Se par venine
Ce e mai de valoare
Fila pe care vei scrie
Poete,.. sau versurile?
Tu, ce nu știi luturi
Tu, ce nu știi lacrimi
Tu, ce nu auzi inimi
Tu, ce e zbor de fluturi?
Fumului scrie-mi tu
Apa-mi sculpteaz-o tu
Zăpada dă-i pară tu
Ierbii dă-i aripă tu
Cu firul mic de nisip
Ce e mare că-mi țip
Asa de mare, mare
Cât o pădure, mare
Ce fila nu o are
De diamant ori soare
Punctului de început
Ce-l scrii născut în lut
Pe filele de carne
Despicate-mi Doamne
De sus, sus din Paradis
Un vis prea mult interzis
Când poetul din mine
Scrie versuri ronine
Pe miere de albine
Și lumii-i se par venine
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre zbor
- poezii despre versuri
- poezii despre apicultură
- poezii despre început
- poezii despre zăpadă
- poezii despre visare
- poezii despre valoare
- poezii despre rai
Citate similare
Geneză de ocazie
Dă Apocalipsa mai încet
și-aprinde din nou lumina
din genunchi îți scrie un poet
în versuri să-înceapă cina
Aprinde din nou lumina
Iuda-i fericit nevoie mare
doar tăcerea poartă vina
pentru rana următoare
Iuda-i fericit nevoie mare
în genunchi îți scrie un poet
fruntea-i un apus de soare
dă-i sufletul mai încet
Doamne oare-a cui e vina
c-o să stingă iar lumina
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme II (28 aprilie 2013)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi poezii despre lumină, poezii despre vinovăție, poezii despre tăcere, poezii despre suflet, poezii despre fericire, poezii despre Soare sau poezii despre Apocalipsă
Numai poetul...
Lumină în cuvânt
Și Nebunie-n gând,
Speranțe duse-n vânt,
Iubiri în vers plângând,
Scrie poetul.
Cu-o lacrimă de stea,
Ce-i frânge inima,
Când pierde Dragostea,
Vărsându-și patima
Scrie poetul.
Când inima-i prea grea
Si-i ninge cu suspin,
Văzând lumea cea rea,
Bând cupe cu venin,
Scrie poetul.
Pe fila unui nor
Și-n flori de curcubeu
Cuvinte de amor,
Regrete și mult dor
Scrie poetul.
Când este judecat,
Și toți îl cred nebun,
Se-ascunde de păcat
Și scrie pe-un taifun,
Numai poetul...
poezie de Dorina Omota
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și poezii despre iubire, poezii despre cuvinte, poezii despre vânt, poezii despre ninsoare, poezii despre nebunie, poezii despre inimă sau Ne poți propune o poezie de dragoste?
Contrast fără contrast
Mare albastră, cer senin
Intre ele, apus sublim
Nori de lebădă pe val
Albastru sau contrast
Splendoare de apă și aer
Cerul adevărat, unde e?
Sus sau jos, jos sau sus?
Comparație cum să faci..
Contrast fără contrast
Stele sus, jos stele
Luna pe mare, lună pe cer
Nedumerit mă scald...
Stele plutesc pe mare
Inot, nu le pot prinde
Stele pe valuri de cer
Incerc să zbor la ele
Se depărtează cele din mare..
Sunt oare o fantă?
Poarta e in mine spre albastru?
Despart albastrul.. eu?
Răsar, apun și eu
Astru nu pot fii, cine sunt..
Praf de cer botezat cu apă
Contrast de bine și rău
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre albastru
- poezii despre timp
- poezii despre botez
- poezii despre stele
- poezii despre nori
- poezii despre lebede
- poezii despre bine și rău
- poezii despre astre
Că ești mare, că ești mic...
Când ești mic, asculți de tata.
Când mai crești, îți croiești soarta,
Tot muncind vară de vară,
De cu zori până în seară.
Prea mult nu agonisești,
Doar atât cât să trăiești.
Muncind din greu ai obosit,
Timpul te-a îmbătrânit.
Cam des cerul îl privești.
La viață nu mai gândești.
Aștepți ceva și nu știi ce,
Dar știi că locul, sus îți e.
Ai fost copil și nu mai ești.
Roata vieții n-o oprești.
Asta-i viața omului.
Este vrerea Domnului.
După cum se vede treaba,
Muncim și muncim degeaba.
Că ești mare, că ești mic,
Când te duci, nu iei nimic.
poezie de Dumitru Delcă (iulie 2013)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viață, poezii despre tată, poezii despre seară, poezii despre muncă, poezii despre creștere sau poezii despre copilărie
Mi-s fluturii-ntr-o aripă...
Mi-s fluturii bolnavi de neputință-
Le-a înghețat o aripă în zbor.
Când tocmai învățau ce-nseamnă dor,
S-au înecat în mări de umilință.
Au plâns corole, împletind coroane
Din trupul fulgilor nevinovați.
Au legiuit, o moarte, magistrați
Cu ochelari de cal, cuprinși de toane.
S-au răzvrătit scaieții laolaltă
Cu firul ierbii pribegind sub ger
Și-au interzis cuvântul efemer
Fără proces și fără judecată.
Tablou stupid pe-o mare de zăpadă
Mi-s fluturii-ntr-o aripă căzuți-
Eroi ai inocenței dispăruți,
Ca lacrima pe strune de baladă.
Când fluturi vitregiți de-a lor aripă
Agonizează-n mine obsedant,
Mă rog futil și-aproape aberant
Să fie iarna lungă cât o clipă...
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre fluturi, poezii despre plâns, poezii despre nevinovăție, poezii despre moarte, poezii despre interdicții, poezii despre inocență sau poezii despre iarnă
Păduchindu-se
Carate de slove par să adune
Măstile poeziilor de dune
Camuflate să muste versul
Să-și preamărească mirajul
Ca o cutie de carton goală
Prezentata în mare fală
Cu dezmături-n curva gală
Scofâlcind slove cu haleală
De lauri și autoadulare
Intre ei cu mare trâmbiță
Tentaculară caracatiță
Ce-și capătă fad culoare
De la lăstare de corali
Ce scriu în perlele dorite
De aceste măsti-mpuțite
Să sature părând ideali
Foamea faimei din abis
Asteptând să le cadă gratis
Alt vers ce ei nu l-au scris
Rânjid apoi spre poet proscris
Cu fată de slăvit scriitor
El, o scamă în vânt trecător
Ce se agață în căpușă
Pe fila ca o roșie cătușă
Urlând in gura mare, valoare
Are azi ce scrii din copiere
In lumea de turme spălate
De cuvinte subliminate
De acești sclavi ordinari
Ce distrug frumusetea lumii
Petrinzând că sunt cei mai mari
Junglii de macaci, genii
Păduchindu-se între ei
Cu lauri-n multe premieri
Ce și le agată de coadă
Să pară fluturi-n paradă
Fiind doar niste molii ce sug
Și apoi în intuneric fug
Iesind cu creeatii reflexii
Plini de trufie și impresii
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre superlative, poezii despre scriitori, poezii despre sclavie, poezii despre roșu sau poezii despre prăpăstii
Gust de tuș
Poetul rămâne nemâncat
De poezie înfometat
Să nu-ndrăznesti, galant
Să-i oferi un dumicat
Te respinge,.. rușinat.
Dă-i un pahar de liniște
Și o filă să muște
Hrana-i ce-i ajunge...
Când călimara-i plânge
Să-i fie plină cu sânge!
Ce-l scrie cu gând curat
In postul său prea nebun
Când arde-n puncte de scrum
Inspirației cu trup de fum...
Ce acum la săturat
Și imediat la-nfometat!
Negându-și creațiile
Ce i se par cu gust sărat
Degustate-n privirile...
Celui ce la invitat.
Să-i deschidă sufletul
De cititori devorat
Cu unul neîmpăcat..
Când dă lumii gustul,
Doar de el savurat
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre trup și suflet, poezii despre sânge, poezii despre rușine, poezii despre muște sau poezii despre gânduri
* * *
Ce rămâne din piatră
Carne averi planete
Astre soare mare..
Cerul
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre planete sau poezii despre avere
Dincolo de mare
Dincolo de mare, dincolo de mare,
Inima mea-i dusă, s-a pierdut în zare;
O singura cale urmăresc sub soare
Gândurile mele, dincolo de mare.
Dincolo de mare, dincolo de mare,
Rândunica-n volte ca un nor dispare;
O, pasăre ferice,-n albastra depărtare,
Ca și tine, vreau să zbor dincolo de mare!
Dincolo de mare, dincolo de mare,
Sunt inimi calde și-orașe pline de splendoare;
Eu nu-s acasă-aici, aici nu am stare;
Inima-mi plecată-i dincolo de mare.
poezie celebră de Thomas Love Peacock, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre păsări
* * *
De-aș vrea să te murdăresc
As putea să mă-ncolăcesc
Prefacut in șarpe de vie
Părând dulce vis de feerie
Dar prefer a mea nebunie
Incornorată de alții
Să pară ei înalții
Sfinți calzi de păpădie
Ce par că sus te înalță
In oglinda abisului
Reflexie paradisului
Cu pene ce le-mprumută
Smulgându-le de la tine
Si infingând cioburile
Părând aripi,.. venine
Ce-ți taie visurile...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre șerpi, poezii despre sfinți, poezii despre sfințenie, poezii despre murdărie sau poezii despre aripi
De vrei să fii nemuritor...
De vrei să fii nemuritor
Poete scrie pentru țară
Vers simplu dar cutezător
În el mândria de popor tresară.
Scrie de daci și de romani
De munți de râuri și câmpii
De muncitori și de țărani
De cântecul voios de ciocârlii
Scrie de ce ni-i drag, de ce iubim
De ești poet și de partid să scrii
Prin el în țară liber azi trăim
Scrie cât mai frumos asa cum știi
Să scrii că noi muncim din greu
Că totul nu-i așa cum vrem
Dar mergem înainte tot mereu
Noi făurim uniți tot ce avem
În tricolor avem simbol deplin
Albastru cer cu stele și senin
Galben din holdele bogate aurii
Roșu ca sângele vărsat în bătălii.
poezie celebră de Nicolae Ceaușescu din carnețelul personal de note al Președintelui Nicolae Ceaușescu, singura poezie scrisă de Nicolae Ceaușescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre țărani, poezii despre simbolistică sau poezii despre sat
De vrei să fii nemuritor
De vrei să fii nemuritor
Poete scrie pentru țară
Vers simplu dar cutezător
În el mândria de popor tresară.
Scrie de daci și de romani
De munți de râuri și câmpii
De muncitori și de țărani
De cântecul voios de ciocârlii
Scrie de ce ni-i drag, de ce iubim
De ești poet și de partid să scrii
Prin el în țară liber azi trăim
Scrie cât mai frumos asa cum știi
Să scrii că noi muncim din greu
Că totul nu-i așa cum vrem
Dar mergem înainte tot mereu
Noi făurim uniți tot ce avem
În tricolor avem simbol deplin
Albastru cer cu stele și senin
Galben din holdele bogate aurii
Roșu ca sângele vărsat în bătălii.
poezie clasică de Nicolae Ceaușescu din carnețelul personal de note al Președintelui Nicolae Ceușescu, singura poezie scrisă de Nicolae Ceușescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne, dacă-mi ești prieten...
Doamne, dacă-mi ești prieten,
Cum te lauzi la toți sfinții,
Dă-i în scris poruncă morții
Să-mi ia calul, nu părinții.
Doamne, dacă-mi ești prieten,
N-asculta de toți zurliii,
Dă-i în scris poruncă morții
Să-mi ia calul, nu copiii.
Doamne, dacă-mi ești prieten,
Nu-mi mai otrăvi ursita,
Dă-i în scris poruncă morții
Să-mi ia calul, nu iubita.
Doamne, dacă-mi ești prieten,
Cum susții în gura mare,
Moaie-ți tocul în cerneală
Și-nainte de culcare.
Dă-i în scris poruncă morții,
Când și-o ascuți pumnalul,
Să-l înfigă-n mine, Doamne,
Și să lase-n viață calul.
rugăciune de Spiridon Popescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe poezii despre încălțăminte, poezii despre prietenie, poezii despre laudă sau poezii despre gură
Vă rog, secera jos
Celor ce lingeți tușul de pe
Filele mele
Apoi lingând file cu limba
Pentru a căpăta laurii
De reflexie a ceea ce vă doriți
Atât vă spun
Sunt condei ronin
Nu sunt legat de nici o umbră
Care murdăreste fila literaturii române...
Ferițivă....
Si incercați să vă folositi
Inspirația proprie
Nu ceea salivată de pe alte file
Pline de sudoarea sangvină
A poetului ce se usucă
Cu fiecare vers pe care il scrie
In scrum din condeiul trupului
Arzând doar pentru a simți
Că poate zbura de aici
In fum nor ce-o fi
Numai să zboare
Din noroiul tușului
Ce-l radeți lingând alte creații...
Vă avertizez fără să glumesc!
Satira mea e cea mai dură
Din câte se pot găsi
O scot cu vârf de diamant
Al răbdării frământării mele
A cărbunelui cu care scriu
Din scrumul muiat cu cerneală
Ars mine din condeiul meu
Din lava creatiei
Unde turbam când vedeam
Ce faceți din literatura noastră
Cu
P ile
C unostinte
R elatii
Asa că vă rog frumos
Laba jos de seceră
Care taie iarba slovelor
Ce răsare din file
Ce o tăiați voi
Pentru a vă impleti
Cununi de lauri....
Căci voi intra in voi
Si nu cred că vreți să-mi cunoașteți
Fata demonică a roninului menestrel
Ce taie până in lava poeziei
Pentru a scoate diamante
De cuvinte...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre literatură, poezii despre dorințe, poezii despre diamante, poezii despre cenușă sau poezii despre umor
Rugăciune
Dă-i Doamne românului
Dă-i și apă vie
Din tăria cerului
Dă-i Doamne tărie.
epigramă de Gheorghe Burdușel
Adăugat de Gheorghe Burdușel
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe epigrame despre religie, epigrame despre apă sau epigrame despre România
Într-o sărutare-l găsiți
Dintre miile de astre
Cu zări colorate
De rubine și smaralde
Cu mări roșii și galbene
Cu meduze care zboară
Cu copaci cu colți
Și ramuri cu gheară
Cu flori argintii
Cu munți de sticlă
Și nori aurii...
Cine oare... a ales
Planeta albastră...
Când?
Am căzut din paradis
Să facem din ea un vis
Sus acolo interzis
Adam sau Eva
Răspunsul toți-l știți!
Într-o sărutare-l găsiți...
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre munți sau poezii despre meduze
Multumesc, că exist!
Nici nu stii cât de frumoasă ești
Nu s-au scris sau se vor scrie
Poezii romane sau povești
Sau se vor picta și fotografia
Culorile fiintei curcubeu ce-mi
mi-ai răsărit din lacrima de nisip
a clepsidrei ce eram eu, să-mi
țip!
Ca un delfin ce se scaldă
in valurile amniotice cu curbe de infinit
Te-ai născut să exist, simt, gust, respir
Culorile ce mi le-ai sărutat tandru
Fluviu de univers meandru
Ce urcă intr-un fuior de fluturi
Cu trupul meu ce-l învăluiesti
In adieri de aripi ce mă înalță
Intr-un quasar cu toate culorile
Sufletului și inimii tale
Universul unde exist
Fără a-mi cere ceva de negăsit
Doar atât vrei să mă iubești....
Cu toate vidurile și găurile negre ale angoaselor
Ce le îmblânzești în lumina ce-mi ești
Multumesc!
Că exiști
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre existență, poezii despre sărut, poezii despre pictură, poezii despre nisip sau poezii despre negru
Septembrie, prea mult...
E mult prea mult septembrie, poete,
În versurile tale amărui
Și mult prea multe ofuri și regrete
Între coperți de carte vrei să pui.
Aruncă o privire mai departe
De toamna care tocmai te-mpresoară
Și scrie alte versuri, altă carte
Gândind la viitoarea primăvară.
poezie de Mihail Mataringa (19 februarie 2013)
Adăugat de Mihail Mataringa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Vezi mai multe citate de Mihail Mataringa despre poezie, poezii despre toamnă, poezii despre primăvară sau poezii despre cărți
Șotron pe file
Hoinărind printre umbrele
Ce cădeau instant din slove,
In ziduri,.. satrapele
să ucidă versurile.
Ridicând o cărămidă
Aruncată de o pleiadă..
De critici de fațadă
Prea mari să se creadă.
Și am desenat un șotron
Pe caldarâmul filelor
Am început să sar zorzon
Cu al condeiului picior
Unul dintre cele două
Alb sau negru să joc vouă
Pe pătrate versurile
Ajungând în abisurile
Și la vise interzise...
Nestiind ce e sub fiecare
Când săream de disperare
Sau din șoapte promise
Pe târâmul poemelor
Simțind ba jocurile
Fără preț a copiilor
Sau cele de aici a ielelor
Nepăsându-mi de nimic
Jucând acest cathars șotron
Să găsesc pătratul empiric
Al poemului de cordon
Ombilical, ce să lege
De placenta poeziei
Foamea mea a nebuniei
De fi, fiu fărădelege
Cutumelor academiei
Ce-mi legau silabele
In șabloane de zăbrele.
Fără a da bucuriei
De a scrie frâul, liber
Să sar cu condeiul ronin
In baltă ca un copil senin
Să fug prin versuri să sper
Visul meu de avatar
De a găsi infinitul
Jucând poezia ca un copil
Fără griji și a fi avar
De lauri și multe premii
Ce le dau false Uninunii
Celor ce prăvăleau mascat
Peste mine neîncetat
Zidurile umbrelor
Ce ei le ascundeau bine
Cu critici prea venine
Ce nu mai otrăvesc acum
Copilul trezit din mine
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre jocuri, poezii despre șotron sau poezii despre zgârcenie
S-au terminat cuvintele!
Cuvintele se termină în mine
Încercând să te descriu pe tine...
Zbătându-mă să caut, găsesc altele
Prin găuri de vierme, galaxii de stele
Și toate imi spun"Tu nebunule
Nu vei găsi niciodată altele..."
Și atunci scot katana de condei
A demonului ronin ce nu-l stiu zeii!
Și despic quasari și blazari
Si găuri de viermi și astri stelari
Și o găsesc pe balerina lebedă
Blazarină Violet cu pulsatilă
Intr-un vals ce curbează fila timpului
Scuturând cuvintele din el
Nespuse și nescrise!
Și tot nu aș reuși
Să o conturez pe ea
Ce mi sa topit in privire
Și mi-a luat privirea mea
De harpie ce vede între liane de versuri
Și-a cuibărit-o în pleaope
Pentru a vedea
Ce e ea...
Ahhh Doamne
E vis in vis in vis la nesfârșit
Crezut de mine interzis
Ce mi-a fost de mult prezis...
Si mă scuzați...
Am plecat iar să caut cuvinte
Care nu ar ajunge in veci vecilor
Să o descrie pe ea...
Dar poate...
Cine știe...
Mi-l v-a săruta ea
Pe un quasar cu miros de tei
Pulsând nuferi albaștri
În vers pe univers
În care să-i descriu nesfârsirea
Frumuseții ei
În vers
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vezi mai multe poezii despre viermi, poezii despre dans sau poezii despre vals