
El are două seturi de cărţi identice,
Pe care le joacă totdeauna cu ambele mâini,
Cele două mâini putând fi jucate independent.

El încearcă să se ascundă, el este plătit pentru a face acest lucru...

El are o mulţime de cai, foarte buni luptători, dar ei luptă pentru nimic şi totdeauna fără succes...

Albul încă mai încearcă mutarea lui perfectă pentru a obţine şah mat...

Cred că el încearcă să forţeze prea mult în această partidă...

Dar el poate câştiga, pentru că în acest gen de şah trebuie doar să aştepţi momentul favorabil...

Puteţi vedea că şahul poate deveni un joc uşor,
Iar ultimul lucru care trebuie verificat, înainte de a vă deplasa cu piesele pe tablă, în sus şi în jos,
Este dacă ştii secretele jocului,
Şi dacă poţi puncta aspectele cheie ale strategiei,
Pentru că mutările nu se încadrează în mod adecvat în normele universale de joc...

Mutările se finalizează în locuri reale şi sunt reale, dar şi imaginare în acelaşi timp.
Locurile sunt similare cu zona crepusculară, unde totul este mascat şi secret...

Şi trebuie să aveţi o infinitate de idei...
Atunci când ceva poate fi dizolvat,
Acel ceva poate fi reconstruit, folosind formule complexe...

Dacă aveţi curajul de a juca fără limită, puteţi juca fără limită...

Dacă nu aveţi curajul necesar de a juca, atunci nu jucaţi...

Cui îi pasă în fond?

De fapt, este aceeaşi atmosferă sângerândă pentru toţi
Şi acelaşi glob terestru muribund...

poezie de Marieta Măglaş
Adăugat de Marieta Măglaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Există un aşa zis proces de TREZIRE care ne arată trei moduri de a fi, fiecare are caracteristicile proprii şi cu o anumită tipologie de rezultate. Vorbim despre trecerea de la statutul de victimă la statutul de om de acţiune şi la statutul de lider. Trei roluri pe care le jucăm în viaţa de zi cu zi. Ideea este că suntem cam toate, în funcţie de context. Câteodată suntem victimă în mai mare măsură, alteori suntem om de acţiune în mai mare măsură. Acest lucru depinde foarte mult de modul de viaţă şi de rezultatele pe care le-am avut în trecut, depinde de mediul care ne înconjoară, de oamenii care ne sunt aproape, de mentorii pe care ni i-am ales şi de modul cum ne privim noi pe noi. Din experienţă pot spune că peste 90% dintre oameni sunt în statutul de victimă, foarte puţini oameni sunt de acţiune şi sunt şi mai puţini oameni care sunt lideri în momentul acesta. Gândeşte-te la statutul pe care îl ai în acest moment. Dacă eşti victimă, om de acţiune sau lider.

citat din Daniel Zărnescu
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aceşti oameni puţini care ne fac pe fiecare în parte să nu regretăm că suntem reprezintă, chit că o ştim sau nu, stratul de protecţie care ne ajută să trecem prin viaţă. Fiecare om face faţă la ce i se întâmplă pentru că este protejat în felul acesta. Fără acest zid de fiinţe iubite care ne înconjoară (indiferent că ele sunt sau nu sunt în viaţă), noi nu am fi buni de nimic.

Gabriel Liiceanu în Declaraţie de iubire
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şah

Când joc partida mea de frig,
Cu aerul din faţă pe care-l voi străbate,
Simt caii şi pionii vibrând de sănătate
Şi mă aud prin turnuri cum mă strig.

Ei sunt adânc în mine îngropaţi,
Între apusuri stranii cu armele arzânde,
De dincolo se-aud regine blânde
Sau poate doar iluzii subţiri de împăraţi.

E un ocean acolo la margini de bătaie
Şi noaptea bântuie pe ţărmuri fumegând;
Când un pion aleargă şi se topeşte-n beznă
O stea albastră se ridică blând.

Şi joc mereu, joc la răscruci de vânt,
În geamuri de nisipuri străvezii,
Joc chiar cu mine uneori, bătând,
Rostogolindu-mă încet în altă zi.

poezie de Bujor Voinea din Elementele
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Câteva vorbe despre suflet

Din când în când avem un suflet.
Nimeni nu-l are în păstrare
non-stop.

Zi după zi,
an după an
pot veni şi trece fără el.

Câteodată
poposeşte pentru puţin timp
în spaimele şi în bucuriile copiilor.
Altădată doar în mirarea
că suntem bătrâni.

Rareori este de ajutor
în testele de anduranţă,
cum ar fi mutarea mobilei
sau ridicarea unei valize,
sau mersul îndelungat în pantofi care ne strâng.

De obicei, dispare
când trebuie tranşată carnea
sau cărate găleţi cu apă.

La fiecare o mie de conversaţii
alege să participe doar la una,
asta dacă participă şi la aia,
de vreme ce el preferă tăcerea.

Iar atunci când trupul nostru trece de la suferinţă la durere,
sufletul îşi ia zile libere.

Este greu de mulţumit:
nu-i place să ne vadă-amestecaţi în mulţime,
străduinţa noastră de a ne crea avantaje dubioase
şi schemele unsuroase îl fac să se simtă prost.

Fericirea şi amăciunea
nu sunt pentru el două limbaje diferite.
Ne vizitează
numai când cele două îşi dau mâna.

Putem conta pe el
când nu suntem siguri de nimic
şi suntem curioşi despre orice.

Dintre lucrurile materiale,
preferă ceasurile cu pendul
şi oglinzile – pentru că sunt prezente la muncă
şi atunci când nimeni nu le priveşte.

Nu va spune niciodată de unde vine
sau unde dispare iarăşi,
deşi este evident că aşteptă asemenea întrebări.

Avem nevoie de el,
dar se pare
că şi el are nevoie de noi,
pentru un motiv sau altul.

poezie clasică de Wislawa Szymborska, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când ajung în România, în Italia sau chiar în Franţa, văd cum arătăm, ca britanici, din afară şi mă amuz că lucrurile care ne fac să ne jenăm sau pe care le urâm la noi sunt cele pe care alţii le găsesc interesante. Când mă aflu în Marea Britanie, nu mă gândesc nicio secundă la familia regală.

citat din Jonathan Coe
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!